QUATRE AFFAIRES CONTRE LA TURQUIE (VOIR ANNEXE) CONCERNANT LE MANQUE D'INDEPENDANCE ET D'IMPARTIALITE DE LA COUR DE SURETE DE L'ETAT EN RAISON DE LA PRESENCE D'UN JUGE MILITAIRE SIEGEANT EN SON SEIN

Rezoluția ResDH(2004)93 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 noiembrie 2002 (definită la 7 februarie 2003), 5 iunie 2003 (definită la 5 septembrie 2003), 24 iunie 2003 (definită la 24 septembrie 2003) și 10 iulie 2003 (definită la 10 octombrie 2003) în patru cazuri împotriva Turciei (a se vedea anexa) privind lipsa de independență și imparțialitate a cursului de securitate al statului din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul acestuia (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a reuniuni a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate la 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003 în cele patru Cauze ale căror detalii figurează în anexa la prezenta rezoluție și sunt transmise Comitetului miniștrilor, în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, odată definitive Reamintind că la originea acestor cauze se află cereri îndreptate împotriva Turciei, depuse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului între 23 martie și 21 august 1998 în temeiul fostului articol 25 din convenție,

de cinci resortisanți turci, și că Curtea, sesizată cu aceste cauze în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile potrivit cărora, mai întâi, reclamanții au fost judecați și condamnați de o instanță de securitate a statului care nu putea fi considerată independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său și apoi nu au beneficiat de un proces echitabil (în toate cazurile, cu excepția lui Yüksel) Considerând că, în hotărârile sale din 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003 privind aceste cauze, Curtea, în unanimitate - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a declarat că nu este necesar să se examineze celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din convenție (în toate cazurile, cu excepția Yüksel) - a spus că prezentele hotărâri constituie o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește pretinsul prejudiciu moral a declarat că statul pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârile au devenit definitive, anumite sume (menționate în anexa la prezenta rezoluție) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată,

să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor din 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003, având în vedere obligația Turciei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Întrucât, la examinarea acestor cazuri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezentele cauze, inclusiv modificarea articolului 143 din Constituția turcă privind componența cursurilor de securitate ale statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390 privind încetarea, la aceeași dată,

a funcțiilor magistraților și procurorilor militari în cadrul cursurilor de securitate ale statului (a se vedea Rezoluția DH(99) 555 în cauza cetiraklar împotriva Turciei) și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților direct implicate S-a asigurat că, la datele indicate în anexă, în termenele stabilite, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezentele cauze. Anexă la Rezoluția ResDH(2004)93 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților Afaceri Cerere n Data hotărârii totale suma Plată Orhan KAYA 44272/98 05/06/2003 Ali R Oareza YURTDAȘ și Mehmet INCI 4099/98 10/07/2003

Résolution ResDH(2004)93 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 7 novembre 2002 (définitif le 7 février 2003), 5 juin 2003 (définitif le 5 septembre 2003), 24 juin 2003 (définitif le 24 septembre 2003) et 10 juillet 2003 (définitif le 10 octobre 2003) dans quatre affaires contre la Turquie (voir annexe) concernant le manque d'indépendance et d'impartialité de la cours de sûreté de l'Etat en raison de la présence d'un juge militaire siégeant en son sein (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendus le 7 novembre 2002, 5 juin, 24 juin et 10 juillet 2003 dans les quatre affaires dont le détail figure dans l'annexe à la présente résolution, et transmis une fois définitifs au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de ces affaires se trouvent des requêtes dirigées contre la Turquie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l'Homme entre le 23 mars et le 21 août 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention,

par cinq ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de ces affaires en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevables les griefs selon lesquels tout d'abord les requérants avait été jugés et condamnés par une cour de sûreté de l'Etat qui ne pouvait pas être considérée comme étant indépendante et impartiale en raison de la présence d'un juge militaire siégeant en son sein et ensuite qu'ils n'avaient pas bénéficié d'un procès équitable (dans toutes les affaires sauf Yüksel) ; Considérant que dans ses arrêts du 7 novembre 2002, 5 juin, 24 juin et 10 juillet 2003 concernant ces affaires la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit qu'il n'y avait pas lieu d'examiner les autres griefs tirés de l'article 6 de la Convention (dans toutes les affaires, sauf Yüksel) ; - a dit que les présents arrêts constituaient par eux-mêmes une satisfaction équitable suffisante quant au préjudices moraux allégués ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où les arrêts seront devenus définitifs, certaines sommes (énoncées dans l'annexe à la présente résolution) au titre des frais et dépens,

à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite des arrêts du 7 novembre 2002, 5 juin, 24 juin et 10 juillet 2003, eu égard à l'obligation qu'a la Turquie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de examen de ces affaires, le gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans les présentes affaires, avec notamment l'amendement de l'article 143 de la Constitution turque relatif à la composition des cours de sûreté de l'Etat (loi n o 4388, adoptée le 18 juin 1999) et l'entrée en vigueur, le 22 juin 1999, de la loi n o 4390 mettant fin, à la même date,

aux fonctions des magistrats et procureurs militaires au sein des cours de sûreté de l'Etat (voir Résolution DH(99)555 dans l'affaire Çiraklar contre la Turquie), et a indiqué que les arrêts de la Cour avaient été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré qu'aux dates indiquées dans l'annexe, dans les délais impartis, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans les arrêts de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)93 Détails sur la satisfaction équitable accordée aux requérants Affaires Requête n o Date de l'arrêt Total somme Paiement le Orhan KAYA 44272/98 05/06/2003 – définitif le 05/09/2003 1 500 euros 05/12/2003 Yașar ÖZEL 42739/98 07/11/2002 – définitif le 07/02/2003 2 370 euros 30/04/2003 Mustafa YÜKSEL 42430/98 24/06/2003 -définitif le 24/09/2003 870 euros 18/12/2003 Ali Rıza YURTDAȘ et Mehmet INCI 40999/98 10/07/2003 – définitif le 10/102003 1 370 euros 05/12/2003