- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 mai 2023
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Kulyk împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU CU KULYK v. UKRAINE (Declarația nr. 22194/18) JUDGMENT STRASBOURG 25 mai 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kulyk v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quinta Secțiune), ședința ca compusă în: Carlo Ranzoni , Președintele Lado Chanturia, María Elósegui , judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 4 mai 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 23 aprilie 2018. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost notificat de cerere.
FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA LEI ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal de detenție ilegală și s-a bazat pe art. 5 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că art. 5 din Convenție este, împreună cu articolele 2, 3 și 4, în primul rang al drepturilor fundamentale care protejează securitatea fizică a persoanei fizice și, astfel, importanța sa este primordială. Scopul principal al acestuia este prevenirea privațiilor arbitrare sau nejustificate de libertate (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 84, CEDO 2016 (extracte), cu alte referințe.
În cazul în care „legitimitatea” de deținere este în cauză, inclusiv întrebarea dacă „o procedură prevăzută de lege” a fost respectată, Convenția se referă în esență la dreptul național și stabilește obligația de a se conforma normelor de fond și procedurale acestora. Cu toate acestea, respectarea dreptului național nu este suficientă: art. 5 § 1 prevede, în plus, că orice privare de libertate ar trebui să fie în conformitate cu scopul de a proteja persoana de arbitrare (a se vedea S., V. și A. c. Danemarca [GC], nr. 35553/12, 36678/12 și 36711/12, § 74, 22 octombrie 2018, cu alte referințe). Curtea a constatat încălcări cu privire la chestiuni similare cu cele prezentate în prezenta cauză în cauzele principale prezentate în tabelul adăugat.
După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, precum și a argumentelor guvernamentale de neepuizare, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, detenția reclamantului nu a fost în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție. Reclamantul a prezentat o plângere în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție privind durata excesivă a controlului judiciar al detenției. § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă.
După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale în Kharchenko c. Ucraina , nr. 40107/02, §§§ 86-87, 10 februarie 2011. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIUNII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Malyk c. Ucraina , nr. 37198/10, 29 ianuarie 2015), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respinge orice cereri suplimentare pentru satisfacție pur și simplu ridicate de solicitant.
Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 mai 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (detenție ilegală) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul de naștere Perioada de detenție ilegală Defecte specifice Hotărârea internă relevantă Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] 22194/18 23/04/2018 Sergiy Anatoliyovych KULYK 1968 de la 09/10/2017 la 23/03/2018 de la 23/03/2018 la 03/04/2018 lipsa oricărui motiv dat de instanță în hotărârea de autorizare a detenției (Ignatov v. Ucraina, nr. 40583/15, §§§ 36-37, 15 decembrie 2016), hotărârea privind detenția fără termen (Kharchenko c. Ucraina, nr. 40107/02, §§ 74-76, 10 februarie 2011) întârziere nejustificată în eliberare (Ruslan Yakovenko c. Ucraina, nr. 5425/11, §§ 68-70, CEDO 2015) Hotărârea Curții Supreme din 09/10/2017 Art. 5 alin. (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției - cererile de eliberare depuse la 19/12/2017 și 24/01/2018, au fost examinate la 23/03/2018 (Kharchenko c. Ucraina, nr. 40107/02, §§ 86-87, 10 februarie 2011) 2,350 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.
FIFTH SECTION
CASE OF KULYK v. UKRAINE (Application no. 22194/18) JUDGMENT STRASBOURG 25 May 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Kulyk v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Carlo Ranzoni , President , Lado Chanturia, María Elósegui , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 4 May 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 23 April 2018.
The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the unlawful detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention
The applicant complained principally of the unlawful detention. He relied on Article 5 § 1 of the Convention.
The Court reiterates that Article 5 of the Convention is, together with Articles 2, 3 and 4, in the first rank of the fundamental rights that protect the physical security of the individual, and as such its importance is paramount. Its key purpose is to prevent arbitrary or unjustified deprivations of liberty (see Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 84, ECHR 2016 (extracts), with further references).
Where the “lawfulness” of detention is in issue, including the question whether “a procedure prescribed by law” has been followed, the Convention refers essentially to national law and lays down the obligation to conform to the substantive and procedural rules thereof. Compliance with national law is not, however, sufficient: Article 5 § 1 requires in addition that any deprivation of liberty should be in keeping with the purpose of protecting the individual from arbitrariness (see S., V. and A. v. Denmark [GC], nos. 35553/12, 36678/12 and 36711/12, § 74, 22 October 2018, with further references).
The Court found violations in respect of issues similar to those in the present case in the leading cases set out in the appended table.
Having examined all the material submitted to it, as well as the Government’s arguments of non-exhaustion, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s detention was not in accordance with Article 5 § 1 of the Convention.
It follows that the applicant’s complaints are admissible and disclose a violation of Article 5 § 1 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
11. The applicant submitted a complaint under Article 5 § 4 of the Convention concerning the excessive length of judicial review of detention. This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in Kharchenko v. Ukraine , no. 40107/02, §§ 86-87, 10 February 2011.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Malyk v. Ukraine , no. 37198/10, 29 January 2015), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under the well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Dismisses the remainder of the applicant ’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 25 May 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention (unlawful detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Period of unlawful detention Specific defects Relevant domestic decision Other complaints under well-established case-law Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] 22194/18 23/04/2018 Sergiy Anatoliyovych KULYK 1968 from 09/10/2017 to 23/03/2018 from 23/03/2018 to 03/04/2018 absence of any grounds given by the court in the decision authorising detention (Ignatov v. Ukraine, no. 40583/15, §§ 36-37, 15 December 2016), decision on detention without a time-limit (Kharchenko v. Ukraine, no. 40107/02, §§ 74-76, 10 February 2011) unjustified delay in release (Ruslan Yakovenko v. Ukraine, no 5425/11, §§ 68-70, ECHR 2015) Decision of the Supreme Court of 09/10/2017 Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention - the requests for release lodged on 19/12/2017 and 24/01/2018, were examined on 23/03/2018 (Kharchenko v. Ukraine, no. 40107/02, §§ 86-87, 10 February 2011) 2,350 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.