KAMAL c. BULGARIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
KAMAL c. BULGARIE (CtEDO, 2023)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 2171/21 Bahaa Aldin Kawash KAMAL împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 25 mai 2023 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström , președinta Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judecători și Sophie Piquet, graffière de secțiune f.f. cererea nr. 27/71/21 împotriva Republicii Bulgaria de către domnul Bahaa Aldin Kawash Kamal (atrîtul) un apatrid de origine palestiniană născut în Siria în 1985 și rezident în Sofia, reprezentat de domnul D. Radoslavova, avocată la Sofia, care a sesizat Curtea la 23 aprilie 2021 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului bulgar, la data de ...), reprezentat de agentul său, dl Iva Stancheva Chinova, de la Ministerul Justiției, observațiile părților, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Cererea se referă la măsura de expulzare luată împotriva reclamantului, precum și la revocarea statutului său umanitar și se plânge de o încălcare a articolelor 2, 3, 8 și 13 din convenție. Reclamantul a declarat că a părăsit Siria în februarie 2013 din cauza războiului civil și a violenței generale și incriminate care, conform opiniei sale, ar fi condus Siria și a ajuns în Bulgaria în iunie 2013, după ce a traversat Turcia. La 30 septembrie 2013, Agenția Națională pentru Refugiați (ANR) a aprobat statutul umanitar, considerându-l că a fugit din Siria, țara sa de origine, unde, dacă s-ar întoarce, ar fi expus unui risc grav și real pentru viața sa din cauza conflictului armat. Prin hotărârea din 22 octombrie 2015, adoptată în temeiul unei propuneri administrative confidențiale, Agenția pentru Securitate Națională (ASN) a fost expulzată de solicitant, a privat dreptul de ședere și i-a impus o măsură coercitivă de interzicere a teritoriului pentru o perioadă de cinci ani, pe motiv că prezența sa pe teritoriul bulgar constituia o amenințare la adresa securității naționale. La 23 octombrie 2015, reclamantul a fost plasat într-un centru specializat de detenție temporară a străinilor în vederea expulzării acestuia. În cursul acestei proceduri, ASN a prezentat extrase detaliate din propunerea sa administrativă confidențială (punctul 4 de mai sus) și șapte rapoarte administrative care conțineau date conform cărora persoana respectivă era angajată în activități de trecere ilegală a migranților : organizarea intrării lor ilegale pe teritoriul bulgar, cazarea și transferul acestora între Turcia și țările din Europa de Vest; s-a afirmat că reclamantul ar fi creat o rețea utilizată de persoane implicate în statul islamic din Irak și Levant (EIIL) și că ar fi fost plătit pentru activitățile menționate. L . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul a susținut, de asemenea, că o expulzare în Siria ar pune în pericol viața de familie și maltratări și că această măsură ar aduce atingere dreptului său la respectarea vieții de familie. Prin hotărârea definitivă din 30 mai 2016, CAS a respins această acțiune. CAS a constatat că reclamantul și reprezentantul său au avut acces la toate documentele din dosar și, după aceea, a examinat aceste elemente, a confirmat că reclamantul prezenta un pericol pentru securitatea națională. Având în vedere că reclamantul nu avea o viață de familie în Bulgaria, CAS a considerat că articolul În orice caz, măsura era proporțională cu scopul urmărit de a proteja interesul public. CAS a inclus, de asemenea, faptul că, deși nu a stabilit țara de destinație, art. 44a alineatul (1) din Legea privind străinii din Republica Bulgaria (LERB) interzicea expulzarea către o țară în care persoana în cauză ar putea fi expusă la riscuri pentru viața sa sau ar putea fi supusă unor tratamente abuzive. În temeiul articolului 44a alineatul (2) din LERB, ar trebui, de asemenea, să se precizeze în mod explicit țara în care persoana nu ar trebui să fie expulzată. Această instanță a constatat, în cele din urmă, că decizia privind statutul umanitar al reclamantului preciza în mod clar că Siria nu era o țară adecvată pentru securitatea sa individuală. La 27 iunie 2016, Tribunalul Administrativ din Sofia (TAS), care, din oficiu, a constatat legalitatea menținerii reclamantului în detenție, a constatat prezența unor persoane în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului de liber schimb, inclusiv situația de violență generalizată în Siria, și a considerat că nu era necesar să se retrimite reclamantul. TAS a considerat că autoritățile naționale nu au întreprins nicio acțiune care să ducă la executarea măsurii în cauză. Prin urmare, TAS a reformat măsura de detenție într-o măsură de constrângere fără privare de libertate constând în obligația de a se prezenta săptămânal la Ministerul de Interne, atâta timp cât obstacolele în calea punerii în aplicare a La 6 iulie 2016, ASN a ordonat punerea în aplicare a acestei măsuri de control atâta timp cât exista în continuare posibilitatea de a retrimite din Siria. La 19 decembrie 2019, TAS a respins acțiunea reclamantului împotriva acestei decizii. Prin hotărârea definitivă din 3 noiembrie 2020, CAS a confirmat hotărârea TAS. Instanțele administrative nu au examinat obiecțiunile reclamantului în legătură cu temerile sale de revenire în Siria. CAS nota, în special, că aspectele legate de returnarea în țara de origine sau într-o țară terță au fost legate de executarea măsurii luate în temeiul LERB. În plus, o nouă versiune a LERB a intrat în vigoare la martie 2021. În primul rând, art. 44 alineatul (1) include acum obligația pentru ASN de a impune o măsură coercitivă de trimitere către țara de origine, o țară de tranzit sau o țară terță, precum și în caz de expulzare, de a stabili țara de destinație în țara de destinație în cauză. În al doilea rând, în conformitate cu noul articol 44a alineatul (5) din această lege, străinul care face obiectul unei măsuri coercitive de trimitere nu poate fi trimis înapoi într-o țară în care viața și libertatea sa sunt în pericol sau dacă există riscul de a fi expus la persecuții și tratamente inumane și degradante. În al treilea rând, în temeiul articolului 46 alineatul (1) punctul 3 și al alineatului (5) din lege, în cazul în care acțiunea împotriva ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Aceasta nu este pusă în aplicare înainte de pronunțarea hotărârii. Într-o comunicare din 26 noiembrie 2021, adresată Ministerului Justiției în legătură cu prezenta cauză, directorul adjunct al L [din 22 octombrie 2015] prin care [reclamantului] i se impune o măsură administrativă coercitivă de expulzare, precum și de interzicere a teritoriului pentru o perioadă de cinci ani, nu mai este executorie din 21 octombrie 2020 din cauza termenului de cinci ani pentru punerea în aplicare a măsurilor respective. Până în prezent nu a emis un nou decret prin care să se impună măsuri administrative coercitive și nu să se facă acest lucru în ceea ce privește [reclamantul]. În observațiile prezentate în prezenta cauză, guvernul recunoaște că reclamantul nu poate fi trimis înapoi în Siria având în vedere situația de violență generalizată. În orice caz, acesta susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . EVALUAREA CURȚII 14. Curtea consideră că nu este necesar să se examineze excepțiile guvernului care rezultă din absența calității de victimă a reclamantului și a întârzierii cererii, în măsura în care obiecțiile reclamantului sunt în orice caz inadmisibile din motivele expuse mai jos. Revizuirile prevăzute la articolele 2 și 3 coincid și trebuie examinate împreună (K.A.B. c. Suedia, n 886/11, § 67, 5 septembrie 2013). Principiile generale aplicabile în materie de Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ , în temeiul articolului 3, au fost rezumate în hotărârea J.K. și în alte cauze ale Suediei [GC], n 59166/12, § 77-105, 23 august 2016. Informații privind situația din Siria la momentul relevant pot fi găsite în Hotărârile O.D. Bulgaria, nr. 34016/18, §§ 21-24, 10 octombrie 2019 și M.D. și alții c. Rusia, nr. 71321/17 și 8 altele, §§ 46-47, 14 septembrie 2021. 16. Reclamantul a făcut obiectul unui ordin de expulzare în temeiul motivului că acesta prezenta un pericol pentru securitatea națională în Bulgaria, conform datelor colectate de la ASN (punctul 4 de mai sus). Acest decret nu conținea nicio indicație cu privire la țara de trimitere, dar reclamantul se temea că se va întoarce în Siria, țara sa de naștere. 17. Toate rapoartele internaționale privind situația drepturilor omului în Siria, pentru a menționa un context de violență generalizată din cauza conflictului armat prelungit din 2013 (punctul 15 final) Curtea concluzionează că riscul de încălcare a articolelor 2 și 3, reținut de reclamant în caz de returnare, este real. Curtea constată, de altfel, că decizia de la ..ANR de acordare inițială a statutului umanitar .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea ia notă de faptul că, deși nu a fost anulată, CAS, care examinează acțiunea reclamantului împotriva acestui decret (punctul 6 de mai sus) și TAS, hotărând cu privire la legalitatea deținerii sale (punctul 7 litera (c) Mai sus), au precizat că nu poate fi expulzat în Siria. Pe această bază, TAS și ASN au ordonat extinderea reclamantului și au reformat deținerea într-o măsură de control (punctele 7 și 8 de mai sus). Din elementele dosarului nu reiese că autoritățile au inițiat demersuri în vederea expulzării efective a reclamantului 19. Într-adevăr, nu a fost prevăzută o dată limită pentru punerea sa în aplicare, ci doar o perioadă limitată pentru aplicarea interdicției privind teritoriul. Cu toate că guvernul susține că o perioadă de valabilitate de maximum cinci ani este impusă în practica administrativă (punctul 13 de mai sus), Curtea nu poate, având în vedere legislația națională aplicabilă, să își asume o astfel de concluzie (O.D. c. Bulgaria, citată anterior, §§ 19 și 34 și § 4 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea ia act de angajamentul guvernului, ca urmare a comunicării directorului adjunct al ASN, făcută în mod expres în vederea examinării prezentei cauze la 26 noiembrie 2021, de a nu expulza persoana în cauză către Siria, ținând seama în special de situația din Siria (punctele 12 și 13 de mai sus); a se vedea Khan c. Germania [GC], n 38030/12, § 37, 21 septembrie 2016, Boutagni c. France , n 42360/08, § 47-48, 18 noiembrie 2010 și M. c. Bulgaria , n 75832/13, §§ 33-34, 8 iunie 2017). 21. Această specie se distinge astfel de cauza O.D. c. Bulgaria , citată anterior, în care reclamantul, originar din Siria, a făcut, de asemenea, obiectul unui ordin de expulzare, fără a indica țara de destinație. Deși autoritățile bulgare păreau să fi recunoscut că situația din Siria era gravă și generalizată, Ö Õ nu considerase că riscurile pe care le implică reclamantul în caz de returnare în Siria erau de natură să împiedice expulzarea acestuia și, în niciun moment, nu și-a asumat angajamentul de a nu pune în aplicare măsura de trimitere (O.D. c. Bulgaria, citată anterior, §§ 39 și 52). Curtea subliniază, de asemenea, că modificările legii, în vigoare din martie 2021, impun în prezent autorității administrative care dispune o măsură de deportare să determine țara de destinație în hotărârea sa. Noile norme în vigoare prevăd, de asemenea, o garanție de netrimitere în cazul în care situația din țara de destinație nu este sigură, și anume interzicerea trimiterii și/sau suspendarea executării măsurii (punctul 11 de mai sus). În al doilea rând, Comisia consideră că, în cazul de față, nu există niciun motiv întemeiat pentru a considera că, în cazul în care statul membru în cauză nu ar fi în măsură să facă acest lucru, acesta ar trebui să fie considerat drept o măsură de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În orice caz, Curtea subliniază că, în cazul în care măsura de trimitere ar trebui să fie pusă în aplicare sau dacă un nou decret privind o măsură de deviere a teritoriului ar fi luat împotriva reclamantului, acțiunile rămân deschise în cadrul căreia situația sa ar putea fi examinată din nou. În special, acesta ar putea sesiza Curtea cu privire la o cerere de aplicare a articolului 39 din Regulamentul său de procedură. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție. Reclamantul invocă, de asemenea,, sub aspectul articolului 8, o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private și familiale în cazul întoarcerii forțate în Siria. Curtea consideră că, în orice caz, având în vedere concluzia la care a ajuns cu privire la obiecțiunile care intră sub incidența articolelor 2 și 3 din Convenție [punctul 24 de mai sus], este, de asemenea, vădit nefondat că această parte a cererii trebuie, de asemenea, respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din Convenție. 27. În cele din urmă, Curtea amintește că art. 13 se aplică numai în cazul în care o persoană poate pretinde în mod pârât o încălcare a unui drept protejat prin convenție (De Tommaso c. Italia [GC], nr. 43395/09, § 180, 23 februarie 2017). 28. Având în vedere concluziile sale la punctele 24 și 26 de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu ridică niciun motiv de apărare. 29). În consecință, acest fapt este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În franceză și apoi comunicat în scris la 15 iunie 2023. Sophie Piquet. Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. președinte