Militaru împotriva României

Publicat pe 4 martie 2024 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 52147/21 Evda-Serena MILTARU împotriva României introdusă la 7 octombrie 2021, comunicată la 15 februarie 2024 LIMITARE Cererea se referă la refuzul instanțelor naționale de a acorda recurentei întreaga indemnizație de maternitate (in demnizație petru creșerea copilului) ), calculate în funcție de veniturile sale în ultimele douăsprezece luni înainte de nașterea copilului său. În conformitate cu dispozițiile legale relevante, valoarea lunară a acestor indemnizații a fost stabilită la 85% din media salariilor din ultimele douăsprezece mai puțin înainte de nașterea copilului. Recurenta, care a lucrat în calitate de judecător, a beneficiat de o indemnizație de maternitate în perioada 22 august 2016-22 mai 2018. Aceaceasta a fost calculată în funcție de salariile efectiv încasate în cursul anului precedent începerii concediului de maternitate.

Cu toate acestea, ca urmare a unei acțiuni în justiție a recurentei, printr-o hotărâre din 3 iunie 2016, devenită definitivă la 15 iunie 2016. noiembrie 2017, Curtea de Apel din București a ordonat Ministerului Justiției să recalculeze salariul recurentei ; acest lucru ar fi condus la o creștere a sumei sale lunare, iar recurenta ar fi trebuit să primească, retroactiv începând cu 9 aprilie 2015, diferența dintre sumele plătite și cele la care ar fi avut dreptul ca urmare a recalculării. Plata efectivă a unei părți din aceste sume a avut loc cu o întârziere de aproximativ 4 ani, ca urmare a unui ordin al ministrului justiției din 4 aprilie 2015 ianuarie 2019, care a ordonat plata retroactivă a salariilor majorate.

Cu toate acestea, plata despăgubirii de maternitate recurentei în perioada 22 august 2016-22 mai 2018 nu a fost revalorizată în funcție de majorarea salariului la care avea dreptul. Recurenta sesizează instanțele, solicitând revalorizarea indemnizației sale de maternitate. printr-o decizie din 28 În iunie 2020, tribunalul județean din Argeș a acceptat această cerere prin care a dispus: (i) majorarea salariului lunar de maternitate ca urmare a majorării bazei sale de calcul (salariile majorate retroactiv) și (ii) plata diferenței dintre indemnizațiile de maternitate percepute de recurentă și indemnizațiile majorate la care avea dreptul. Prin hotărârea din 17 martie 2021, introdusă la 9 iulie 2021, Tribunalul de apel din Pitești a primit cererea autorității publice care gestionează plata indemnizațiilor de maternitate și a respins cererea recurentei.

Potrivit instanței de apel, faptul că baza pe care au fost calculate indemnizațiile de maternitate primite de recurentă era inferioară salariilor la care avea dreptul Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta consideră că, prin refuzul de a-și revaloriza indemnizațiile de maternitate, Tribunalul de apel din Pitești nu a dat curs în mod efectiv și integral deciziei definitive din 3 iunie 2016, prin care i s-a recunoscut dreptul la un salariu majorat. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta consideră că refuzul de a-și revaloriza indemnizațiile de maternitate a încălcat, de asemenea, dreptul la respectarea proprietăților sale.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, precum și art. 14 din Convenția combinată, în esență, cu art. 8, recurenta își declară victimă a unui tratament discriminatoriu atât față de alți magistrați care au beneficiat de indemnizații de maternitate revalorizate, cât și față de alți judecători care nu au dat naștere unui copil și care nu au plecat în concediu de maternitate, au putut beneficia integral de majorarea salariului retroactiv.

RĂSPUNSURI LA PITEȘTI A FOST AUZATĂ în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție În special, în hotărârea sa din 17 martie 2021, Tribunalul din Pitești a refuzat să dea curs hotărârii definitive din 3 iunie 2016 a Tribunalului din București și a făcut obiectul unei examinări efective a motivelor, argumentelor și ofertelor de probă ale recurentei (Virgil Ionescu c. România, nr 53037/99, § 44, 28 iunie 2005 și Antică și societate 26732/03, § 32, 2 martie 2010) Având în vedere hotărârea definitivă a Tribunalului de Primă Instanță din București din 3 iunie 2016, recurenta avea o speranță legitimă de a fi recunoscută revalorizarea indemnizațiilor sale de maternitate și, prin urmare, deținea un drept de proprietate asupra acesteia, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție În acest caz, respingerea cererii sale de revalorizare a acestor indemnizații a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr Refuzul Tribunalului de apel din Pitești, în hotărârea sa din 17 martie 2021, de a ajunge la cererea recurentei de a-și revaloriza indemnizațiile de maternitate intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din Convenție În la … În special, în exercitarea drepturilor care decurg din art. 8,

recurenta a fost tratată în mod diferit față de femeile magistrate aflate într-o situație comparabilă cu a sa și care au beneficiat de o revalorizare a indemnizației lor de maternitate pentru a ține seama de ajustările salariale Guvernul este invitat să prezinte date statistice privind femeile magistrate care au beneficiat de concediu de maternitate în perioada relevantă pentru prezenta cauză, indicând dacă acestea au beneficiat de o revalorizare a despăgubirii lor în funcție de ajustările salariale care decurg din hotărârile judecătorești definitive. Presupunând că art. 14 din Convenție nu se aplică, reclamanta a suferit, din motivele menționate la întrebarea nr. 4, o discriminare contrară articolului 1 din Protocolul nr 12 la Convenție

Publié le 4 mars 2024

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 52147/21 Evda-Serena MILITARU contre la Roumanie introduite le 7 octobre 2021 communiquée le 15 février 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des juridictions nationales d’octroyer à la requérante l’intégralité des indemnités de maternité ( indemnizație pentru creșterea copilului ), calculées en fonction de ses revenus pendant les douze derniers mois avant la naissance de son enfant. Selon les dispositions légales pertinentes, le montant mensuel de ces indemnités était établi à 85 % de la moyenne des salaires des douze derniers moins avant la naissance de l’enfant. La requérante, qui travaillait en tant que juge, a bénéficié d’une indemnité de maternité du 22 août 2016 au 22 mai 2018. Celle-ci était calculée en fonction des salaires effectivement perçus au cours de l’année précédant le début du congé de maternité.

Cependant, à la suite d’une action en justice de la requérante, par un arrêt du 3 juin 2016, devenu définitif le 15 novembre 2017, la cour d’appel de Bucarest avait ordonné au ministère de la Justice de recalculer le salaire de la requérante ; ceci aurait conduit à une augmentation de son montant mensuel, et la requérante aurait dû recevoir, rétroactivement à partir du 9 avril 2015, la différence entre les montant versés et ceux auxquels elle aurait eu droit en conséquence du recalcul. Le payement effectif d’une partie de ces montants eut lieu avec un retard d’environ 4 ans, à la suite d’un arrêté du ministre de la Justice du 4 janvier 2019, qui ordonna le versement rétroactif des salaires majorés.

Toutefois l’indemnité de maternité versée à la requérante du 22 août 2016 au 22 mai 2018 ne fut pas revalorisée en fonction de la majoration salaire à laquelle elle avait droit. La requérante saisit les tribunaux, en demandant la revalorisation de son indemnité de maternité. Par une décision du 28 juin 2020, le tribunal départemental d’Argeș fit droit à cette demande ordonnant : (i) la majoration de l’indemnité mensuelle de maternité comme conséquence de l’augmentation de sa base de calcul (les salaires majorés rétroactivement) et (ii) le versement de la différence entre les indemnités de maternité perçues par la requérante et les indemnités majorées auxquelles elle avait droit. Par un arrêt du 17 mars 2021, mis au net le 9 juillet 2021, la cour d’appel de Pitești accueillit l’appel de l’autorité publique gérant les payements des indemnités de maternité et rejeta la demande de la requérante.

Selon la cour d’appel, le fait que la base sur laquelle les indemnités de maternité perçues par la requérante avaient été calculées était inférieure aux salaires auxquels l’intéressée avait droit « n’[était] pas de nature à justifier » la prétention de revaloriser les indemnités de maternité. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante considère qu’en refusant de revaloriser ses indemnités de maternité, la cour d’appel de Pitești n’a pas donné exécution effective et intégrale à la décision définitive du 3 juin 2016, par laquelle son droit à un salaire majoré avait été reconnu. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante estime que le refus de revaloriser ses indemnités de maternité a également porté atteinte à son droit au respect de ses biens.

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention, ainsi que l’article 14 de la Convention combiné, en substance, avec l’article 8, la requérante se dit victime d’un traitement discriminatoire tant par rapport à d’autres magistrates qui avaient bénéficié d’indemnités de maternité revalorisées, que par rapport à d’autres juges qui, n’ayant pas donné naissance à un enfant, et n’étant pas parti en congés de maternité, ont pu bénéficier intégralement de l’augmentation de salaire rétroactive.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La contestation sur les droits de caractère civil de la requérante ayant abouti à l’arrêt du 17 mars 2021 de la cour d’appel de Pitești a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la cour d’appel de Pitești a-t-elle refusé de donner exécution à l’arrêt définitif du 3 juin 2016 de la cour d’appel de Bucarest et s’est-elle livrée, dans son arrêt du 17 mars 2021, à un examen effectif des moyens, arguments et offres de preuve de la requérante ( Virgil Ionescu c. Roumanie , n o 53037/99, § 44, 28 juin 2005, et Antică et société « R » c. Roumanie , n o 26732/03, § 32, 2 mars 2010) ? 2. Compte tenu de l’arrêt définitif de la cour d’appel de Bucarest du 3 juin 2016, la requérante avait-elle une espérance légitime de se voir reconnaître la revalorisation de ses indemnités de maternité, et était-elle donc titulaire d’un « bien », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? Dans l’affirmative, le rejet de sa demande de revalorisation desdites indemnités a ‑ t ‑ elle violé le droit de l’intéressée au respect de ses biens, tel que garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 ? 3. Le refus de la cour d’appel de Pitești, dans son arrêt du 17 mars 2021,

d’accéder à la demande de la requérante de revaloriser ses indemnités de maternité tombe-t-il dans le champ d’application de l’article 8 de la Convention ? 4. Dans l’affirmative, la requérante a-t-elle été victime d’une discrimination en rapport avec sa qualité de bénéficiaire d’un congé de maternité, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 8 ? En particulier, dans la jouissance de ses droits découlant de l’article 8, la requérante a-t-elle été traitée de manière différente par rapport à des femmes magistrates se trouvant dans une situation comparable à la sienne et ayant bénéficié d’une revalorisation de leur indemnité de maternité pour tenir compte des ajustements salariaux ? Le gouvernement est invité à produire des données statistiques relatives aux femmes magistrates ayant bénéficié d’un congé de maternité pendant la période pertinente pour la présente affaire, en indiquant si elles ont bénéficié d’une revalorisation de leur indemnité en fonction des ajustements salariaux découlant des décisions de justice définitives.

5. À supposer que l’article 14 de la Convention ne trouve pas à s’appliquer, la requérante, a-t-elle souffert, pour les raisons indiquées à la question n o 4, une discrimination contraire à l’article 1 du Protocole n o 12 à la Convention ?