Owens împotriva Regatului Unit

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 61036/00 de Geoffrey OWENS împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 februarie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza Pastor Ridruejo dna Palm Makarczyk dna Strážnická Pavlovschi judecători și grefierul secțiunii O’Boyle având în vedere cererea de mai sus introdusă la 24 august 2000 și înregistrată la 21 septembrie 2000, având în vedere decizia parțială din 7 iunie 2001, având în vedere deliberarea, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Geoffrey Owens, este un național din Marea Britanie, născut la 17 iunie 1950 și locuiește în Liverpool.

El este reprezentat în fața Curții de către dna Polly Glynn, un avocat practicant la Londra. Guvernul contestat este reprezentat de dl C.A. Whowersley, Biroul pentru Externe și Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul și soția sa au fost căsătoriți în 1977 și au avut doi copii, născuți în 1983 și 1989. Soția reclamantului a murit la 1 februarie 1997. Pe 7 iunie 1997, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor sociale. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în condiții similare cu cele ale soției sale, ar fi avut dreptul, și anume o plată a unei văduve și o indemnizație a mamei văduve, atât plătibile în temeiul Legii privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”).

El a fost informat de Agenția de Beneficii la 16 iunie 1997 că niciuna dintre beneficiile în cauză nu i-a fost plătită pentru că erau disponibile numai văduvelor. Reclamantul a solicitat din nou pentru aceleași beneficii la 7 februarie 2000 („al doilea pret”). Martie 2000 din cauza faptului că reclamanta nu a fost o femeie. Reclamantul a apelat împotriva acesteia decizia anterioară în fața unui tribunal de apel social. Tribunalul a respins recursul său la 12 mai 2000 și a confirmat raționamentul dat de Agenția de Beneficii în decizia sa din 2 martie 2000. Conform legii Regatului Unit, anumite prestații de securitate socială, inclusiv alocarea mamei văduve și a pensiei văduvei, sunt plătite din Fondul Național de Asigurări.

Prin secțiunea 1 din Legea privind securitatea socială și beneficiile din 1992 („Legea din 1992”), fondurile necesare pentru a plăti astfel de beneficii trebuie furnizate prin intermediul contribuțiilor plătibile secretarului de stat pentru securitate socială de către câștigători, angajatori și alții, împreună cu anumite adăugari făcute la Fond de Parlament. Câștigătorii bărbați și femei sunt obligați să plătească aceleași contribuții de securitate socială în conformitate cu statutul lor ca câștigători angajați sau salariați independenți.

1. În temeiul articolului 37 din Legea din 1992, în măsura în care este relevantă, o femeie văduvă (și care nu s-a recăsătorit) are dreptul la alocarea mamei în anumite condiții, următoarele fiind condițiile relevante pentru situația prezentului caz: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Actului; și (ii) ea are dreptul să beneficieze de un copil în legătură cu un fiu sau fiica ei însuși și cu soțul său îndepărtat. Indemnitatea mamei văduvăzi se ridică în prezent la 72,50 GBP pe săptămână, cu un supliment de 9,70 GBP pe săptămână în ceea ce privește copilul mai mare eligibil, și un supliment de 11,35 GBP pe săptămână în ceea ce privește alți copii.

Pensiunea văduvă În temeiul articolului 38 din Legea din 1992, o femeie care a fost văduvă (și care nu este recăsătorită) are dreptul la pensie de o văduvă în cazul în care: (i) soțul său a îndeplinit condițiile de contribuție prevăzute într-un program al Legii; și (ii) la data morții soțului ei a avut peste 45 de ani, dar sub 65 de ani; sau (iii) ea a încetat să aibă dreptul la alocarea unei mame văduvă în momentul în care avea peste 45 de ani, dar sub 65 de ani. Dacă reclamantul era o femeie, el ar putea aștepta cu nerăbdare dreptul la pensia unei văduvi, în viitor, atunci când el nu ar mai avea dreptul la alocarea mamei văduvă.

3. Legea de Reforma și Pensiuni de Protecție 1999 Legea Reforma de Protecție Socială și Pensiuni („Legea 1999”) introduce două noi prestații de securitate socială, alocarea părintelui văduvizat și alocarea de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa de lipsa. Părțile relevante ale Actului au intrat în vigoare la 9 aprilie 2001 și permit oricărui bărbat al cărui soție moare înainte, la sau după data respectivă, sau oricărei femei ale căror soț moare la data respectivă sau după aceea, să aplice în cazul în care a fost concediat un părinte văduvizat. De asemenea, acesta permite oricărui bărbat al cărui soție moare la data respectivă sau după aceea să aplice în mod exact similar cu o femeie al căror soț moare la data respectivă.

Legea din 1999 păstrează drepturile femeilor în temeiul Legii din 1992 ale căror soți au murit înainte de 9 aprilie 2001. Astfel, acestea continuă să aibă dreptul la alocarea mamei văduvă și pensia văduvă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante de calificare.

COMPLAINTE Reclamantul plânge că legislația privind securitatea socială din Marea Britanie face discriminări împotriva lui din cauza sexului său și, prin urmare, încălcă art. 14 din Convenția luat în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Reclamantul se plânge că lipsa de dispoziții privind prestațiile pentru văduvi în temeiul legislației privind securitatea socială din Marea Britanie este discriminată împotriva lui începând cu ziua de la data de la a doua cerere din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată împreună cu atât art. 8 din Convenția, cât și art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 8 prevede (dacă este cazul): „1.

Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie … Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesele ... bunăstarea economică a țării … ” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul nu contestă admisibilitatea cererii.

Curtea consideră că cererea susține probleme complexe de drept și de fapt în temeiul Convenției, ale căror determinare ar trebui să depinde de o examinare a fondului, concluzând, prin urmare, că cererea nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu au fost stabilite alte motive de declarare inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate restul cererii admisibile, fără a se judeca în fondul cauzei.

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 61036/00 by Geoffrey OWENS against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 19 February 2002 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mr A. Pastor Ridruejo , Mrs E. Palm , Mr J. Makarczyk , Mrs V. Strážnická , Mr S. Pavlovschi , judges , and M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 24 August 2000 and registered on 21 September 2000, Having regard to the partial decision of 7 June 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Geoffrey Owens, is a United Kingdom national, born on 17 June 1950 and living in Liverpool. He is represented before the Court by Ms Polly Glynn, a solicitor practising in London.

The respondent Government are represented by Mr C.A. Whomersley, Foreign and Commonwealth Office, London. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant and his wife were married in 1977 and had two children, born in 1983 and 1989. The applicant’s wife died on 1 February 1997. On or around 7 June 1997 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widow’s Payment and a Widowed Mother’s Allowance, both payable under the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”).

He was informed by the Benefits Agency on 16 June 1997 that none of the benefits concerned were payable to him because they were available only to widows. The applicant applied again for the same benefits on 7 February 2000 (“the second claim”). That application was refused by the Benefits Agency on 2 March 2000 on the grounds that the applicant was not a woman. The applicant appealed against this latter decision to a social security appeal tribunal. The tribunal dismissed his appeal on 12 May 2000 and confirmed the reasoning which had been given by the Benefits Agency in its decision of 2 March 2000. B. Relevant domestic law and practice Under United Kingdom law, certain social security benefits, including Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension, are paid for out of the National Insurance Fund.

By Section 1 of the Social Security and Benefits Act 1992 (“the 1992 Act”), the funds required for paying such benefits are to be provided by means of contributions payable to the Secretary of State for Social Security by earners, employers and others, together with certain additions made to the Fund by Parliament. Male and female earners are obliged to pay the same social security contributions in accordance with their status as employed earners or self-employed earners. 1. Widowed Mother’s Allowance Under Section 37 of the 1992 Act, in so far as relevant, a woman who has been widowed (and who has not remarried) is entitled to a mother’s allowance on certain conditions, the following being the relevant conditions to the circumstance of the present case: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) she is entitled to receive child benefit in relation to a son or daughter of herself and her late husband.

The Widowed Mother’s Allowance currently amounts to GBP 72.50 per week, with an extra GBP 9.70 per week in respect of the eldest eligible child, and a further GBP 11.35 per week in respect of other children. 2. Widow’s Pension Under Section 38 of the 1992 Act, a woman who has been widowed (and who is not remarried) is entitled to a Widow’s Pension if: (i) her husband satisfied the contribution conditions set out in a Schedule to the Act; and (ii) at the date of her husband’s death she was over the age of 45 but under the age of 65; or (iii) she ceased to be entitled to a widowed mother’s allowance at the time when she was over the age of 45 but under the age of 65. If the applicant were a woman, he could look forward to entitlement to a Widow’s Pension in the future, when he would no longer be entitled to the Widowed Mother’s Allowance.

3. The Welfare Reform and Pensions Act 1999 The Welfare Reform and Pensions Act (“the 1999 Act”) introduces two new social security benefits, Widowed Parent’s Allowance and Bereavement Allowance. The Widowed Parent’s Allowance replaces the Widowed Mother’s Allowance. The Bereavement Allowance replaces the Widow’s Pension. Each is payable to men and women who meet the relevant qualifying conditions. The relevant parts of the Act entered into force on 9 April 2001 and allow any man whose wife dies before, on or after that date, or any woman whose husband dies on or after that date, to apply for Widowed Parent’s Allowance. It also allows any man whose wife dies on or after that date to apply for Bereavement Allowance in exactly the same way as a woman whose husband dies on or after that date.

The 1999 Act preserves the entitlements of women under the 1992 Act whose husbands died before 9 April 2001. They thus continue to be entitled to the Widowed Mother’s Allowance and Widow’s Pension where the relevant qualifying conditions are met.

COMPLAINTS The applicant complains that United Kingdom social security legislation discriminates against him on grounds of his sex and thus violates Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW The applicant complains that the lack of provision for widowers’ benefits under United Kingdom social security legislation discriminates against him as of the day after the second claim on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. Article 14 states: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” Article 8 provides (as relevant): “1.

Everyone has the right to respect for his private and family life … 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country … ” Article 1 of Protocol No. 1 states: “1. Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. 2. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The Government does not contest the admissibility of the application.

The Court considers that the application raises complex issues of law and fact under the Convention, the determination of which should depend on an examination of the merits. It concludes, therefore, that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. No other grounds for declaring it inadmissible have been established. For these reasons, the Court unanimously, Declares the remainder of the application admissible, without prejudging the merits of the case. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President