CASE OF VASILOPOULOU v. GREECE

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE VASILOPOULOU c. GRECIA (Declarația nr. 47541/99) HOTĂRÂREA (Dar satisfacție) STRASBOURG 26 septembrie 2002 FINAL 21/05/2003 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Vasilopoulou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: dna Tulkens Președintele C.L. Rozakis Bonello Levits Doamna Botoucharova Kovler judecătorii doamnei Steiner și dna E. Fribergh Grefierul Secțiunii, care a deliberat în particular la 5 septembrie 2002, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 47541/99) împotriva Republicii Elene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național grec, dna Margarita Vasilopoulou („reclamantul”), la 28 ianuarie 1999. Într-o hotărâre pronunțată la 21 martie 2002 („hotărârea principală”), Curtea a afirmat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza refuzului autorităților de a respecta o hotărâre a Curții de Audit care atribuie reclamantului o pensie suplimentară. În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă pentru daune și cheltuieli și morale. 41 din Convenția nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 34 și punctul 5 din dispozițiile operative). 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul pretinde ca prejudiciu material suma atribuită de Curtea de Audit, care este de 14.926,49 euro (5.086.200 GRD), plus dobânzi la o rată de 6% de la data în care recursul ei a fost acordat ministrului finanțelor (15 ianuarie 1996) și plus dobânzi la o rată de 10% de la data în care hotărârea Curții de Audit a fost acordată aceluiași ministru (20) Mai 2001). În ceea ce privește a doua dobânzi, reclamantul susține că aceasta corespunde ratei anuale a dobânzii oferite băncilor persoanelor fizice și care ar fi aplicat la ea dacă și-ar fi creditat contul bancar cu suma atribuită de Curtea de Audit. În ansamblu, susține 55.821.11 euro (19 021 044 GRD). Reclamantul susține că, deși a primit deja o parte din tranșele stabilite prin decizia nr. 71320 a Ministrului Finanțelor, ea consideră că acestea sunt plătite în aval până când întreaga pensie este plătită de Guvern fără condiții și în respectarea deplină a hotărârii Curții de Audit. În plus, într-o declarație trimisă ministrului finanțelor la 11 ianuarie 2001 a declarat că a considerat aceste tranșe ca plăți anticipate și a rezervat în mod expres dreptul de a prezenta cereri suplimentare în ceea ce privește executarea hotărârii. Reclamantul solicită în continuare 29,347,03 euro (10,000,000 GRD) în compensare pentru prejudiciu moral. Ea susține că refuzul autorităților de a se conforma hotărârii Curții de Audit și-a ofensat personalitatea, bunăstarea și drepturile proprietăților sale și a provocat-o pe parcursul perioadei de mulți ani de nesiguranță în ceea ce privește protecția drepturilor sale garantate de Convenția. Această sumă pare rezonabilă, deoarece statul grec și politica sa monetară s-au pus mai sus și peste drepturile cetățenilor săi fără justificare corespunzătoare, determinând astfel orice noțiune de stat de drept. 10. Guvernul susține că, în temeiul hotărârii Curții de Audit, suma suplimentară lunară a pensiei plătibile reclamantului a fost stabilită la 103 800 GRD pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 1991 și 31 decembrie 1995 și a fixat suma totală la 5 086 200 GRD. Prin Decizia sa nr. 71320 din 30 iunie 2000 de reglementare a executării hotărârii menționate mai sus, ministrul finanțelor prevedea șapte tranșe care expirau la următoarele date: 2 ianuarie 2001, 2 iulie 2001, 2 Ianuarie 2002, 2 iulie 2002, 2 ianuarie 2003, 2 iulie 2003 și 2 ianuarie 2004. Reclamantul a primit deja primele trei tranșe și va primi, de asemenea, restul. Prin urmare, o decizie a Curții de a atribui reclamantului 5 086 200 GRD pentru a doua dată nu ar fi justificată. 11. Guvernul consideră că o sumă de 2.934,70 euro ar fi suficientă pentru prejudiciu material, care se calculează pe suma atribuită de Curtea de Audit pe baza unei rate de dobânzi de 6% și corespunde aproximativ la perioadele de timp stabilite de hotărârea Curții de Audit (a se vedea punctul 7 din hotărârea principală) și la cele stabilite prin hotărârea nr. 71320 din Ministrul Finanțelor (a se vedea punctul 12 din hotărârea principală). 12. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul afirmă că sunt dispuse să plătească 2.934,70 euro. Această sumă corespunde celor hotărâte de Curte în cazurile anterioare (Logothetis v. Greece (Just Satisfaction), nr. 46352/99, § 10). 13. Curtea reamintește că în cazul Logothetis v. Grecia a hotărât să atribuie suma determinată de Curtea de Audit plus 6% dobânzi simple pe an cu privire la această sumă pentru perioada între data hotărârii Curții de Audit și cea a hotărârii Curții. Curtea va urma aceeași metodă în cazul în cauză, ținând cont de faptul că o parte din suma datorată reclamantului a fost deja plătită cu trei din totalul șapte tranșe (3 x 1.790.35 euro). Astfel, acesta rămâne să plătească reclamantului, pentru prejudiciu material, o sumă echivalentă cu patru tranșe de 1.790.35 euro fiecare, adică 7,161 euro plus un interes simplu de 6% pe an pentru perioada între data hotărârii Curții de Audit și cea a hotărârii Curții. 14. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea consideră rezonabilă acordarea aceleiași sume ca și în cazul Logothetis, adică 2.935 euro. Costuri și cheltuieli 15. Pentru costurile și cheltuielile reclamanților pretinde 13.000 euro pentru consiliere și elaborarea documentelor juridice în cadrul procedurii în fața Curții. 16. Curtea consideră cu Guvernul că reclamantul, care nu a fost reprezentat de un avocat în fața Curții, nu are dreptul la nicio rambursare a costurilor și cheltuielilor.Drogurile implicite 17. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui fixate la o rată anuală egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume: (i) 7,161 EUR (sapte mii sute și un euro) în ceea ce privește prejudiciu material, plus dobânzi simple la o rată anuală de 6% pentru perioada între 9 septembrie 1997 și data eliberării prezentei hotărâri; (ii) 2,935 EUR (doi mii nouă mii și treizeci și cinci de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) dobânzile simple la o rată anuală egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Septembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Erik Fribergh Françoise Tulkens Președintele grefierului

FIRST SECTION

CASE OF

VASILOPOULOU v. GREECE

(Application no. 47541/99)

JUDGMENT

(Just satisfaction)

STRASBOURG

26 September 2002

FINAL

21/05/2003

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Vasilopoulou v. Greece,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mrs

F.

Tulkens

,

President

,

Mr

C.L.

Rozakis

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

E.

Levits

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler

,

Mrs

E.

Steiner

,

judges

,

and Mr E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 5 September 2002,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

47541/99) against the Hellenic Republic lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Greek national, Mrs

Margarita Vasilopoulou (“the applicant”), on 28 January 1999.

2.

In a judgment delivered on 21 March 2002 (“the principal judgment”), the Court held that there has been a violation of Article

6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 because of the refusal of the authorities to comply with a judgment of the Court of Audit awarding the applicant an additional pension).

3.

Under Article

41 of the Convention the applicant sought just satisfaction of pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses.

4.

Since the question of the application of Article

41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., §

34, and point

5 of the operative provisions).

5.

The applicant and the Government each filed observations.

THE LAW

6.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

7.

The applicant claims as pecuniary damage the sum awarded to her by the Court of Audit, that is 14,926.49 euros (5,086,200 GRD), plus interest at a rate of 6% from the date on which her appeal was served to the Minister of Finance (15 January 1996) and plus interest at a rate of 10% from the date on which the Audit Court's judgment was served to the same Minister (20

May 2001). As regards the second interest, the applicant maintains that it corresponds to the annual deposit interest rate offered by banks to individuals and which would have applied to her had she credited her bank account with the amount awarded by the Court of Audit. On the whole, she claims 55,821.11 euros (19

021

044 GRD).

8.

The applicant submits that although she has already received some of the instalments fixed by decision No.

71320 of the Minister of Finance, she considers them as down payment until the whole pension is paid out by the Government without conditions and in full compliance with the Audit Court's judgment. Furthermore, in a declaration sent to the Minister of Finance on 11 January 2001 she stated that she considered these instalments as advance payments and she expressly reserved her right to submit further demands in relation to the execution of the judgment.

9.

The applicant further requests 29,347.03 euros (10,000,000 GRD) in compensation for non-pecuniary damage. She maintains that the refusal of the authorities to comply with the Audit Court's judgment offended her personality, her well-being and proprietary rights and caused her over the period of many years insecurity as to the protection of her rights guaranteed by the Convention. This sum appears reasonable since the Greek State has put itself and its monetary policy above and over her citizen rights without due justification, therefore devaluating any notion of the rule of law.

10.

The Government submit that by virtue of the judgment of the Court of Audit, the monthly additional amount of pension payable to the applicant was set to 103

800 GRD for the period from 1 December 1991 to 31

December 1995 and fixed the total amount to 5

086

200 GRD. By its Decision No.

71320 of 30 June 2000 regulating the enforcement of the above-mentioned judgment, the Minister of Finance provided for seven instalments expiring on the following dates: 2 January 2001, 2 July 2001, 2

January 2002, 2 July 2002, 2 January 2003, 2 July 2003 and 2 January 2004. The applicant has already received the first three instalments and will also receive the rest of them. Consequently, a decision by the Court to award the applicant 5

086

200 GRD for a second time would not be justified.

11.

The Government consider that an amount of 2,934.70 euros would be sufficient for pecuniary damage. This amount is calculated on the sum awarded by the Court of Audit on the basis of an interest rate of 6% and corresponds approximately to the periods of time fixed by the judgment of the Court of Audit (see paragraph 7 of the principal judgment) and those fixed by decision No.

71320 of the Minister of Finance (see paragraph 12 of the principal judgment).

12.

As regards non pecuniary damage, the Government state that they are prepared to pay 2,934.70 euros. This amount corresponds to that decided by the Court in previous cases (

Logothetis v.

Greece

(Just Satisfaction), n°

46352/99, §

10).

13.

The Court recalls that in the case of Logothetis v.

Greece, it decided to award the amount determined by the Court of Audit plus 6% simple interest

per annum

on that sum for the period between the date of the judgment of the Court of Audit and that of the judgment of the Court. The Court will follow the same method in the present case, bearing in mind the fact that part of the amount due to the applicant

has already been paid to her by three of the total of seven instalments (3 x 1,790.35 euros). It thus remains to pay to the applicant, for pecuniary damage, an amount equivalent to four instalments of 1,790.35 euros each, that is 7,161 euros plus simple interest of 6%

per annum

for the period between the date of the judgment of the Court of Audit and that of the judgment of the Court.

14.

For non-pecuniary damage the Court considers reasonable to award the same amount as in the case of Logothetis, that is 2,935 euros.

B.

Costs and expenses

15.

For costs and expenses the applicants claims 13,000 euros for counselling and drafting of legal documents for the proceedings before the Court.

16.

The Court considers with the Government that the applicant, who was not represented by a lawyer before the Court, is not entitled to any reimbursement for costs and expenses.

C.

Default interest

17.

The Court considers that the default interest should be fixed at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final according to Article

44

§

2 of the Convention, the following amounts:

(i)

EUR 7,161 (seven thousand one hundred and one euros) in respect of pecuniary damage, plus simple interest at an annual rate of 6% for the period between 9 September 1997 and the date of delivery of the present judgment;

(ii)

EUR 2,935 (two thousand nine-hundred and thirty-five euros) in respect of non-pecuniary damage;

(b)

that simple interest at an annual rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

2.

Dismisses

the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 26

September 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Françoise

Tulkens

Registrar

President