Gherghina împotriva României

Publicat la 24 iunie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 29292/23 Răzvan-Mihai GHERGHINA împotriva României depusă la 7 iulie 2023 comunicată la 3 iunie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul lipsă de acces pentru solicitant, care folosește un scaun cu rotile, la un hotel privat din Mangalia (pe coasta Mării Negre), situat în apropiere de un complex balnear în care a vrut să facă tratament medical recomandat de balnear, și la mai multe alte locuri publice din același oraș, inclusiv o plajă publică.

Reclamantul s-a plâns în mod specific de lipsa de acces la aceste locuri publice și la hotelul în care a încercat să acceseze înaintea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecții Sociale (denumită în continuare „agenția”), o agenție guvernamentală responsabilă pentru evaluarea și monitorizarea respectării cerințelor specifice în domeniul asistenței sociale, inclusiv cele prevăzute în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Agenția a informat reclamantul că a stabilit că clădirile și locurile menționate de reclamant în Mangalia nu respectă pe deplin cerințele juridice care facilitează accesul persoanelor cu handicap și că a ordonat adoptarea unor măsuri specifice în acest sens.

Cererea de compensare ulterioară a reclamantului pe baza acuzațiilor de discriminare împotriva hotelului și a municipiului Mangalia și a autorităților locale a fost respinsă ca fiind neconvențiată la două niveluri de jurisdicție. Curtea Înaltă de Cassare și Justiție (denumită în continuare „HCCJ”) a permis apoi apelul reclamantului asupra punctelor de drept și a ordonat un proces de redresare care declară că în temeiul Legii nr. 448/2006 a existat o presupunere juridică că persoanele cu handicap au suferit prejudicii atâta timp cât nu s-a asigurat accesibilitatea minimă. În procedură nouă, Curtea de Apel a acordat parțial cererii reclamanților și a ordonat autorităților locale Mangalia să plătească reclamantului prejudiciu moral în valoare de 3.000 RON (în momentul în care această hotărâre a devenit finală, suma atribuită reclamantului era egală cu salariul minim brut lunar minim în România).

Reclamantul a prezentat un recurs la punctul de drept, pe care HCCJ a respins-o ca fiind inadmisibilă constatând că nu se baza pe niciunul dintre motivele limitate prevăzute de Codul de Procedură Civilă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate a procedurii în fața HCCJ. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 14 și al articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția de a fi discriminată din cauza handicapului său în bucuria drepturilor sale. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special, reclamantul a refuzat în mod corespunzător dreptul de acces la o instanță superioară, având în vedere hotărârea HCCJ din 5 mai 2022 de respingere a recursului său în privința punctelor de drept, spre deosebire de hotărârea instanței din 25 iunie 2020 în același proces în care a examinat fondurile apelului reclamantului în privința punctelor de drept (a se vedea Zubac c. Croația [GC], nr. 40160/12, §§ 76-99, 5 aprilie 2018, și, mutatis mutandis Balažoski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 45117/08 , 25 aprilie 2013? Având în vedere faptul că reclamantul a obținut compensații la nivel intern în ceea ce privește acuzațiile sale de discriminare în ceea ce privește municipalitatea și, de asemenea, în ceea ce privește suma acestei compensații, poate încă să susțină că este o victimă în ceea ce privește aceste acuzații în sensul articolului 34 din Convenție?

În caz afirmativ, reclamantul a suferit discriminări din cauza handicapului locomotor în bucuria dreptului său la viață privată, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 din Convenție, din cauza presupusei sale lipsă de acces la tratament medical în centrele balneare care vizează reabilitarea neuromotoră (a se vedea mutatis mutandis) Arnar Helgi Lárusson c. Islanda, nr. 23077/19, 31 mai 2022)? Reclamantul a suferit discriminări din cauza handicapului său locomotor în asigurarea drepturilor sale prevăzute în Legea nr. 448/2006, în Mangalia, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție?

Având în vedere cele două întrebări anterioare de mai sus, părțile sunt invitate, în special, să dezvolte argumente cu privire la natura obligațiilor de stat în temeiul dispozițiilor respective ale Convenției și al Protocolului nr. 2 privind cererile de discriminare împotriva entităților private, cum ar fi hotelul privat în acest caz (a se vedea, mutatis mutandis, Pla și Puncernau c. Andorra) , nr. 69498/01, § 43, CEDO 2004-VIII).

Published on 24 June 2024

FOURTH SECTION

Application no. 29292/23 Răzvan-Mihai GHERGHINA against Romania lodged on 7 July 2023 communicated on 3 June 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged lack of access for the applicant, who uses a wheelchair, to a private hotel in Mangalia (on the coast of the Black Sea), located nearby a balneary complex in which he intended to undergo medically recommended balneary treatment, and to several other public places in the same city, including a public beach. The applicant complained specifically about lack of access to those public places and the particular hotel he attempted to access before the National Agency for Payments and Social Inspection (hereinafter “the Agency”), a Government agency responsible to evaluate and monitor the compliance with specific requirements in the field of social assistance, including those set forth in Law no. 448/2006 on the protection and promotion of the rights of people with disabilities.

The Agency informed the applicant that it had established that the buildings and places referred to by the applicant in Mangalia did not fully comply with the legal requirements facilitating access of disabled people, and that it had ordered specific measures to be taken in this respect. The applicant’s subsequent compensation claim based on allegations of discrimination against the hotel and the Mangalia Municipality and local authorities was dismissed as unsubstantiated at two levels of jurisdiction. The High Court of Cassation and Justice (hereinafter “the HCCJ”) then allowed the applicant’s appeal on points of law and ordered a retrial stating that under the Law no. 448/2006 there was a legal presumption that disabled people suffered harm as long as minimal accessibility was not ensured.

In the fresh proceedings, the Constanța Court of Appeal partly granted the applicant’s claim and ordered the Mangalia local authorities to pay the applicant non-pecuniary damages in amount of 3,000 RON (by the time this judgment became final, the amount awarded to the applicant was equal to the gross minimum monthly salary in Romania). The applicant submitted an appeal on point of law, which the HCCJ rejected as inadmissible finding that it did not rely on any of the limited grounds prescribed by the Civil Procedure Code. The applicant complains under Article 6 of the Convention about the alleged unfairness of the proceedings before the HCCJ. He also complains under Article 14 and Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention of being discriminated on account of his disability in the enjoyment of his rights.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, was the applicant rightly denied the right of access to a superior court given the HCCJ’s judgment of 5 May 2022 rejecting his appeal on points of law, unlike that court’s judgment of 25 June 2020 in the same proceedings in which it had examined the merits of the applicant’s appeal on points of law (see Zubac v. Croatia [GC], no. 40160/12, §§ 76-99, 5 April 2018, and, mutatis mutandis , Balažoski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 45117/08, 25 April 2013? 2. Having regard to the fact that the applicant obtained compensation at domestic level with respect to his allegations of discrimination regarding the municipality, and also having regard to the amount of that compensation, can he still claim to be a victim with respect to those allegations within the meaning of Article 34 of the Convention?

3. If so, has the applicant suffered discrimination on account of his locomotor disability in the enjoyment of his right to private life, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 of the Convention, because of his alleged lack of access to medical treatment in balneary facilities aimed for his neuromotor rehabilitation (see, mutatis mutandis , Arnar Helgi Lárusson v. Iceland , no. 23077/19, 31 May 2022)? 4. Has the applicant suffered discrimination on account of his locomotor disability in the enjoyment of his rights provided for in the Law no. 448/2006, in Mangalia, contrary to Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention?

5. Having regard to the two previous questions above, the parties are invited, in particular, to develop arguments on the nature of the State obligations under the respective provisions of the Convention and its Protocol No. 2 in relation to discrimination claims against private entities, such as the private hotel in the present case (see, mutatis mutandis, Pla and Puncernau v. Andorra , no. 69498/01, § 43, ECHR 2004-VIII).