SA VALDEFOREST c. BELGIQUE

Publicat la 19 iunie 2023 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS n 34385/14 SA VALADFOREST împotriva Belgiei, introdusă la 2 mai 2014 (raportat la 30 mai 2023) Recurenta este o societate de drept spaniol. Un bun imobil situat în Spania care îi aparține a fost sesizat de autoritățile spaniole ca urmare a unei comisii internaționale de rogatoriu emisă de un judecător belgian în noiembrie 2011 în cadrul unei proceduri penale pentru fraudă fiscală. Societatea reclamantă nu a fost acuzată în această procedură. În cadrul procedurii de soluționare în cadrul procedurii penale menționate anterior, unul dintre inculpați a fost numit judecător supleant la Tribunalul de Comerț din Bruxelles.

În consecință, instanța de judecată menționată anterior a fost condamnată la 30 noiembrie 2009, în beneficiul procurorului general în apropierea instanței judecătorești din Bruxelles, prin aplicarea privilegiului de jurisdicție (articolele 479 și următoarele din Codul de interdicie de judecată ( La 30 ianuarie 2013, având în vedere că procedura penală este pendinte în etapa de informare, societatea reclamantă solicită procurorului general în apropierea tribunalului judecătoresc de la Bruxelles, în temeiul articolului 28i din CIC, să ridice sechestrul. În lipsa unei decizii a procurorului general, societatea reclamantă sesizează camera cu privire la punerea sub acuzare a instanței judecătorești de la Bruxelles, în conformitate cu art. 28 Ee, § 5 CIC, care a declarat, printr-o hotărâre din 18 aprilie 2013, că cererea inadmisibilă nu era competentă să intervină în actele de procedură prezentate de procurorul general în temeiul articolelor 479 și următoarele CIC.

La 5 noiembrie 2013, Curtea de Casație a declarat recursul societății reclamante premature și, prin urmare, inadmisibil. În special, Comisia a considerat că faptul că decizia camerei de reclamații nu putea face obiectul unui recurs în casație imediată n 1 din Convenție și art. 13 din Convenție, societatea reclamantă se plânge de confiscarea propriei clădiri și se referă la absența unor căi de atac interne pentru a contesta legalitatea și necesitatea acestei măsuri. În sensul articolului 35 din Convenție? Societatea reclamantă a avut la dispoziție, după cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut să-și exprime vinovăția de necunoaștere a articolului 1 din Protocolul 2. S-a încălcat dreptul societății reclamante la respectarea proprietăților sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. De ce, în acest caz, această interferență se bazează pe o bază legală?

(a se vedea, pentru principiile generale, Łysak c. Polonia, nr 1631/16, § 75-78, 7 octombrie 2021) În plus, un echilibru corect între interesul general și drepturile fundamentale ale societății reclamante a fost asumat în circumstanțele din speță, sau societatea reclamantă a trebuit să suporte o sarcină specială și excesivă În acest context, societatea reclamantă a dispus de o ocazie adecvată de a-și prezenta cauza autorităților competente pentru a contesta efectiv confiscarea în litigiu (a se vedea, printre altele, Imobiliar Saffi c. Italia, [GC], nr. 2277433, § 48-59, CEDH 1999-V și G.I.E.M. S.R.L.

și alte c. Italia [GC], n 1828/06 și altele, §§ 292-233 și 302; 28 iunie 2018) Părțile sunt invitate să ia în considerare în observațiile lor jurisprudența Curții Constituționale invocată de societatea reclamantă în scrisoarea sa din 12 iunie 2018 (hotărârile nr. 9/2018 și 35/2018 din 1 februarie 2018 și, respectiv, 22 martie 2018). (1) Părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la eventualele evoluții relevante intervenite în această cauză, în special cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate și să informeze Curtea dacă bunul imobil al societății reclamante este încă sub jurisdicție. (3) Părțile sunt invitate să prezinte toate scrierile în fața Curții de Casație care a avut loc la data de 5 noiembrie 2013, precum și orice document relevant referitor la sesizarea în litigiu.

Societatea reclamantă este invitată să își prezinte memoriul în casare.

Publié le 19 juin 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 34385/14

SA VALDEFOREST

contre la Belgique introduite le 2 mai 2014 communiquée le 30 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante est une société de droit espagnol. Un bien immobilier situé en Espagne lui appartenant fut saisi par les autorités espagnoles à la suite d’une commission rogatoire internationale émise par un juge d’instruction belge en novembre 2011 dans le cadre d’une procédure pénale pour fraudes fiscales. La société requérante ne fut pas inculpée dans cette procédure. Lors du règlement de la procédure dans le cadre de la procédure pénale précitée, un des inculpés fut nommé juge suppléant au tribunal de commerce de Bruxelles.

Le juge d’instruction précité fut, en conséquence, dessaisi, le 30 novembre 2009, au profit du procureur général près la cour d’appel de Bruxelles par application du privilège de juridiction (articles 479 et suivants du Code d’instruction criminelle (« CIC »)). Le 30 janvier 2013, la procédure pénale étant alors pendante au stade de l’information, la société requérante requit le procureur général près la cour d’appel de Bruxelles, en vertu de l’article 28 sexies CIC, de lever la saisie. À défaut de décision du procureur général, la société requérante saisit la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Bruxelles, conformément à l’article 28 sexies , § 5 CIC, qui déclara, par un arrêt du 18 avril 2013, la requête irrecevable considérant qu’elle était sans compétence pour intervenir dans les actes de procédure que posait le procureur général en vertu des articles 479 et suivants CIC.

Le 5 novembre 2013, la Cour de cassation déclara le pourvoi de la société requérante prématuré et, partant, irrecevable. Elle considéra notamment que le fait que la décision de la chambre des mises en accusation ne pouvait faire l’objet d’un pourvoi en cassation immédiat n’empêchait pas qu’à un stade ultérieur de la procédure pénale, la société requérante puisse avoir accès à la justice afin de bénéficier d’un recours effectif concernant la saisie contestée. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 de la Convention et l’article 13 de la Convention, la société requérante se plaint de la saisie de son immeuble et dénonce l’absence de voies de recours internes pour contester la légalité et la nécessité de cette mesure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La société requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes au sens de l’article 35 de la Convention ? La société requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette ingérence reposait-elle sur une base légale ? (voir, pour les principes généraux , Łysak c. Pologne , n o 1631/16, §§ 75-78, 7 octobre 2021) Par ailleurs, un juste équilibre entre l’intérêt général et les droits fondamentaux de la société requérante a-t-il été ménagé dans les circonstances de l’espèce, ou la société requérante a-t-elle eu à subir une charge spéciale et excessive ? Dans ce cadre, la société requérante a-t-elle disposé d’une occasion adéquate d’exposer sa cause aux autorités compétentes afin de contester effectivement la saisie litigieuse (voir, parmi d’autres, Immobiliare Saffi c. Italie , [GC], n o 22774/93, §§ 48-59, CEDH 1999-V et G.I.E.M.

S.R.L. et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, §§ 292-293 et 302, 28 juin 2018) ? 3. Les parties sont invitées à prendre en compte dans leurs observations la jurisprudence de la Cour constitutionnelle invoquée par la société requérante dans sa lettre du 12 juin 2018 (arrêts n os 9/2018 et 35/2018 des 1 er février 2018 et 22 mars 2018 respectivement).

RENSEIGNEMENTS ET DOCUMENTS DEMANDES AUX PARTIES

1. Les parties sont invitées à informer la Cour des éventuels développements pertinents intervenus dans cette affaire, en particulier des décisions juridictionnelles rendues et à informer la Cour si le bien immeuble de la société requérante est actuellement toujours sous saisie. 2. La société requérante a-t-elle exercé dans l’intervalle des recours en vue de lever la saisie litigieuse ? 3. Les parties sont invitées à produire l’ensemble des écrits devant la Cour de cassation ayant donné lieu à l’arrêt du 5 novembre 2013, ainsi que tout document pertinent relatif à la saisie litigieuse. La société requérante est invitée à produire son mémoire en cassation.