AFFAIRE SADAK ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE (N° 1)

Rezoluția interimară ResDH(2002)59 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2001 în cauza Sadak, Zana, Dicle și Dogan împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002, cu ocazia celei de-a 794-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2001, pronunțată în cauza Sadak, Zana, Dicle și Dogan împotriva Turciei (solicitările nr. 29900/96 și altele) și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor pentru controlul executării în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenția europeană a drepturilor omului ( Reamintind că, în această hotărâre, Curtea a constatat încălcări semnificative ale drepturilor reclamanților, în temeiul convenției, la un proces echitabil în cadrul procesului lor în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, din cauza: - lipsa de independență și de imparțialitate a instanței, având în vedere prezența unui judecător militar în componența Curții de Securitate a statului (încălcarea art. 6 alin. (1)); - absența informațiilor în timp util privind recalificarea acuzațiilor împotriva reclamanților și absența timpului și a facilităților necesare pentru pregătirea apărării reclamanților (încălcarea art. 6 alin. (3)a și b coroborată cu art. 6§1); - de la i t ă ț i le de interogare sau de interogare a martorilor în cauză (încălcarea articolului 6 alineatul (3)d coroborat cu art. 6 alineatul (1); reamintind că reclamanții au fost condamnați în 1994 la o pedeapsă de reținere de 15 ani la încheierea acestei proceduri; Subliniind obligația tuturor statelor, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor Curții, inclusiv prin adoptarea de măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și care să le șteargă consecințele pe cât posibil; Reamintind faptul că autoritățile turce au luat deja anumite măsuri generale pentru a preveni noi încălcări similare, inclusiv reformele care elimină judecătorul militar din cadrul cursurilor de securitate de stat (a se vedea Rezoluția DH (1999-555 în cauza Ciraklar împotriva Turciei) și noua garanție constituțională a dreptului la un proces echitabil (a se vedea amendamentul la art. 36 din 17 octombrie 2001); Observând că alte măsuri generale sunt în curs de desfășurare pentru a da un efect deplin hotărârii Curții; Având în vedere totuși că, în prezenta cauză, adoptarea de măsuri individuale, în plus față de plata satisfacției echitabile, este, de asemenea, necesară având în vedere amploarea încălcărilor constatate și faptul că reclamanții continuă să curețe pedeapsa cu închisoarea care le-a fost impusă (. Recomandarea Comitetului DH (***)2); Notificând angajamentul guvernului turc de a lua măsurile necesare pentru a asigura redeschiderea procedurilor judiciare, atunci când este necesar, pentru a pune în aplicare hotărârile Curții; Invită autoritățile turce, fără întârzieri suplimentare, să dea curs cererilor repetate ale Comitetului, astfel încât autoritățile menționate să soluționeze rapid situația reclamanților și să ia măsurile necesare pentru a redeschide procedurile incriminate de Curte în această cauză sau alte măsuri ad hoc. eliminarea consecințelor pentru solicitanți ale încălcărilor constatate; decide, ținând cont de urgența situației, să reia controlul asupra adoptării acestor măsuri individuale, dacă este necesar în cadrul fiecărei reuniuni.

Résolution Intérimaire ResDH(2002)59

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 17 juillet 2001

dans l’affaire Sadak, Zana, Dicle et Dogan contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres

le 30 avril 2002,

lors de la 794e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme (« la Cour ») rendu le 17 juillet 2001 dans l’affaire Sadak, Zana, Dicle et Dogan contre la Turquie

(requêtes n° 29900/96 et autres) et transmis à la même date au Comité des Ministres pour contrôle de l’exécution en vertu de l’article 46 § 2 de la Convention européenne des droits de l’homme (« la Convention »);

Rappelant que, dans cet arrêt, la Cour a constaté d’importantes violations des droits des requérants, en vertu de la Convention, à un procès équitable lors de leur procès devant la Cour de sûreté de l’Etat d’Ankara, en raison:

- du défaut d’indépendance et d’impartialité du tribunal compte tenu de la présence d’un juge militaire dans la composition de la Cour de sûreté de l'Etat (violation de l’article 6§1);

- de l’absence d’information en temps utile sur la requalification de l’accusation portée contre les requérants et l’absence de temps et de facilités nécessaires pour préparer la défense des requérants (violation de l’article 6§3a et b combiné avec l’article 6§1);

- de l’impossibilité pour les requérants d’interroger ou de faire interroger les témoins à charge (violation de l’article 6§3d combiné avec l’article 6§1);

Rappelant que les requérants ont été condamnés en 1994 à une peine de réclusion de 15 ans à l’issue de cette procédure;

Soulignant l’obligation pour tous les Etats, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts de la Cour, y compris en adoptant des mesures individuelles mettant un terme aux violations constatées et effaçant autant que possible leurs conséquences;

Rappelant que les autorités turques ont déjà pris certaines mesures générales pour prévenir de nouvelles violations semblables avec notamment les réformes supprimant le juge militaire au sein des cours de sûreté de l’état (voir la résolution DH (1999)555 dans l’affaire Ciraklar contre la Turquie) et la nouvelle garantie constitutionnelle du droit au procès équitable (voir l’amendement de l’article 36 de 17 octobre 2001);

Notant que d’autres mesures générales sont en cours afin de donner plein effet à l’arrêt de la Cour ;

Considérant cependant que, dans la présente affaire, l’adoption de mesures individuelles, en plus du paiement de la satisfaction équitable, est également nécessaire vu l’ampleur des violations constatées et le fait que les requérants continuent de purger les lourdes peines d’emprisonnement qui leur ont été imposées (

cf

. Recommandation du Comité DH (2000)2);

Notant l’engagement du Gouvernement turc de prendre les mesures requises pour assurer la réouverture de procédures judiciaires lorsque cela est nécessaire afin de donner effet aux arrêts de la Cour;

Invite instamment les autorités turques, sans retard supplémentaire, à donner suite aux demandes réitérées du Comité afin que lesdites autorités remédient rapidement à la situation des requérants et prennent les mesures nécessaires pour rouvrir les procédures incriminées par la Cour dans cette affaire, ou d’autres mesures

ad hoc

effaçant les conséquences pour les requérants des violations constatées;

Décide, vu l’urgence de la situation, de reprendre son contrôle de la prise de ces mesures individuelles, si nécessaire lors de chacune de ses réunions.