CtEDO 08.01.2002 Auto

CONNELL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
08.01.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CONNELL AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43495/98 de Terence CONNELL și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ședința la 8 ianuarie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo Makarczyk Fischbach Casadevall Pavlovschi și dl M. O’Boyle Section Grefier având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 9 iulie 1998 și înregistrată la 18 septembrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere scrisoarea din 27 septembrie 2001 din răspunsul guvernului contestat și al reclamanților din 23 noiembrie 2001, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Terence Connell, Craig Turner, Mark Love, Jonathan Moore, Gary Abdie și David Godfrey sunt resortisanți ai Regatului Unit, care s-au născut în 1940, 1979, 1977, 1977, 1976 și, respectiv 1972. Primul reclamant a murit în martie 2000, după ce a exprimat dorința ca cererea să fie urmărită. Ceilalți solicitanți locuiesc în sau în apropiere de Bolton și Manchester. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna N. Hall, un avocat practicant la Manchester. Guvernul contestat a fost reprezentat de dna Helen Upton, Biroul Externe și Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost acuzați de agresiune indecentă și de nedreptăți în legătură cu relațiile homosexuale consensuale dintre ele. Ele au fost condamnate sau declarate vinovate și au fost condamnate la 20 februarie 1998. Primul reclamant a fost condamnat la nouă luni de închisoare pentru indecizie brută, printre altele. , cu al doilea reclamant, suspendat timp de doi ani, și un certificat de condamnare a fost emis în temeiul Legii privind infracțiunile sexuale 1997. A fost făcută o ordine combinată de 12 luni de probă și de 100 de ore de serviciu comunitar în ceea ce privește al doilea și al treilea reclamant de indecență brută; a doua ordine de probă de doi ani fiecare a fost făcută în ceea ce privește cel de-al patrulea reclamant cu privire la două conturi de buggery, unul dintre care a fost cu un om sub 18 ani (al doilea reclamant); a cincea reclamant a fost ordonat să efectueze 150 de ore de serviciu comunitar pentru indecență brută, iar o ordine combinată de 12 luni de probă și 100 de ore de serviciu comunitar a fost făcută împotriva celui de-al șaselea reclamant pentru indecență brută și buggery. La 11 februarie 1999, Curtea de Apel a redus condamnarea pedepsei a doua la a șasea propoziții, înlocuind condamnarea inițială cu 12 luni de probă (pentru al doilea la al patrulea și al șaselea reclamant) și cu o descărcare condiționată de un an (pentru al cincilea solicitant). La 5 martie 1999, a confirmat condamnarea primului reclamant. Legea privind infracțiunile sexuale din 1967 prevede infracțiunile de nedreptate, iar art. 13 din această lege prevede infracțiunile de „decență brută cu un alt om”. Legea privind infracțiunile sexuale 1967 prevedea că actele homosexuale în particular între bărbații adulți care consimțământă - bărbați cu un alt om sau infracțiuni brute între bărbați - nu mai erau o infracțiune dacă au fost efectuate în mod privat și atunci când nu mai mult de două persoane au participat sau au fost prezente. 8 din Convenție, luată singur și coroborat cu art. 14, cu privire la legea de criminalizare a actelor homosexuale și la aplicarea acestei legi în cazul lor. HOTĂRÂREA Curții constată că Guvernul într-o scrisoare din 27 septembrie 2001 a informat Curtea că, în corespondență cu avocatul reclamantului, au convenit să plătească cinci dintre reclamanți (Dl Love, Dl Moore, dl Moore, dl Abdie, dl Turner și reprezentanții personali ai dlui Connell) 15.000 GBP și dlui Godfrey, 16 000 GBP pentru a acoperi orice pierdere pecuniară și morală suferită de presupusa încălcare, inclusiv costuri, în calitate de soluționare completă și finală a cererilor. Noiembrie 2001 că cererea este eliminată din lista cazurilor. Având în vedere art. 37 § 1 litera (b) din Convenție, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă