AFFAIRE SADAK ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE (N° 1)

Rezoluția interimară ResDH(2004)31 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2001 în cauza Sadak, Zana, Diqure și Do maian împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 aprilie 2004, în cadrul celei de-a 879-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului ( iulie 2001 în cauza Sadak, Zana, Dique și Doćan împotriva Turciei (cerințele nr. 29900/96 și altele), transmisă la aceeași dată în scopul supravegherii executării în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind apărarea drepturilor la Õ și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Reamintind că, în hotărârea sa, Curtea a ajuns la concluzia unor încălcări ale dreptului reclamanților la un proces echitabil, garantat prin Convenție, în cadrul procedurii care s-a încheiat în 1994 în fața Curții de Securitate a la Reamintind faptul că, în urma adoptării Rezoluției interimare ResDH(2002)59, autoritățile turce au adoptat o legislație care permite redeschiderea procedurilor penale și că procesul reclamanților a fost redeschis în februarie 2003, au avut loc 13 audieri începând cu Reținând că cererile repetate ale reclamanților în vederea eliberării până la încheierea noului proces au fost respinse fără ca Curtea de Securitate a Uniunii Europene să dea motive convingătoare care să reamintească că, la 20 noiembrie 2003, președintele Comitetului de Miniștri, la cererea Comitetului, la cererea acestuia din urmă, a transmis autorităților turce preocupările sale cu privire la această situație. Observând că, în răspunsul său din 19 februarie 2004, Ministerul Afacerilor Externe din Turcia a declarat că detenția reclamanților era menținută în măsura în care aceștia din urmă continuau să-și ispășească pedeapsa inițială Subliniind în această privință importanța prezumției de nevinovăție, așa cum este garantată de Convenție. Deplânge faptul că, în pofida redeschiderii procesului contestat, reclamanții continuă să își execute pedeapsa inițială și, prin urmare, se află încă în detenție, la aproape trei ani de la încheierea de către Curte a unei încălcări a convenției în speță Insistă asupra obligației Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a se conforma hotărârii Curții în speță, în special prin luarea de măsuri destinate reparării consecințelor încălcării dreptului reclamanților, inclusiv prin punerea lor în libertate în absența oricărui motiv imperativ care justifică prelungirea detenției lor în așteptarea încheierii noului proces.

Résolution intérimaire ResDH(2004)31

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 17 juillet 2001

dans l’affaire

Sadak, Zana, Dicle et Doğan contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 6 avril 2004,

lors de la 879e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, vu l’arrêt rendu par la Cour européenne des Droits de l’Homme («

la Cour

») le 17

juillet 2001 dans l’affaire Sadak, Zana, Dicle et Doğan contre la Turquie (requêtes n°s 29900/96 et autres), transmis à la même date aux fins de la surveillance de l’exécution en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telles qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après «

la Convention

»)

;

Rappelant que la Cour a conclu dans son arrêt à des violations du droit des requérants à un procès équitable, garanti par la Convention, dans le cadre de la procédure qui s’est déroulée en 1994 devant la Cour de sûreté de l’Etat d’Ankara à l’issue de laquelle les requérants ont été condamnés à 15 ans d’emprisonnement

;

Rappelant qu’à la suite de l’adoption de la Résolution intérimaire ResDH(2002)59, les autorités turques ont adopté une législation autorisant la réouverture des procédures pénales et que le procès des requérants a été réouvert en février 2003, treize audiences ont eu lieu depuis

;

Notant que les demandes répétées des requérants en vue d’une libération en attendant l’issue du nouveau procès ont été rejetées sans que la Cour de sûreté de l’Etat ne donne de motifs convaincants

;

Rappelant que le 20 novembre 2003, le Président du Comité des Ministres, à la demande du Comité, a transmis les préoccupations de ce dernier aux autorités turques concernant cette situation

;

Notant que dans sa réponse du 19 février 2004, le Ministère des Affaires étrangères turc a déclaré que la détention des requérants était maintenue dans la mesure où ces derniers continuaient de purger leur peine initiale

;

Soulignant à cet égard l’importance de la présomption d’innocence telle que garantie par la Convention

;

Déplore que nonobstant la réouverture du procès contesté, les requérants continuent de purger leur peine initiale et se trouvent donc toujours en détention, près de trois ans après que la Cour avait conclu en l’espèce à une violation de la Convention

;

Insiste sur l’obligation qui incombe à la Turquie aux termes de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer à l’arrêt rendu par la Cour en l’espèce, notamment en prenant des mesures destinées à réparer les conséquences de la violation du droit des requérants, y compris en procédant à leur libération en l’absence de tout motif impérieux justifiant la prolongation de leur détention dans l’attente de l’issue du nouveau procès.