KAKAMOUKAS et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

25.03.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

KAKAMOUKAS et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 38311/02 prezentate de Georgios KAKAMOUKAS și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 25 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello mes Tulkens Vajić Steiner Insuranceyev, judecători și domnii S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 octombrie 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Cei 62 de reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți greci cu reședința în Salonic. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către D. Nikopoulos și K. Gyiokas, avocați în Baroul Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Perioada 1925-1936 La 7 aprilie 1925, la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 892 m2, situat în periferia orașului Salonic (cartierul Mikra), cu scopul de a construi un aeroport. Această suprafață, care se află în prezent în proprietatea orașului Kalamaria, includea terenurile care aparțin ascendenților. 1321/1926 și 703/1929 din Tribunalul de Primă Instanță din Salonic, 9/1930 din Tribunalul de Instanță din Salonic și 116/1931 din Curtea de Casație. Prin Hotărârea nr. 293/1936 a președintelui Tribunalului de Primă Instanță din Salonic, ascendenții reclamanților au fost recunoscuți ca titulari ai dreptului în cauză. Cu toate acestea, statul a refuzat să o plătească. În plus, aeroportul a fost construit în altă parte. Perioada 1967-1972, 22 iunie 1967, printr-o decizie comună a ministrului de Finanțe și a Ministerului Lucrărilor Publice (n E.17963/8019), la data de 22 iunie 1967, la data de expropriere a domeniului menționat anterior, inclusiv a terenului în cauză, cu scopul de a construi locuințe pentru muncitori. În lipsa unui scop de interes public această decizie a fost revocată la data de 6 iulie 1972. La 29 iunie 1972, un decret regal a desemnat domeniul construcției unui centru sportiv. La 14 mai 1987, prefectul Salonic a modificat planul de aliniere (ρυμοτομικό σ Această decizie a fost confirmată printr-o decizie a ministrului de afaceri și lucrări publice din 31 iulie 1987, precum și printr-o hotărâre prezidențială din 22 august 1988. Din 1994 procedura de modificare a planului de liniere din 1987 La 28 iunie 1994, reclamanții sau ascendenții acestora au sesizat prefectura Salonic cu o cerere de modificare a planului de aliniere în vigoare pentru ca sarcina asupra proprietăților lor să fie ridicată. 20-22, 36 și 54-61 au sesizat Consiliul cu privire la o acțiune în anulare a refuzului tacit al administrației de a ridica sarcina asupra terenurilor lor. La 11 ianuarie 1996, municipalitatea Klamaria a prezentat în fața Consiliului observațiile sale cu privire la cauza. La data de 26 martie 1997. La data de 20 octombrie 1997, Consiliul de Stat a declarat recursul introdus de reclamanți n 10, 11, 23-25, 27-28, 45 și 49 inadmisibile, pe motiv că acestea nu au fost reprezentate în mod legal. Consiliul a dat dreptul la cererea celorlalți solicitanți. În special, acesta a considerat că, în lipsa unei perioade lungi de timp, de expropriere a terenului în cauză, pentru a permite realizarea proiectului prevăzut de planul de aliniere, administrația era obligată să ridice sarcina asupra proprietăților în litigiu. Înalta instanță a trimis cauza în instanță administrației pentru a lua măsurile necesare pentru deblocarea terenului reclamanților (hotărârile nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997). Aceste hotărâri au fost puse la dispoziție și certificate în conformitate la 25 februarie 1998. Cu toate acestea, administrația nu a modificat planul de liniere în cauză. Procedura inițiată de municipalitatea Klamaria împotriva Hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului din 30 septembrie 1998, municipalitatea Klamaria forma o a treia opoziție (τριατανακοπή) împotriva hotărârilor menționate anterior pronunțate de Consiliul de Stat. Această cale de atac deschisă persoanelor care nu au fost nici părți, nici reprezentate într-o instanță le permite să atace o decizie care le afectează. În cazul în care terța opoziție - care nu are un efect suspensiv - se află fondată, hotărârile atacate sunt anulate retroactiv și acțiunea în anulare introdusă de recurentele revizuite. În cazul de față, partea terță opoziie nu avea niciun efect suspensiv, prin urmare hotărârile nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 erau executorii imediat. La 28 noiembrie 2001, Consiliul de Stat a declarat a treia opoziție inadmisibilă pe motivul că municipalitatea din Kalamaria nu se putea prevala de această cale de atac, întrucât a avut deja ocazia să își prezinte observațiile cu privire la cauza (hotărârile nr. 4148/2001, 4149/2001 și 4150/2001). Aceste hotărâri au fost puse la dispoziție și certificate conforme la 17 aprilie 2002. Procedura de anulare a noului plan de urbanism la 13 mai 1999, ministrul de afaceri și lucrări publice a modificat planul de urbanism al municipalității Klamararia pentru a afecta domeniul de activitate în ceea ce privește construirea unei zone de agrement și sport (Decizia nr. 12122/2761). La 9 septembrie 1999, reclamanții sau ascendenții acestora, cu excepția reclamanților nr. 20-22, au sesizat Consiliul cu privire la o acțiune în anulare a deciziei respective. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, coroborat cu art. 13, reclamanții se plâng de refuzul administrației de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de Stat. Invocând aceeași dispoziție, reclamanții se plâng în plus de durata celor trei proceduri în fața Consiliului de Stat. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng în sfârșit de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor, pe de o parte, din cauza refuzului autorităților de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de Stat și, pe de altă parte, din cauza faptului că noul plan de urbanism adoptat în 1999 ar constitui o nouă încălcare a proprietății lor. 20-22 Curtea ia notă de faptul că reclamanții nr. 20-22 nu au sesizat Consiliul în 1994 sau 1999. În aceste condiții, aceștia nu pot pretinde că au fost afectați de încălcări și, prin urmare, nu pot spune că au fost afectați de procedurile incriminate. Prin urmare, cererea, în măsura în care aceasta a fost introdusă de reclamanții n 20-22, trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. În măsura în care este vorba despre reclamanta n Curtea constată, în plus, că reclamanta nr 33 este fiica uneia dintre persoanele care au sesizat Consiliul în 1994 și 1999 și a decedat de atunci. 33 nu prezintă niciun document în sprijinul afirmațiilor sale. În plus, potrivit recomandărilor sale, aceasta nu și-a început încă demersurile la nivel intern pentru recunoașterea drepturilor sale la succesiunea mamei sale. În aceste condiții, Curtea consideră că reclamanta nu 33 nu a arătat că aceasta a fost afectată personal de procedurile incriminate sau că aceasta are un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr În consecință, în măsura în care aceasta a fost introdusă de reclamanta nr. 33, trebuie respinsă în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Reclamanții se plâng că refuzul administrației de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de Stat nu își respectă dreptul la protecție judiciară efectivă în ceea ce privește contestațiile referitoare la drepturile lor cu caracter civil, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. Invocând aceeași dispoziție, aceștia se plâng, de asemenea, de durata procedurii inițiate în fața Consiliului la 20 noiembrie 1994 și susțin că aceasta se întinde pe doi ani și unsprezece luni pentru un singur grad de jurisdicție. În plus, reclamanții se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a denunța ilegalitățile comise împotriva acestora de către administrație. În cele din urmă, reclamanții se plâng că refuzul autorităților competente de a ridica în timp util sarcina asupra terenurilor lor aduce atingere dreptului lor la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr Părțile relevante ale articolului 6 alineatul (1) din convenție sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) la art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În măsura în care este vorba despre reclamanții nr. 36 și 54-61 Curtea constată în primul rând că reclamanții nr. 36 și 54-61 nu au sesizat Consiliul în 1994. În aceste condiții, Curtea consideră că acestea nu pot pretinde că au fost afectate nici de durata acestei proceduri, nici de refuzul administraiei de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului depe stat, deoarece, în orice caz, hotărârile menionate nu le conferiseră niciun drept. Prin urmare, această parte a cererii, cu condiția ca aceasta să fi fost introdusă de reclamanții nr. 36 și 54-61, trebuie respinsă în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. Curtea constată, de asemenea, că, cu alte cuvinte, ceilalți reclamanți au obținut câștig de cauză în fața Consiliului de ntreză în 1997, acțiunile reclamanților nr. 10-11, 23-25, 27-28, 45 și 49 au fost declarate inadmisibile, pe motiv că acestea nu erau reprezentate în mod legal. În aceste condiții, Curtea consideră că acestea nu pot pretinde că au fost afectate de presupusele încălcări, deoarece, prin neglijența lor, s-au aflat în afara procedurii pe care o denunță și nu au acordat Consiliului o ocazie de a le considera ca fiind părți la litigiu. Prin urmare, acestea nu pot fi în mod clar afectate de procedura incriminată. Prin urmare, această parte a cererii, cu condiția ca aceasta să fi fost introdusă de reclamanții nr. 10-11, 23-25, 27-28, 45 și 49, trebuie respinsă în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din convenție. În măsura în care este vorba despre reclamanții nr. 1-9, 12-19, 26, 29-32, 34-35, 37-44, 46-48, 50-53 și 62. (a) Cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii inițiate în fața Consiliului la 20 noiembrie 1994 Curtea constată că procedura în litigiu s-a încheiat la 20 octombrie 1997, adică cu mai mult de șase luni înainte de 17 octombrie 2002, data de introducere a cererii. Este adevărat că hotărârile pronunțate de Consiliu la sfârșitul procedurii incriminate au fost atacate ulterior de o a treia opoziție, Curtea nu poate considera că aceasta constituie un ansamblu cu prima procedură, cu atât mai mult cu cât hotărârile nr. 4445/1997, 4447/1997 și 4448/1997 erau executorii imediat, partea terță care nu avea un efect suspensiv. În orice caz, Curtea ia notă de faptul că în litigiu nu există motive de natură să justifice omisiunea lor de a se plânge de durata procedurii în litigiu în termen de șase luni de la data încheierii acesteia. (b) Cu privire la obiecțiile întemeiate pe încălcarea art. 6 și 13 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 din cauza refuzului administrației de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de Stat În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng, de asemenea, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de durata celei de a treia opoziții formulate în fața Consiliului de lape de către municipalitatea din Kalamaria, precum și de durata procedurii pe care au angajat-o ei înșiși în fața Înaltei Jurisdicții în 1999 pentru a obține anularea noii măsuri administrative care le-a afectat proprietățile. Pe durata părții terțe opoziie formulată de municipalitatea Kalamaria (a) În măsura în care a fost vorba de reclamanții nr. 10-11, 23-25, 27-25, 27-28, 36, 45, 49 și 54-61 Curtea a hotărât deja că reclamanții nr. 10-11, 23-25, 27-28, 36, 45, 49 și 54-61 nu au fost afectați de procedura la sfârșitul căreia au fost pronunțate hotărârile n 4445/1997 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4445/1997, 4447/1997 și 4448/1997, chiar dacă s-ar dovedi întemeiate, nu ar putea avea nici o influență asupra drepturilor reclamanților menționați anterior. Prin urmare, acestea nu se pot plânge de durata acestei proceduri. În consecință, acest aspect, în măsura în care a fost introdus de reclamanții nr. 10-11, 23-25, 27-28, 36, 45, 49 și 54-61, trebuie respins în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. (b) În măsura în care este vorba despre reclamanții nr. 1-9, 12-19, 26, 29-32, 34-35, 37 44, 46-48, 50-53 și 62 În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. (b) din Regulamentul său de procedură. Pe durata procedurii de anulare a noului plan de urbanism În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui termen și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng, în sfârșit, că măsura care le-a afectat proprietatea în 1999, în temeiul Deciziei ministeriale nr. 12122/2761/1999, constituie o nouă încălcare a dreptului lor la respectarea proprietăților lor. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. În speță, Curtea constată că decizia ministerială în litigiu face în prezent obiectul unei acțiuni în anulare în fața Consiliului de ï . Prin urmare, aceasta este prematură. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților nr. 1-9, 12-19, 26, 29-32, 34 35, 37-44, 46-48, 50-53 și 62 trase [Note1] a) refuzului administrației de a se conforma hotărârilor nr. 4445/1997, 4447/1997 și 4448/1997 ale Consiliului de Stat și (b) durata celei de a treia opoziții, precum și cauza reclamanților nr. 1-19, 23-32 și 34-62 întemeiat pe durata procedurii în anulare a Deciziei ministeriale nr. 12122/2761/1999 Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Peer Lorenzen Grefier Președinte Lista reclamanților Georgios KAKAMOUKAS Charisios KAKAMOUKAS Evaghelia KAKAMOUKA Maria LIOUTA Styliani KAKAMOUKA AZA Stavros KAKAMOUKAS Antonios KAKALIANTIS Vassiliki NYFOUDI Vasiliota Styliani Aza Nikolaos KAKAMOUKAS Panagiota KAKAMOUKAS Vassilios KAKAMOUKAS Christos sau Christodoulos KAMOUKAS Vassiliki VLACHOU Maria TSIORLINI Anastasia POUFLI sau Chatzipoufli Panagiotis REKKKAS Spyridon REGKAS Dimitrios REKKAS ARGYROUDI Giannoula MATZIRI Kyriaki PLOUSIOU Ioanna PAPADOPOULOU Maria MATZARLI Vassiliki ChatzistogiANNOUDI Dimitrios KyRTSOUDIS Charilaos KYRTSOUDIS Vassilios Lattalos Panagiota PATERA Paschalia KONTOLAZOU Anastasia Latta Alexandros Attanisou Lattalos Evagelos Lattos Maria ArGYRIOU Panagiotis Lattos Georgios Lattas Dimitrios Ioanna sau Giannoula KAKALIANTI Alexandros Georgiou Lattos Konstantinos Lattos Vassiliki CHOLIDI Niki DIMOUDI Paschalis Latos-PANOUSIS Stavros PANOUSIS Louiza PASCHALOUDI AndroMACHI BALOSTA Solon KOUFALIOTIS Eleni Lattou Dimitrios Lattos Fatos KARAKASI Efchya KONTOULI Chrysi BAARATSA Nikolaos TSOLAKIS EVAGELIA ZLATANOU Maria MALIGGOU Attanasios TSIOLAKIS Maria VLACHOPOULOU FANI TSITAKI AKATERINI GYIOKA [NOTE1] A se indica obiecțiunile fără a se menționa neapărat articolele din convenție invocate.