CASE OF KUTIC v. CROATIA

La 26 decembrie 1991, casa reclamanților din satul Martinec (Croația) a fost distrusă de o explozie. La 29 noiembrie 1994, reclamanții au introdus o acțiune pentru daune împotriva Republicii Croația în Tribunalul Municipal din Zagreb (Općinski sud u Zagrebu). O ședință a avut loc la 2 mai 1995. 10. La 12 mai 1995, reclamanții au solicitat instanței să solicite Departamentului de Poliție Bjelovar (Policijska uprava Bjelovarska) să își prezinte raportul cu privire la evenimentele care au dus la distrugerea proprietăților reclamanților. La 19 mai 1995, instanța a solicitat raportul. 11. La 17 ianuarie 1996, parlamentul croat a introdus un amendament la Legea privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile referitoare la acțiunile legate de daunele cauzate de actele teroriste trebuie să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații cu privire la acest subiect și că, înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate daune pentru actele teroriste. Până în prezent, autoritățile croate nu au promulgat nicio nouă legislație care reglementează această chestiune. 12. Se pare că au fost depuse mai multe afirmații constituționale, deși nu de către reclamanții în acest caz, care pun la îndoială legislația de mai sus. Curtea Constituțională nu a ajuns încă la nicio decizie. 13. La 24 aprilie 1998, Curtea Municipală de Zagreb a continuat procedurile în conformitate cu legislația de mai sus. Nu a fost interzis niciun recurs împotriva acestei decizii. 14. La 13 noiembrie 1994, garajul reclamanților și sala de depozitare adiacente și un covor de carne din Bjelovar au fost distruse, de asemenea, ca urmare a unei exploziuni. 15. La 14 decembrie 1994, reclamanții au interzis o acțiune pentru daune împotriva Republicii Croația în cadrul Curții Municipale de Zagreb. 16. O audiere a avut loc la 8 mai 1995. Curtea a solicitat Departamentului de Poliție Bjelovar să își prezinte raportul cu privire la evenimentele care au condus la distrugerea proprietăților reclamanților. 17. La 19 iulie 2000, instanța a continuat procesul. Nu a fost interzis niciun recurs împotriva acestei decizii. 18. Partea relevantă a Legii Obligațiilor Civile (Zakon o obveznim odnosima) citește după cum urmează: „Răspunsul pentru pierderea cauzată de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugere a proprietăților altor persoane, atunci când rezultă din acțiuni violente sau terorii sau din manifestații publice sau manifestări, se află în ... 19. Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Gazette Oficial nr. 7/1996) a citit după cum urmează: „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Gazette Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă.” „Procedurile pentru daune instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile se suspendă. Procedura menționată la primul paragraf din prezentul articol se continuă după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de actele teroriste.” 20. Partea relevantă a Legii de procedură civilă prevede: „Procedurile trebuie să fie păstrate: ... (6) în cazul în care un alt statut astfel prevede.”