GHERGHINA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GHERGHINA v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 24 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 29292/23 Răzvan-Mihai GHERGHINA împotriva României depusă la 7 iulie 2023 comunicată la 3 iunie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul lipsă de acces pentru solicitant, care folosește un scaun cu rotile, la un hotel privat din Mangalia (pe coasta Mării Negre), situat în apropiere de un complex balnear în care a vrut să facă tratament medical recomandat de balnear, și la mai multe alte locuri publice din același oraș, inclusiv o plajă publică. Reclamantul s-a plâns în mod specific de lipsa de acces la aceste locuri publice și la hotelul în care a încercat să acceseze înaintea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecții Sociale (denumită în continuare „agenția”), o agenție guvernamentală responsabilă pentru evaluarea și monitorizarea respectării cerințelor specifice în domeniul asistenței sociale, inclusiv cele prevăzute în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Agenția a informat reclamantul că a stabilit că clădirile și locurile menționate de reclamant în Mangalia nu respectă pe deplin cerințele juridice care facilitează accesul persoanelor cu handicap și că a ordonat adoptarea unor măsuri specifice în acest sens. Cererea de compensare ulterioară a reclamantului pe baza acuzațiilor de discriminare împotriva hotelului și a municipiului Mangalia și a autorităților locale a fost respinsă ca fiind neconvențiată la două niveluri de jurisdicție. Curtea Înaltă de Cassare și Justiție (denumită în continuare „HCCJ”) a permis apoi apelul reclamantului asupra punctelor de drept și a ordonat un proces de redresare care declară că în temeiul Legii nr. 448/2006 a existat o presupunere juridică că persoanele cu handicap au suferit prejudicii atâta timp cât nu s-a asigurat accesibilitatea minimă. În procedură nouă, Curtea de Apel a acordat parțial cererii reclamanților și a ordonat autorităților locale Mangalia să plătească reclamantului prejudiciu moral în valoare de 3.000 RON (în momentul în care această hotărâre a devenit finală, suma atribuită reclamantului era egală cu salariul minim brut lunar minim în România). Reclamantul a prezentat un recurs la punctul de drept, pe care HCCJ a respins-o ca fiind inadmisibilă constatând că nu se baza pe niciunul dintre motivele limitate prevăzute de Codul de Procedură Civilă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii în fața HCCJ. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 14 și al articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția de a fi discriminată din cauza handicapului său în bucuria drepturilor sale. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, reclamantul a refuzat în mod corespunzător dreptul de acces la o instanță superioară, având în vedere hotărârea HCCJ din 5 mai 2022 de respingere a recursului său în privința punctelor de drept, spre deosebire de hotărârea instanței din 25 iunie 2020 în același proces în care a examinat fondurile apelului reclamantului în privința punctelor de drept (a se vedea Zubac c. Croația [GC], nr. 40160/12, §§ 76-99, 5 aprilie 2018, și, mutatis mutandis Balažoski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 45117/08 , 25 aprilie 2013? Având în vedere faptul că reclamantul a obținut compensații la nivel intern în ceea ce privește acuzațiile sale de discriminare în ceea ce privește municipalitatea și, de asemenea, în ceea ce privește suma acestei compensații, poate încă să susțină că este o victimă în ceea ce privește aceste acuzații în sensul articolului 34 din Convenție? În caz afirmativ, reclamantul a suferit discriminări din cauza handicapului locomotor în bucuria dreptului său la viață privată, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 din Convenție, din cauza presupusei sale lipsă de acces la tratament medical în centrele balneare care vizează reabilitarea neuromotoră (a se vedea mutatis mutandis) Arnar Helgi Lárusson c. Islanda, nr. 23077/19, 31 mai 2022)? Reclamantul a suferit discriminări din cauza handicapului său locomotor în asigurarea drepturilor sale prevăzute în Legea nr. 448/2006, în Mangalia, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție? Având în vedere cele două întrebări anterioare de mai sus, părțile sunt invitate, în special, să dezvolte argumente cu privire la natura obligațiilor de stat în temeiul dispozițiilor respective ale Convenției și al Protocolului nr. 2 privind cererile de discriminare împotriva entităților private, cum ar fi hotelul privat în acest caz (a se vedea, mutatis mutandis, Pla și Puncernau c. Andorra) , nr. 69498/01, § 43, CEDO 2004-VIII).