CASE OF VASILOPOULOU v. GREECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

21.03.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Not necessary to examine Art. 13;Violation of P1-1;No violation of Art. 14;Just satisfaction reserved

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF VASILOPOULOU v. GREECE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

Reclamantul, văduva unui judecător judecător de recurs, a solicitat o redresare a pensiei sale. La 4 decembrie 1995, Departamentul General de Contabilitate de Stat a refuzat cererea. În decizia sa, Departamentul General de Contabilitate de Stat a declarat că orice prestație acordată judecătorilor în serviciu în orice fel, nu constituie o creștere a salariului lor de bază și nu poate fi luată în considerare pentru calcularea pensiei de pensionare sau o ajustare a acestei pensii. La 9 septembrie 1997, Curtea de Audit a susținut apelul său, având în vedere că are dreptul la o pensie suplimentară de 103.800 dracmas (GRD) pe lună pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 1991 și 31 decembrie 1995 (decizia nr. 1636/97). Curtea a ordonat statului să plătească imediat reclamantului banii datori pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 1991 și 30 iunie 1993. În plus, statul trebuia să plătească reclamantului la 1 aprilie 1998 banii datorați pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 1993 și 30 aprilie 1994, la 1 aprilie 1999 banii datorați pentru perioada cuprinsă între 1 mai 1994 și 31 martie 1995 și la 1 aprilie 2000 banii datorați pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 1995 și 31 decembrie 1995. Decizia a fost acordată ministrului finanțelor la 9 octombrie 1997. Deoarece statul nu a recurs în termen de un an, decizia Curții de Audit a devenit finală la 19 septembrie 1998, astfel cum prevede dreptul intern. Între timp, la 27 iunie 1997, Legea nr. 2512/1997 a fost pronunțată. Secțiunea 3 din acest statut a interpretat Legea nr. 2320/1995 și cu condiția ca scalele stabilite prin diferite decizii ministeriale să nu poată fi aplicate la calculul pensiilor de pensionare ale judecătorului. În plus, orice afirmație bazată pe acest statut a fost respinsă, orice procedură judiciară în așteptare stabilită și orice sumă plătită, altele decât în temeiul unei hotărâri finale, a trebuit să fie rambursată. 10. Într-o hotărâre din 17 decembrie 1997, Curtea de Audit, în calitate de instanță deplină, a susținut că secțiunea 3 din statutul menționat anterior este neconstituțională și contrară articolului 6 din Convenție. 11. Cu toate acestea, autoritățile au refuzat să plătească reclamantului pensia suplimentară, astfel cum se prevede în decizia de mai sus. 12. 71320 din 30 iunie 2000 ministrul finanțelor a ordonat ca toate hotărârile Curții de audit prin care pensiile de pensionare au fost ajustate să fie executate.Decizia prevede plata pensiilor suplimentare pentru perioada 1 decembrie 1991-31 decembrie 1995 prin intermediul a șapte tranșe de șase luni fără dobândă în formă de obligații de stat. Sumele trebuie plătite părților interesate după depunerea unei declarații care certifică că nu au primit deja nicio altă plată în acest sens și că nu vor ridica alte cereri similare pentru perioada menționată anterior.

The applicant, a widow of an appeal-court judge, applied for a readjustment of her pension. On 4 December 1995 the State General Accounting Department turned her application down. In its decision the State General Accounting Department stated that any benefit paid to judges in service in any manner whatsoever, does not constitute an increase in their basic salary and cannot be taken into consideration for the calculation of the retirement pension or an adjustment of this pension. The applicant appealed to the Court of Audit. 7. On 9 September 1997 the Court of Audit upheld her appeal considering that she was entitled to an additional pension of 103,800 drachmas (GRD) per month for the period between 1 December 1991 and 31 December 1995 (judgment No. 1636/97). The court ordered the State to pay the applicant immediately the money owed for the period between 1 December 1991 and 30 June 1993. Moreover, the State was to pay the applicant on 1 April 1998 the money owed for the period between 1 July 1993 and 30 April 1994, on 1 April 1999 the money owed for the period between 1 May 1994 and 31 March 1995 and on 1 April 2000 the money owed for the period between 1 April 1995 and 31 December 1995. 8. The decision was served on the Minister of Finance on 9 October 1997. Because the State did not appeal within one year, the decision of the Court of Audit became final on 19 September 1998 as provided by domestic law. 9. In the meantime, on 27 June 1997 Law No. 2512/1997 was enacted. Section 3 of that statute interpreted Law No. 2320/1995 and provided that the scales established by various ministerial decisions could not be applied to the calculation of the judge’s retirement pensions. Furthermore, any claim based on that statute was statute-barred, any pending judicial proceedings set aside and any sum paid out, other than pursuant to a final judgment, had to be refunded. 10. In a judgment of 17 December 1997 the Court of Audit, sitting as a full court, held that Section 3 of the above-mentioned statute was unconstitutional and contrary to Article 6 of the Convention. 11. However, the authorities refused to pay the applicant the additional pension as specified in the above decision. 12. By a decision No. 71320 of 30 June 2000 the Minister of Finance ordered that all judgments of the Court of Audit whereby retirement pensions had been adjusted should be enforced. The decision provides for the payment of the additional pensions for the period 1 December 1991 to 31 December 1995 by way of seven six-monthly instalments without interest in the form of State bonds. The sums are to be paid to the interested parties upon submission of a declaration certifying that they have not already received any other payment in this respect and that they will not raise any other similar claim for the above-mentioned period.

§ Cauze similare