CtEDO 21.06.2001 Auto

KATZAROS contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
21.06.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KATZAROS contre la GRECE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51473/99 prezentate de Epameinondas KATSAROS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 iunie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele C.L. Rozakis Bonello Strážnická domni Lorenzen Fischbach Kovler judecătorii M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 23 iunie 1999 și înregistrată la 1 octombrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de recurentul, dl Epameinondas Katsros, este un resortisant grec, născut în 1929 și rezident în Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează. La 16 august 1979, ministrul lucrărilor publice a modificat planul de aliniere (ρυμοτομικό σχέδιο) dintr-un cartier de Salonic pentru a afecta o suprafață totală de 4 272 m2 la construirea unei școli. La 18 septembrie 1984, printr-o decizie comună a ministrului de finanțe și a ministrului educației naționale, statul grec a fost expropriat de terenul în cauză, pentru a permite realizarea proiectului prevăzut de planul de aliniere. Reclamantul a fost expropriat de 3 217 m2. La 31 iulie 1991, Tribunalul de Primă Instanță din Salonica a stabilit prețul unitar provizoriu de despăgubire la 115 000 GRD pe metru pătrat. În conformitate cu art. 11 alineatul (1) din Decretul-lege nr. 797/1971, exproprierea se ridică de drept din lipsă de plată a impozitului pe profit în termen de 18 luni de la data publicării deciziei de stabilire a fondului temporar sau definitiv. Având în vedere că acest termen nu a fost plătit reclamantului, Tribunalul de apel din Salonic, la cererea acestuia din urmă, a constatat revocarea de drept a dreptului de proprietate (hotărârea nr. 535/1993). La 10 iulie 1995, reclamantul sesizează conducerea amenajării urbane a prefecturii Salonice cu privire la o cerere de a pronunța în mod oficial revocarea dreptului de proprietate și, pe de altă parte, de a modifica planul de la distanță în vigoare pentru ca sarcina asupra proprietății sale să fie ridicată. Prin scrisoarea din 12 octombrie 1995, prefectura i-a comunicat refuzul său de a-și îndeplini cererea. La 27 noiembrie 1995, reclamantul sesizează Consiliul de Stat cu privire la anularea obligației administrației de a efectua operațiunile pe care aceasta le deținea în mod legal (πύάλειαη οφειλόμενης νόμιμης ενέργειας). La 11 ianuarie 1999, Consiliul de Stat a fost parțial îndreptățit la cererea reclamantului. În special, el a considerat că nu era necesar ca administrația să demisioneze oficial din funcție, deoarece revocarea a fost deja constatată prin hotărârea nr. 535/1993 al Tribunalului de apel din Salonic. Pe de altă parte, Consiliul de Stat a solicitat administrației să ridice sarcina asupra proprietății reclamantului (hotărârea 134/99). La 21 octombrie 1999, prefectura l-a invitat pe reclamant să prezinte planul topografic al terenului său. Reclamantul a efectuat la 2 noiembrie 1999. La 13 iunie 2000, consiliul de planificare urbană la prefectura Salonic a emis un aviz favorabil cu privire la modificarea planului de aliniere cu scopul de a ridica sarcina asupra proprietății reclamantului. Dosarul a fost transmis ulterior autorității administrative competente care, prin decizia din 14 noiembrie 2000, a modificat planul de aliniere și a ridicat sarcina asupra terenului în cauză. noiembrie 2000, această decizie a fost transmisă Jurnalului Oficial pentru a fi publicată. Conform celor mai recente informații furnizate de reclamant în observațiile sale din 8 ianuarie 2001, aceasta nu a avut încă loc. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de refuzul autorităților competente de a se conforma pentru o lungă perioadă de timp hotărârilor nr 535/1993 ale instanței de apel din Salonic și 134/1999 a Consiliului de Õ . INvocând art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că refuzul autorităților competente de a se conforma pentru o lungă perioadă de timp hotărârilor nr. 535/1993 al Tribunalului de apel din Salonic și 134/99 al Consiliului de Stat nu și-a respectat dreptul la protecție judiciară efectivă în ceea ce privește contestațiile referitoare la drepturile sale cu caracter civil. În plus, reclamantul se plânge că refuzul autorităților competente de a ridica în timp util sarcina asupra terenului său a încălcat dreptul său la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Părțile relevante ale art. 6 alin. (1) din Convenție sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) la art. 13 din Convenție este redactat după cum urmează: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Observație preliminară În primul rând, guvernul precizează că, după cum a subliniat Consiliul în hotărârea nr. 134/99, administrația nu era obligată să pronunțe în mod oficial revocarea dreptului de proprietate, această revocare fiind deja constatată prin hotărârea nr. 535/1993 a Tribunalului de apel din Salonic. Această hotărâre și-a produs pe deplin efectele fără ca luarea unei măsuri administrative să fie necesară. Potrivit guvernului, nu trebuie, prin urmare, să se ia în considerare obiecțiunile reclamantului că, în raport cu executarea hotărârii nr. 134/99 a Consiliului de Stat. Reclamantul își reiterează afirmația că administrația a refuzat să se conformeze, de asemenea, hotărârii nr. 535/1993 a Tribunalului de apel din Salonic. Curtea nu este de acord cu teza guvernului. 535/1993 al instanței de apel din Salonic, nu mai este mai puțin adevărat că proprietatea reclamantului rămâne blocată. Cu alte cuvinte, acesta nu a putut beneficia de proprietatea sa, în ciuda hotărârii pronunțate de instanța de apel. Prin urmare, trebuie să se examineze obiecțiile reclamantului și în ceea ce privește Hotărârea nr. 535/1993. L Guvernul afirmă că, având în vedere măsurile luate de către administrație în executarea hotărârii nr. 134/99 a Consiliului de Stat, reclamantul nu mai poate pretinde că este victima unei încălcări, a dreptului său la un proces echitabil sau a dreptului său la respectarea proprietăților sale. În această privință, se arată că decizia administrației de modificare a planului de aliniere și de ridicare a sarcinii asupra proprietății sale nu a fost încă publicată în Jurnalul Oficial. Legal, aceasta înseamnă că planul de aliniere din 16 August 1979, care impune o sarcină pe teritoriul său, rămâne în vigoare. În conformitate cu art. 34 din Convenție, Curtea poate fi sesizată de orice persoană fizică (...) care se pretinde a fi victima unei încălcări de către una dintre cele mai înalte părți contractante a drepturilor recunoscute în Convenție sau în protocoalele sale (...) Curtea reamintește că, în primul rând, autoritățile naționale trebuie să soluționeze o presupusă încălcare a Convenției. În această privință, întrebarea dacă un reclamant poate pretinde că este victima presupusei încălcări apare în toate etapele procedurii în temeiul Convenției (a se vedea Malama c. Grecia (dec.), nr. 43622/98, 25.11.1999). În cazul de față, Curtea ia notă de faptul că cauza invocată în temeiul legalității procedurii s-a referit la refuzul autorităților naționale de a se conforma în timp util hotărârilor nr 535/1993 ale Tribunalului de apel din Salonic și 134/99 a Consiliului de Stat. Este adevărat că, prin decizia din 14 noiembrie 2000, administrația a modificat planul de aliniere și a ridicat sarcina asupra proprietății reclamantului. Cu toate acestea, aceste măsuri tardive nu pot remedia posibilitatea autorităților naționale de a se conforma pe o perioadă îndelungată hotărârilor nr 535/1993 ale instanței de apel din Salonic și 134/1999 ale Consiliului de Stat. În ceea ce privește cauza invocată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea constată că măsurile luate de către administrație nu pot remedia întârzierea statului grec de a ridica sarcina asupra terenului în cauză. Cu atât mai mult cu cât, potrivit celor mai recente informații furnizate de reclamant în observațiile sale din 8 ianuarie 2001, decizia administrației de modificare a planului de aliniere și de ridicare a sarcinii în cauză nu a fost încă publicată în Jurnalul Oficial. Cu alte cuvinte, proprietatea reclamantului ar rămâne blocată în continuare de planul de aliniere din 16 august 1979, în vigoare în prezent. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul poate încă să se declare victima unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenție. În consecință, excepția adusă de guvern în această privință nu poate fi reținută. În ceea ce privește fondul potrivit guvernului, autoritățile administrative nu refuză în niciun moment să se conformeze hotărârii nr. 134/1999 al Consiliului din 14 noiembrie 2000. Termenul observat între ziua în care hotărârea a fost pronunțată (11 ianuarie 1999) și ziua în care administrația ridică sarcina asupra proprietății reclamantului (14 noiembrie 2000) este rezonabil, având în vedere diferitele formalități care au trebuit îndeplinite (consultarea planurilor topografice, redactarea de noi planuri etc.). În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că această cerere ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi rezolvate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; se presupune că cererea nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost invocat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh András B aka Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-06
0,97
AFFAIRE KATSAROS c. GRECE
1, du refus des autorités compétentes de se conformer à un arrêt de la cour d’appel révoquant l’expropriation de son terrain, ainsi qu’à un arrêt du Conseil d’Etat invitant l’administration à lever la charge pesant sur sa propriété. 4. La r
CtEDO 2004-03-25
0,95
KAKAMOUKAS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38311/02 présentée par Georgios KAKAMOUKAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 mars 2004 en une cham
CtEDO 2001-03-29
0,94
LASKOS ET AUTRES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53126/99 présentée par Epaminondas LASKOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 mars 2001 en une chambre composée
CtEDO 2004-11-23
0,94
BITSINAS c. GRECE
QUATRIEME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 33076/02 présentée par Omiros BITSINAS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 23 novembre 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2003-04-03
0,94
KOKKINOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72978/01 présentée par Stamatina KOKKINOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 avril 2003 en une chambre composé
Sursă