McELROY împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 57646/00 de către Oliver McELROY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 februarie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Palm Makarczyk dna Strážnická Pavlovschi și dl M. O’Boyle având în vedere cererea de mai sus introdusă la 12 mai 2000 și înregistrată la 26 mai 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Oliver McElroy, este un național britanic care locuiește în Dromara, County Down, Irlanda de Nord.

El este reprezentat în fața Curții de către dl L. Allamby, un avocat care practică la Belfast Guvernul contestat este reprezentat de dl C.A. Whowersley, Biroul pentru Externi și Commonwealth, Londra. Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este văduv, soția sa a murit în noiembrie 1998. El are grijă de cei trei copii ai căsătoriei, născuți în 1993, 1995 și 1998. La 22 decembrie 1998, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială.

El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o indemnizație a mamei văduve, plătită în temeiul Legii privind contribuțiile și beneficiile de securitate socială (Irlanda de Nord) din 1992. Prin scrisoarea din 23 februarie 1999, Agenția de Beneficii a refuzat cererea reclamantului din cauza faptului că nu exista nicio dispoziție juridică privind prestațiile echivalentă cu cele plătite la o văduvă. Reclamantul a depus un recurs la 1 aprilie 1999, care a fost auzită și respinsă de Tribunalul de Securitate Socială la 20 aprilie 2000. Reclamantul primește plăți săptămânale de prestație de incapacitate, sprijin pentru venit și beneficiul pentru copii.

Reclamantul calculează că, dacă ar putea primi beneficii de văduvă, ar fi în jur de 100 GBP pe săptămână mai bine și ar fi primit o plată unică de 1 000 GBP. Legea și practicile interne relevante Conform legii Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv plata văduvei, alocarea mamei văduve și pensia văduvei, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări. Prin secțiunea 1 din Legea 1992 privind contribuțiile și beneficiile în materie de securitate socială (Irlanda de Nord) („Legea 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie să fie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigătorii, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari ale Fondului de către Parlament.

Bărbații și femeile care câștigă sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în funcție de statutul lor de salariați sau de salariați independenți.

Salariu pentru văduvă în temeiul art. 36 din Legea 1992, o femeie văduvă are dreptul la plata unei văduve (în prezent, o plată forfetară de 1000 GBP) dacă: (i) ea este sub vârsta de pensie la momentul în care soțul ei a murit, sau el nu a avut atunci dreptul la o pensie de pensie de categorie A; și (ii) soțul ei a îndeplinit anumite condiții specifice de contribuție de securitate socială prevăzute într-un program al Legii 1992. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante în cauza de fațăului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat.

Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii. Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de o văduvă în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduve la momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani.

Termenul pentru cererile de beneficii Termenul pentru solicitarea plății unei văduve sau a unei mame văduvice este de trei luni de la data decesului soțului. Legea privind reforma de bunăstare și pensii 1999 Legea privind reformele și pensiile de bunăstare („Legea 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, acordarea de alocare a părinților văduvi și Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Indemnitatea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Ambele vor fi plătite bărbaților și femeilor care îndeplinesc condițiile de eligibilitate relevante. De asemenea, Legea de 1999 introduce o nouă plată de securitate socială, numită plată de lipsa de lipsa de lipsa, atât pentru bărbați, cât și pentru femei în locul platei de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa.

Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la data respectivă sau după aceea, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să solicite acordarea de alocare a Părinților Viduvi. De asemenea, permite oricărui bărbat al cărui soție moare la sau după data respectivă să solicite plată pentru livrare sau livrare în același mod ca o femeie al cărei soț moare la sau după acea dată. Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea vor continua să aibă dreptul la plată a văduvei, la alocarea mamei văduve și la pensia de văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare.

COMPLAINTE Reclamantul se plânge că legislația privind securitatea socială a Regatului Unit discrimină el și soția sa din cauza sexului și, prin urmare, încălcă art. 14 din Convenția luat în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamantul se plânge că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației privind securitatea socială din Marea Britanie discrimină el și soția sa depusă din cauza sexului, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenția, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. El se plânge de o încălcare continuă a decesului soției sale în 1998. art. 14 menționează: „Ducrarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (atunci cum este cazul): „1.

Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării … ” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul nu contestă admisibilitatea cererii.

Cu toate acestea, Curtea nu acceptă faptul că, în ceea ce privește orice discriminare care ar putea fi suferită de soția îndepărtată a reclamantului, reclamantul poate pretinde că este o victimă a presupusei încălcări. De aceea, acest aspect al plângerii este, de asemenea, incompatibil. Rationne personae cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie declarată inadmisibilă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Curtea consideră în continuare, având în vedere argumentele părților, că plângerea propriului reclamant de discriminare ridică probleme serioase de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare a meritelor. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a plângerii nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.

Nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declarații admisibil, fără a prejudeca fondurile, plângerea reclamantului de discriminare suferită de el în legătură cu cererea sa de beneficii a văduvelor; declara inadmisibil că o parte din cererea se plânge de discriminare suferită de soția întârzietă a reclamantului. Președintele grefier Michael O’Boyle Matti Pellonpää

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 57646/00 by Oliver McELROY against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19 February 2002 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mr A. Pastor Ridruejo , Mrs E. Palm , Mr J. Makarczyk , Mrs V. Strážnická , Mr S. Pavlovschi , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 12 May 2000 and registered on 26 May 2000, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Oliver McElroy, is a United Kingdom national living in Dromara, County Down, Northern Ireland.

He is represented before the Court by Mr L. Allamby, a lawyer practising in Belfast The respondent Government are represented by Mr C.A. Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is a widower, his wife having died in November 1998. He cares for the three children of the marriage, born in 1993, 1995 and 1998. On 22 December 1998 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits.

He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow’s Payment and a Widowed Mother’s Allowance, payable under the Social Security Contributions and Benefits (Northern Ireland) Act 1992. By a letter dated 23 February 1999, the Benefits Agency disallowed the applicant’s claim on the ground that there was no legal provision for benefits equivalent to those paid to a widow. The applicant lodged an appeal on 1 April 1999, which was heard and dismissed by the Social Security Tribunal on 20 April 2000. The applicant receives weekly payments of incapacity benefit, income support and child benefit.

The applicant calculates that, were he able to receive widows’ benefits, he would be around GBP 100 a week better off and would have received a one-off Widow’s Payment of GBP 1,000. B. Relevant domestic law and practice Under United Kingdom law, certain social security benefits, including Widow’s Payment, Widowed Mother’s Allowance, and Widow’s Pension, are paid for out of the National Insurance Fund. By Section 1 of the Social Security Contributions and Benefits (Northern Ireland) Act 1992 (“the 1992 Act”), the funds required for paying such benefits are to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament.

Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners.