Secțiunea a patra Cerere nr. 39647/21 Zsolt-István ÁRUS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 mai 2023 într-un comitet compus din Faris Vehabović, președintele Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Crina Kaufman, graffière de secțiune f.f. cererea nr. 39647/21 împotriva României și al cărei resortisant român și ungar, domnul Zsolt-István Árus, născut în 1961 și rezident la Gheorgheni, reprezentat de domnul A. Gábor, avocată la Turda, a sesizat Curtea la 22 iulie 2021 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului român (adică a celui care este reprezentat de agentul său, M.F. Ezer, Ministerul Afacerilor Externe, cauza privind presupusa restricție a libertății de circulație a reclamantului și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus; decizia guvernului ungar de a nu-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție], observațiile părților, după ce au deliberat, fac ca decizia următoare să fie luată în conformitate cu art. 36 alineatul (1) din convenție. Prezenta cerere vizează o procedură inițiată de reclamant pentru a obține anularea unei decizii administrative adoptate în contextul pandemiei de la Covid-19, cauzată de virusul SARS-CoV-2 și privind portul de măști în anumite locuri publice. La 16 septembrie 2020, reclamantul sesizează tribunalul departamental din Harghita ( A solicitat în primul rând anularea deciziei din 7 august 2020 a Comitetului departamental de la Harghita pentru situații de urgență. Această decizie se referă la purtarea măștii în anumite locuri publice ale departamentului Harghita care ar putea fi frecventate de un număr semnificativ de persoane (cum ar fi piețele, târgurile sau zonele legate de instituțiile publice sau societățile comerciale) și la evenimentele care au loc atât în interior, cât și în exterior. Reclamantul susținea, în principal, că această decizie nu avea temei juridic și că restricția dreptului la libera circulație era ilegală. El a indicat, de asemenea, că a avut un interes personal în acest caz, deoarece avea reședința în departamentul Harghita și că suferea de o condiție medicală care îl priva de portul măștii. Din elementele dosarului reiese că reclamantul suferă de o rază de acțiune a septului nazal. Prin hotărârea din 2 februarie 2021, tribunalul departamental și-a respins acțiunea. Instanța a considerat că decizia contestată nu urmărea restricția drepturilor și că aceasta fusese adoptată în contextul specific al pandemiei, în timp ce numărul contaminărilor a crescut în perioada iunie-august 2020. În ceea ce privește situația medicală a reclamantului, instanța a ajuns la concluzia că nu a fost lezat în drepturile sau interesele sale legitime, întrucât decizia comitetului departamental nu îi impunea nicio obligație. Tribunalul concluzionează că comitetul departamental a adoptat decizia în limita competențelor sale legale. Recurentul a formulat o acțiune, susținând nerespectarea normelor de drept material. El susținea că instanța a reținut în mod eronat că decizia în conformitate cu legea, care conține dispoziții obligatorii și că aceasta nu era justificată sau necesară. El nu a ridicat argumente întemeiate pe situația sa personală, de natură medicală sau de altă natură. Prin decizia din 2 iunie 2021, Curtea de Apel din Târgu Mureș ( Curtea a hotărât că decizia Comitetului departamental fusese adoptată în conformitate cu dispozițiile normative privind gestionarea situațiilor de urgență și că aceasta era justificată având în vedere evoluția situației epidemiologice în perioada anterioară adoptării acesteia. Reclamantul consideră că obligația care decurge din decizia Comitetului departamental constituie o restricție nejustificată a dreptului său la libertatea de circulație, astfel cum este garantat prin art. 2 din Protocolul nr. 4 la convenție. Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare, după cum a solicitat guvernul, dacă reclamantul a epuizat căile de atac interne, cauza fiind în orice caz inadmisibilă din următoarele motive. L Klass și altele c. Germania , 6 septembrie 1978 , § 33, seria A n 28, și Partidul Muncii georgian c. Georgia (dec.), n 9103/04, 22 mai 2007), ceea ce înseamnă că un reclamant nu se poate plânge de o dispoziție de drept intern, de o practică națională sau de un act public doar pentru că par să încalce Convenția (Zambrano c. Franța (dec.), 41994/21, § 41, 21 septembrie 2021). 10. Curtea observă că măsurile denunțate de recurentul în litigiu, în speță, în context special, care au fost impuse în cadrul stadiului de alertă introdus în România la 18 mai 2020, ca urmare a stării de urgență stabilite la 16 martie 2020, din motive sanitare (Terheșc. România (dec.), 49933/20, § 39, 13 aprilie 2021). Fără îndoială, pandemia Covid-19 poate avea efecte foarte grave nu numai asupra sănătății, ci și asupra societății, economiei, funcționării statului și vieții în general, și, prin urmare, situația trebuie să fie calificată drept un context excepțional imprevizibil (ibidem; a se vedea mutatis mutandis Constantin Lucian Spinu c. România, n 2943/20, § 67, 11 octombrie 2022, în ceea ce privește evoluția constantă a crizei sanitare. 11. Decizia contestată de reclamant a fost, în general, pentru întreaga populație din departamentul Harghita (a se vedea mutatis mutandis, Terheș) § 40. Nici în fața instanțelor interne, nici în fața Curții, reclamantul nu a declarat că a făcut obiectul unei măsuri de prevenire individuală (ibidem, §§ 42-43). De altfel, a dat puține explicații cu privire la modul în care decizia contestată i-ar fi fost aplicată, în cazul în care acesta a fost cazul. 12. Reclamantul a furnizat puține detalii referitoare la situația sa individuală, astfel încât existența unei ingerințe în dreptul său la libertatea de circulație nu poate fi stabilită. Într-adevăr, nu s-a susținut în fața Curții că, din motive profesionale, personale sau de altă natură, acesta trebuia să se deplaseze în locurile publice vizate de decizia Comitetului departamental (punctul 2 de mai sus) în mod regulat sau că ar trebui să rămână acolo pentru perioade prelungite. 13. Curtea ia notă de argumentul reclamantului potrivit căruia ar fi trebuit să beneficieze de o scutire în portul măștii, deoarece el suferea de o împrejurare a celui șapte nasal. Cu toate acestea, Curtea consideră că acest argument nu este decisiv, deoarece la mai mult nu a fost susținut nici în fața tribunalelor, nici în fața Curții, face obiectul unei măsuri individuale (punctul 5 de mai sus). Reclamantul recunoaște în fața Curții că, în interesul respectării legilor, a evitat să se deplaseze în locurile vizate de decizie, dar nu a susținut că acest lucru i-a solicitat eforturi nejustificate sau că a suferit consecințe sau prejudicii, de exemplu prin ratarea de ocazii sau evenimente. În general, reclamantul nu a prezentat niciun element concret pentru a descrie prejudiciul suferit sau modul în care a trăit efectiv această perioadă (a se vedea mutatis mutandis Terheș, citată anterior, § 44). Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în cauză intră în sfera sa de competență, obiecțiunile reclamantului fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție, fie nu fac să apară nicio încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție sau de protocoalele sale. 16. Prin urmare, rezultă că cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iunie 2023. Crina Kaufman Faris Vehabović grefier adjunct f.f.
Requête n
o
39647/21
Zsolt-István ÁRUS
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 30 mai 2023 en un comité composé de
:
Faris Vehabović,
président
,
Iulia Antoanella Motoc,
Branko Lubarda
, juges
,
et de Crina Kaufman,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu
:
la requête n
o
39647/21 contre la Roumanie et dont un ressortissant roumain et hongrois, M. Zsolt-István Árus («
le requérant
») né en 1961 et résidant à Gheorgheni, représenté par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement roumain («
le Gouvernement
»), représenté par son agente, M
me
O.F. Ezer, du ministère des Affaires étrangères, le grief concernant la restriction alléguée de la liberté de circulation du requérant et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
la décision du gouvernement hongrois de ne pas user de son droit d’intervenir dans la procédure (article
36 §
1 de la Convention),
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La présente requête vise une procédure engagée par le requérant pour obtenir l’annulation d’une décision administrative adoptée dans le contexte de la pandémie de Covid-19, due au virus SARS-CoV-2 et relative au port du masque dans certains lieux publics.
2
.
Le 16 septembre 2020, le requérant saisit le tribunal départemental de Harghita («
le tribunal départemental
») d’une action en contentieux administratif. Il demandait principalement l’annulation de la décision du 7
août 2020 du comité départemental de Harghita pour les situations d’urgence («
le comité départemental
»). Cette décision imposait le port du masque dans certains lieux publics du département de Harghita susceptibles d’être fréquentés par un nombre important de personnes (tels les marchés, les foires ou les zones adjacentes aux institutions publics ou sociétés commerciales) et lors des événements ayant lieu tant à l’intérieur qu’à l’extérieur.
3.
Le requérant arguait principalement que cette décision n’avait pas de base légale et que la restriction du droit à la liberté de circulation était illégale. Il indiqua également qu’il avait un intérêt personnel en l’affaire car il résidait dans le département de Harghita et qu’il souffrait d’une condition médicale qui l’exemptait du port du masque. Il ressort des éléments du dossier que le requérant souffre d’une déviation du septum nasal.
4.
Par un jugement du 2 février 2021, le tribunal départemental rejeta son action. Le tribunal jugea que la décision contestée ne poursuivait pas la restriction des droits et qu’elle avait été adoptée dans le contexte spécifique de la pandémie, alors que le nombre de contaminations avait été en hausse pendant la période juin-août 2020. S’agissant de la situation médicale du requérant, le tribunal jugea qu’il n’avait pas été lésé dans ses droits ou intérêts légitimes, puisque la décision du comité départemental ne lui avait imposé aucune obligation. Le tribunal conclut que le comité départemental avait adopté la décision dans la limite de ses compétences légales.
5
.
Le requérant forma un recours, alléguant une méconnaissance des normes de droit matériel. Il soutenait que le tribunal avait retenu à tort que la décision conforme à la loi, puisqu’elle contenait des dispositions obligatoires et qu’elle n’était pas justifiée ou nécessaire. Il ne souleva pas d’arguments tirés de sa situation personnelle, de nature médicale ou autre.
6
.
Par une décision du 2 juin 2021, la cour d’appel de Târgu Mureș («
la cour d’appel
») rejeta le recours. La cour d’appel jugea que la décision du comité départemental avait été adoptée en conformité avec les dispositions normatives en matière de gestion des situations d’urgence et qu’elle était justifiée au vu de l’évolution de la situation épidémiologique pendant la période antérieure à son adoption.
7.
Le requérant estime que l’obligation découlant de la décision du comité départemental constitue une restriction injustifiée de son droit à la liberté de circulation tel que garanti par l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention.
8.
La Cour considère qu’il n’est pas nécessaire d’examiner, comme l’invite le Gouvernement, si le requérant a épuisé les voies de recours internes, l’affaire étant en tout état de cause irrecevable pour les raisons suivantes.
9.
L’article 34 de la Convention n’autorise pas un requérant à se plaindre
in abstracto
d’une violation de la Convention. Celle-ci ne reconnaît pas l’
actio popularis
(
Klass et autres c. Allemagne
, 6 septembre 1978, § 33, série A n
o
28, et
Parti travailliste géorgien c. Géorgie
(déc.), n
o
9103/04, 22
mai 2007), ce qui signifie qu’un requérant ne peut se plaindre d’une disposition de droit interne, d’une pratique nationale ou d’un acte public simplement parce qu’ils lui paraissent enfreindre la Convention (
Zambrano c.
France
(déc.), n
o
41994/21, § 41, 21 septembre 2021).
10.
La Cour remarque que les mesures dénoncées par le requérant en l’espèce s’inscrivent dans un contexte particulier, ayant été imposées dans le cadre de l’état d’alerte instauré en Roumanie le 18 mai 2020, consécutivement à l’état d’urgence établi le 16 mars 2020, pour des raisons sanitaires (
Terheș c.
Roumanie
(déc.), n
o
49933/20, § 39, 13 avril 2021). À n’en pas douter, la pandémie de Covid-19 peut avoir des effets très graves non seulement sur la santé, mais aussi sur la société, l’économie, le fonctionnement de l’État et la vie en général, et la situation doit donc être qualifiée de «
contexte exceptionnel imprévisible
» (
ibidem
; voir,
mutatis
mutandis
,
Constantin
‑
Lucian Spînu c. Roumanie
, n
o
29443/20, §
67, 11
octobre 2022, s’agissant de l’évolution constante de la crise sanitaire).
11.
La décision contestée par le requérant s’adressait, de manière générale, à l’ensemble de la population dans le département de Harghita (voir,
mutatis mutandis, Terheș
,
précité, § 40). Ni devant les tribunaux internes, ni devant la Cour, le requérant n’a indiqué avoir fait l’objet d’une mesure de prévention individuelle (
ibidem
, §§ 42-43). Il a d’ailleurs donné peu d’explications sur la manière dont la décision contestée lui aurait été appliquée, si tel a bien été le cas.
12.
Le requérant a fourni peu d’éléments relatifs à sa situation individuelle de sorte que l’existence d’une ingérence dans son droit à la liberté de circulation ne peut pas être établie. En effet, l’intéressé n’a pas soutenu devant la Cour que pour des raisons, professionnelles, personnelles ou autres, il était amené à se rendre dans les lieux publics visés par la décision du comité départemental (paragraphe 2 ci-dessus) de manière régulière ou qu’il devait y rester pendant des périodes prolongées.
13.
La Cour prend note de l’argument du requérant selon lequel il aurait dû bénéficier d’une dispense au port du masque car il souffrait d’une déviation du sept nasal. Toutefois, elle estime que cet argument n’est pas décisif puisque l’intéressé n’a soutenu ni devant les tribunaux ni devant la Cour avoi fait l’objet d’une mesure individuelle (paragraphe 5 ci-dessus).
14.
Le requérant reconnait devant la Cour que, soucieux de respecter les lois, il a évité de se rendre dans les lieux concernés par la décision. Il n’a pourtant pas allégué que cela lui a demandé des efforts déraisonnables ou qu’il en a subi des conséquences ou des préjudices, en ratant par exemple des occasions ou des événements. De manière plus générale, le requérant n’a présenté aucun élément concret pour décrire le préjudice qu’il aurait subi ou la manière dont il avait effectivement vécu cette période (voir,
mutatis
mutandis
,
Terheș
, précité, §
44).
15.
Au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, les griefs du requérant soit ne satisfont pas aux critères de recevabilité énoncés aux articles
34 et
35 de la Convention, soit
ne font apparaître aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses protocoles.
16.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée en application de l’article
35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 juin 2023.
Crina Kaufman
Faris Vehabović
Greffière adjointe f.f.
Président