Weglarz împotriva Poloniei

Cea decizia nr. 30385/96 a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stat la 19 martie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpää Makarczyk dna Strážnická Maruste Pavlovschi dna judecători Palm și grefierul secțiunii O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 august 1995, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Leszek Węglarz, este un național polonez, care s-a născut în 1948. Rezide în Swarzędz.

Circumstanțele cazului La 14 ianuarie 1993, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi condus afaceri bancare fără autorizare necesară și de a debloca fondurile într-o sumă de 15 milioane de zloti polonezi (vechi). În aceeași zi procurorul districtului Poznań l-a retras în custodie. La 25 ianuarie 1994, Curtea de District Poznań a susținut ordinul de detenție din cauza faptului că există o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune gravă. La 8 februarie 1994, Procurorul de District Poznań a prelungit detenția reclamantului în reținere până la 14 aprilie 1994. La 25 februarie 1994, Curtea de District Poznań a susținut această decizie. La 2 aprilie 1994, Curtea Regională Poznań a prelungit detenția reclamantului la reținere până la 14 iulie 1994. La 17 mai 1994, avocatul reclamantului a depus o cerere de a anula ordinul de detenție.

Această cerere a fost respinsă de procurorul din districtul Poznań la 19 mai 1994. La 9 iunie 1994, Procurorul Regional Poznań a susținut decizia din cauza faptului că nevoia de a menține deținerea nu a încetat să existe. La 12 iulie 1994, Curtea de District Poznań a prelungit detenția reclamantului până la 14 septembrie 1994. La 27 iulie 1994, Curtea regională Poznań a susținut decizia Curții de District Poznań din 12 iulie 1994. La 1 septembrie 1994, Procurorul din districtul Poznań a respins cererea reclamantului de a finaliza ancheta prin interogarea anumitor persoane. La 13 septembrie 1994, Procurorul din districtul Poznań a depus o declarație de acuzație la Tribunalul din districtul Poznań.

La 27 septembrie 1994, Tribunalul din districtul Poznań a respins cererea reclamantului de a anula ordinul de detenție. La 12 octombrie 1994, Curtea Regională Poznań a susținut această decizie. La 8 decembrie 1994, s-a desfășurat o ședință în cazul reclamantului în fața Curții de District Poznań. La 9 decembrie 1994, Curtea de District Poznań și-a respins cererea de a fi eliberată sau de a fi înlocuită de o măsură preventivă mai lentă. La 11 decembrie 1994, reclamantul a solicitat Curtea de District Poznań să-l elibereze. La 26 ianuarie 1995, Curtea de District Poznań a refuzat. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii. La 8 februarie 1995, Curtea Regională Poznań a susținut decizia atacată.

La 24 aprilie 1995, Curtea de District Poznań a respins noua cerere de eliberare a reclamantului. Mai 1995 Curtea de District Poznań a refuzat din nou să elibereze reclamantul. La 24 mai 1995, Curtea Regională Poznań a respins recursul reclamantului împotriva acestei decizii. La 29 iunie 1995 și 19 octombrie 1995 La 12 iulie 1995 și, respectiv, 3 noiembrie 1995, aceste decizii au fost susținute de Curtea Regională Poznań. La 18 și 30 decembrie 1995 și la 12 aprilie 1996 Curtea de District Poznań a refuzat din nou să elibereze reclamantul. La 7 august 1996, noua cerere a reclamantului de a anula ordinul de detenție a fost respinsă de Curtea de District. La 9 octombrie 1996, Curtea de District a respins cererea ulterioară de eliberare a reclamantului, având în vedere faptul că există un risc rezonabil ca reclamantul să absoardă.

La 6 noiembrie 1996, instanța a respins recursul reclamantului. La 26 octombrie 1996, Curtea de District Poznań a condamnat reclamantul de epuizare și l-a condamnat la cinci ani de închisoare, susținând că perioada cuprinsă între 14 ianuarie 1994 și 14 noiembrie 1994 și începând cu 24 decembrie 1994 de detenție a reclamantului în reținere ar trebui dedusă din sentință. La 25 februarie 1997, reclamantul a apelat împotriva hotărârii de primă instanță în fața Curții Regionale de Poznań. La 3 martie 1997, procurorul de districtul Poznań a depus, de asemenea, un recurs împotriva hotărârii de primă instanță. La 26 iunie 1997, Curtea Regională Poznań a anulat parțial hotărârea de primă instanță și a ordonat reexaminarea cauzei în această parte.

În aceeași zi, Curtea a ridicat detenția reclamantului la înaintare și a înlocuit-o prin supravegherea poliției. Aparent, mai târziu, a fost interzis Curtea Supremă un recurs de cazare împotriva hotărârii de a doua instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii sale în reținere a reținutului a depășit un „tempo rațional”. El se plânge în continuare, invocând art. 6 § 1 din Convenție, că procedura penală instituită împotriva acestuia a durat un timp nerazonabil de lungă durată. Curtea remarcă că reclamantul nu a prezentat în termenul limită răspunsul său la observațiile prezentate de guvernul contestat la 2 decembrie 1999. Reclamantul nu a răspuns, de asemenea, la alte comunicări din Registrul Curții, ale căror ultima a fost o scrisoare înregistrată din 10 octombrie 2001. având în vedere articolul (a) din Convenție, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

În plus, în conformitate cu articolul amenzii , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 30385/96 by Leszek WĘGLARZ against Poland The European Court of Human Rights, sitting on 19 March 2002 as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mr J. Makarczyk , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mrs E. Palm , judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 24 August 1995, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Leszek Węglarz, is a Polish national, who was born in 1948. He resides in Swarzędz.

A. The circumstances of the case On 14 January 1993 the applicant was arrested on suspicion of having run banking business without required authorisation and of embezzlement of funds in a sum of 15 million Polish zlotys (old). On the same day the Poznań District Prosecutor remanded him in custody. On 25 January 1994 the Poznań District Court upheld the detention order on the ground that there was a reasonable suspicion that the applicant had committed a serious crime. On 8 February 1994 the Poznań District Prosecutor prolonged the applicant’s detention on remand until 14 April 1994. On 25 February 1994 the Poznań District Court upheld this decision. On 2 April 1994 the Poznań Regional Court prolonged the applicant’s detention on remand until 14 July 1994. On 17 May 1994 the applicant’s lawyer lodged a request to quash the detention order.

This request was dismissed by the Poznań District Prosecutor on 19 May 1994. On 9 June 1994 the Poznań Regional Prosecutor upheld the decision on the grounds that the need to maintain the detention had not ceased to exist. On 12 July 1994 the Poznań District Court prolonged the applicant’s detention until 14 September 1994. On 27 July 1994 the Poznań Regional Court upheld the Poznań District Court decision of 12 July 1994. On 1 September 1994 the Poznań District Prosecutor dismissed the applicant’s request to have the investigation completed by questioning certain persons. On 13 September 1994 the Poznań District Prosecutor lodged a bill of indictment with the Poznań District Court. On 27 September 1994 the Poznań District Court dismissed the applicant’s request to have the detention order quashed.

On 12 October 1994 the Poznań Regional Court upheld this decision. On 8 December 1994 a hearing in the applicant’s case was held before the Poznań District Court. On 9 December 1994 the Poznań District Court dismissed his request to be released or to have the detention replaced by a more lenient preventive measure. On 11 December 1994 the applicant requested the Poznań District Court to release him. On 26 January 1995 the Poznań District Court refused. The applicant lodged an appeal against this decision. On 8 February 1995 the Poznań Regional Court upheld the contested decision. On 24 April 1995 the Poznań District Court dismissed the applicant’s further request for release. On 11 May 1995 the Poznań District Court refused again to release the applicant.

On 24 May 1995 the Poznań Regional Court dismissed the applicant’s appeal against this decision. On 29 June 1995 and 19 October 1995 the Poznań District Court refused to release the applicant. On 12 July 1995 and 3 November 1995, respectively, these decisions were upheld by the Poznań Regional Court. On 18 and 30 December 1995 and on 12 April 1996 the Poznań District Court again refused to release the applicant. On 7 August 1996 the applicant’s further request to quash the detention order was dismissed by the District Court. On 9 October 1996 the District Court dismissed the applicant’s subsequent request for release in view that there was a reasonable risk that the applicant would abscond. On 6 November 1996 the court dismissed the applicant’s appeal.

On 26 October 1996 the Poznań District Court convicted the applicant of embezzlement and sentenced him to five years’ imprisonment, holding that the period from 14 January 1994 until 14 November 1994 and from 24 December 1994 of the applicant’s detention on remand should be deducted from the sentence. On 25 February 1997 the applicant appealed against the first instance judgment to the Poznań Regional Court. On 3 March 1997 the Poznań District Prosecutor also lodged an appeal against the first-instance judgment. On 26 June 1997 the Poznań Regional Court quashed partially the first instance judgement and ordered the case to be re-examined in this part. On the same day the court lifted the applicant’s detention on remand and replaced it by police supervision.

Apparently later a cassation appeal against the second-instance judgment was lodged with the Supreme Court. COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that the length of his detention on remand exceeded a “reasonable time". He further complains, invoking Article 6 § 1 of the Convention, that the criminal proceedings instituted against him lasted for an unreasonably long time. THE LAW The Court notes that the applicant failed to submit within the time-limit his reply to the observations submitted by the respondent Government on 2 December 1999. The applicant also failed to respond to the further communications from the Registry of the Court, the last of which was a registered letter dated 10 October 2001. Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court notes that the applicant does not intend to pursue the application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President