DRĂGOI c. ROUMANIE

Publicat la 19 iunie 2023 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 53927/21 Figela-Harieta DRĂGOI împotriva României introdusă la 6 ianuarie 2022, comunicată la 28 mai 2023: (1) refuzul instanțelor naționale de a acorda recurentei, angajat al municipalității ca asistent personal al unei persoane cu handicap grav, despăgubiri de natură salarială; reclamanta lucrează ca asistentă personală a unei persoane care suferă de un handicap neuromotoric grav. Având în vedere că angajatorul său, direcția asistenței sociale ( Hotărârea de Asistența Socială ) din municipalitatea Dal Arad, îi refuza acordarea alocației alimentare și a cecurilor de vacanță, reclamanta a depus o plângere la Consiliul Național de Combatere a Discriminării (CNCD).

În februarie 2020, CNCD și-a acceptat cererea și a constatat că recurenta era discriminată în raport cu alte persoane aflate într-o situație similară și a amendat municipalitatea Dal Arrad. Pe baza constatărilor CNCD, recurenta a inițiat o acțiune în justiție, solicitând plata retroactivă a alocațiilor alimentare și plata contravalorii cecurilor de vacanță. Prin hotărârea din 14 iulie 2021, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara i-a acordat parțial dreptul la acțiune, i-a recunoscut dreptul la alocația alimentară, dar și-a respins cererea de acordare a valorii cecurilor de vacanță, indicând la 94/2014.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, ca urmare a respingerii cererii sale de a obține contravaloarea cecurilor de vacanță În acest sens, a fost recurenta victimă a unei discriminări sau a unei discriminări prin asociere cu o persoană care suferă de un handicap (a se vedea, de exemplu, labservația generală nr. 6 privind egalitatea și nediscriminarea, adoptată la 26 aprilie 2018 de către Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap al ONU, menționat în Molla Sali c. Grecia [GC], n 20452/14, § 69, 19 decembrie 2018), contrar articolului 14 din Convenția combinată cu: art. 8 din convenție În special, recurenta a suferit o diferență de tratament în ceea ce privește faptul că a fost privată de o despăgubire care, potrivit CNCD, fusese recunoscută altor persoane care se aflau într-o situație similară În cazul în care diferența de tratament urmărea un scop legitim și avea o justificare rezonabilă A fost reclamanta privată de bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr? Sau a fost ingerința în dreptul său de a-și respecta bunurile?

În cazul în care această interferență implică aplicarea unei legi considerate necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general În special, această interferență a impus recurentei o sarcină excesivă (a se vedea Hotărârea Imobiliare Saffi c. Italia [GC], n 2774/93, § 59, CEDH 1999-V)

Publié le 19 juin 2023

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 53927/21 Figela-Harieta DRĂGOI contre la Roumanie introduite le 6 janvier 2022 communiquée le 28 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, souls l’angle des articles 8 et 14 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, le refus des tribunaux nationaux d’octroyer à la requérante, employée de la municipalité en tant qu’assistante personnelle d’une personne souffrant d’un grave handicap, des indemnisations de nature salariale. La requérante travaille comme assistante personnelle d’une personne qui souffre d’un grave handicap neuromoteur. Considérant que son employeur, la Direction de l’aide sociale ( Direcția de Asistență Socială ) de la municipalité d’Arad, lui refusait l’octroi de l’allocation alimentaire et des chèques vacances, la requérante porta plainte auprès du Conseil national de lutte contre la discrimination (CNCD).

Le 5 février 2020, le CNCD fit droit à sa requête et constata que la requérante était discriminée par rapport à d’autres personnes se trouvant dans une situation similaire et infligea une amende à la municipalité d’Arad. Se fondant sur les constats du CNCD, la requérante engagea une action en justice, demandant le versement rétroactif des allocations alimentaires et le paiement de la contre-valeur des chèques vacances. Par un arrêt du 14 juillet 2021, la cour d’appel de Timișoara fit droit partiellement à son action, lui reconnut le droit à l’allocation alimentaire, mais rejeta sa demande d’octroi de la valeur des chèques vacances, en indiquant l’impossibilité d’accorder leur valeur sous forme pécuniaire, qui découlerait des dispositions du règlement d’urgence du Gouvernement n o 8/2009, approuvé par la loi n o 94/2014.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, du fait du rejet de sa demande visant à obtenir la contre-valeur des chèques vacances ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et était-elle nécessaire dans une société démocratique, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? 2. La requérante a-t-elle été victime d’une discrimination ou d’une discrimination « par association » avec une personne atteinte d’un handicap (à ce sujet voir, par exemple, l’Observation générale n o 6 sur l’égalité et la non ‑ discrimination, adoptée le 26 avril 2018 par le Comité des droits des personnes handicapées de l’ONU, citée dans Molla Sali c. Grèce [GC], n o 20452/14, § 69, 19 décembre 2018), contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 de la Convention ? En particulier, la requérante a-t-elle subi une différence de traitement en ce qu’elle a été privée d’une indemnisation qui, selon le CNCD, avait été reconnue à d’autres personnes se trouvant dans une situation similaire ? Dans l’affirmative, la différence de traitement poursuivait-elle un but légitime, et avait-elle une justification raisonnable ? 3. La requérante a-t-elle été privée de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi,

au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Ou bien y a-t-il eu ingérence dans son droit au respect de ses biens ? Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ? En particulier, cette ingérence a-t-elle imposé à la requérante une charge excessive (voir l’arrêt Immobiliare Saffi c. Italie [GC], n o 22774/93, § 59, CEDH 1999-V) ?