CtEDO 23.04.2002 Auto

TURANLI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.04.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TURANLI c. TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 74458/01 de către Hamdi TURANLI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 23 aprilie 2002 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Palm dnii Makarczyk Türmen Strážnická dnii Casadevell Maruste judecători O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 8 octombrie 1998 și înregistrată la 1 octombrie 2001, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a intenționat, face următoarea decizie europeană a drepturilor la import la 8 octombrie 1998 și a fost înregistrată la 1 octombrie 1998 Octombrie 2001, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Hamdi Turanl. este un resortisant turc și german, născut în 1939 și rezident în Ratingen (Germania). El este președintele PDK/BAKUR, Partidul Democrat din Kurdistan/Nord. Acesta este reprezentat în fața Curții de către Maestrul Saado, avocat la Neuilly-sur-Seine. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 12 ianuarie 1998, reclamantul a fost arestat și apoi reținut de poliție. La 14 ianuarie 1998, judecătorul care se afla în fața Curții de Securitate a Țării de Jos, Ankara, care l-a informat pe reclamant care a respins declarațiile făcute în timpul detenției sale și în fața procurorului Republicii. De origine kurdă, a precizat că tatăl său l-a numit Hamreș Reșo A menționat că a fost fondatorul și președintele PDK/BAKUR, pe care l-a militat pentru drepturile democratice ale poporului kurd, dar nu a avut ca scop împărțirea proprietății teritoriului Turciei. Acest partid își avea domiciliul personal în Germania. Apoi, în temeiul art. 125 și 168 din Codul penal și 7 alin. (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, judecătorul a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. Rapoartele medicale întocmite la 19 ianuarie și 18 martie 1998 de către clinica clinică Raportul medical din 19 ianuarie 1998 întocmit de spitalul din Essen, Elizabeth Krankenhaus, a menționat faptul că reclamantul a suferit o intervenție coronariană în aprilie 1997. La 21 ianuarie 1998, reclamantul a solicitat eliberarea sa provizorie. La 22 ianuarie 1998, curtea de securitate a statului Ankara a respins cererea sa. La 25 februarie 1998, reclamantul a fost eliberat provizoriu. La 26 februarie 1998, fără a mai aștepta ca instanța de securitate a statului Ankara să se fi pronunțat asupra fondului, reclamantul s-a întors în Germania. Prin hotărârea din 15 aprilie 1998, pentru că a fondat și condus PDK/BAKUR, un partid terorist separatist, curtea de securitate a statului Õ Ankara l-a condamnat pe reclamant, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului, la cinci ani de închisoare și la o amendă de 14 600 000 000 de lire turce (TRL). Curtea de Securitate a statului a menționat că a pronunțat hotărârea în lipsa reclamantului. În motivele sale, aceasta a făcut cunoscut faptul că reclamantul a declarat că acesta este fondatorul și președintele PDK/BAKUR al cărui sediu se afla în Germania. ; el a pretins nevinovăția sa și a respins acuzațiile de la o organizație ilegală și separatistă ; el a raportat ceea ce a fost împotriva violenței și în favoarea faptului că kurzii și turcii trăiesc împreună fratern ; el a menționat, de asemenea, că în 1991 a susținut recunoașterea identității kurde și că, la 16 La 20 mai 1998, reprezentantul reclamantului a formulat un recurs în casație. Raportul medical din 7 iulie 1999 întocmit de medicul Wolf-Gruber a menționat că reclamantul suferea de cancer pancreatic. Prin hotărârea din 15 noiembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată prin care a solicitat reducerea la 2 400 000 000 TRL la 2 400 000 000 L, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 4421. Raportul medical din 5 octombrie 2000 întocmit de spitalul Köln-Hohenlind ( 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente inumane și degradante în momentul arestării sale și în timpul arestării sale. El susține că a fost insultat și umilit, că capul său a fost lovit de o masă și că a fost amenințat cu moartea. El susține, de asemenea, că a fost legat la ochi cu o bandă neagră. În cele din urmă, a declarat că a fost privat de drepturile sale de vizită și de îngrijire medicală. Invocând la art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultat în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. În această privință, acesta arată că un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi nu este asigurată, se afla în cadrul instanței de securitate a statului . Ankara. De asemenea, a susținut că ordonanța de a fi reținută a fost luată de un judecător militar care a refuzat publicitatea în instanță și a dezbaterilor. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul declară că a fost condamnat din cauza ideilor sale și în calitate de fondator și președinte al Partidului Democrat Kurdistan/Nord (PDK/BAKUR). Acesta susține că spiritul pe care l-a exprimat nu constituie un sprijin pentru activități sau o organizație teroristă. ÎN Â invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială. În această privință, acesta arată că un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi nu este asigurată, se afla în cadrul instanței de securitate a statului . Ankara. De asemenea, a susținut că ordonanța de a fi reținută a fost luată de un judecător militar care a refuzat publicitatea în instanță și a dezbaterilor. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamantul a declarat că a fost condamnat din cauza ideilor sale și în calitatea sa de fondator și președinte al PDK/BAKUR. În ceea ce privește dosarul, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecții și consideră necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § (b) Regulamentului său de procedură. Reclamantul se plânge, de asemenea, că, atunci când a fost arestat și în timpul reținerii sale, a fost supus unor tratamente contrare art. 3 din Convenție, așa cum nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Curtea constată că reclamantul se mulțumește să declare, pe scurt și în general, că a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție în momentul arestării sale și în timpul reținerii sale, fără a prezenta nici un element sau început de probă în sprijinul afirmațiilor sale (a se vedea Barbaros Hayrettin Yelmaz c. Turcia, nr. 50743/99, 30 mai 2000). În ceea ce privește rapoartele medicale pe care le prezintă reclamantul, Curtea arată că sunt superfetatorii și că acestea privesc probleme de sănătate care nu au nicio legătură cu relele tratamente pe care le pretinde a fi fost supuse arestării sau arestului. Într-adevăr, Curtea subliniază faptul că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste împrejurări și având în vedere elementele conținute în dosar, Curtea constată că: este necesar să se respingă această parte a cererii pentru neatenție vădită de temei, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiate pe lipsa de echitate a procedurii, pe lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului membru al statului Ankara (art. 6) și pe condamnarea sa la pedeapsă din cauza calității sale de fondator și de conducător al PDK/BAKUR (articolele 10 și 11) Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-01-31
0,96
TURANLI c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 74458/01 présentée par Hamdi TURANLI contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 31 janvier 2006 en une chambre composée de : MM. J. Casadevall, P
CtEDO 2002-05-28
0,95
Ö.Ö. et S.M. contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31865/96 présentée par Ö.Ö. et S.M. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 mai 2002 en une chambre composée de Sir Nicol
CtEDO 2002-01-22
0,95
EMEK PARTISI et SENOL contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39434/98 présentée par EMEK PARTİSİ et Osman Nuri Şenol contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Quatrième section), siégeant le 22 janvier 2002 en
CtEDO 2002-12-03
0,95
A.K. et V.K. contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38418/97 présentée par A.K. et V.K. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 3 décembre 2002 en une chambre composée de Sir
CtEDO 2002-09-24
0,95
PAKDEMIRLI contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35839/97 présentée par Ekrem PAKDEMİRLİ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 septembre 2002 en une chambre composée de M
Sursă