FOUR CASES AGAINST TURKEY (SEE APPENDIX) CONCERNING THE LACK OF INDEPENDENCE AND IMPARTIALITY OF THE STATE SECURITY COURTS ON ACCOUNT OF THE PRESENCE OF A MILITARY JUDGE ON THE BENCH

Rezoluția ResDH(2004)93 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 noiembrie 2002 (finală la 7 februarie 2003), 5 iunie 2003 (finală la 5 septembrie 2003), 24 iunie 2003 (finală la 24 septembrie 2003) și 10 iulie 2003 (finală la 10 octombrie 2003) în patru cazuri împotriva Turciei (a se vedea apendicele) privind lipsa de independență și imparțialitate a Curților de Securitate de Stat din cauza prezenței unui judecător militar pe bancă (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cele patru cazuri detalii care figurează în apendicele prezentei rezoluții, prezentate la 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003 și transmise Comitetului miniștrilor după ce au devenit definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazurile au apărut în cererile împotriva Turciei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 23 martie și 21 august 1998 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de către cinci resortisanți turci,

și că Curtea a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile că, în primul rând, reclamanții au fost condamnați de o Curte de Securitate de Stat care nu poate fi considerat independent și imparțial datorită prezenței unui judecător militar pe bancă și, în al doilea rând, că nu au avut un proces echitabil (în toate cazurile, cu excepția celui de la Yüksel); întrucât în hotărârile sale din 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003 privind aceste cazuri, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6, alin. (1) din Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze celelalte plângeri în temeiul art. 6 din Convenție (în toate cazurile cu excepția celui din Yüksel); - a considerat că hotărârea în sine a constituit o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale presupuse de solicitanți; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârile au devenit definitive,

sumele costurilor și cheltuielilor (prezentate în apendicele prezentei rezoluții) care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare și că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția de a respecta aceasta, după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 7 noiembrie 2002, 5 iunie, 24 iunie și 10 iulie 2003; întrucât, în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în aceste cazuri, în special prin modificarea art. 143 din Constituția turcă, care se referă la compunerea Curților de Securitate de Stat (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999), și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, din Legea nr. 4390,

care prevede că funcțiile judecătorilor militari și ale procurorilor militari de la Curții de Securitate de Stat se încheie la această dată (a se vedea Rezoluția DH(99)555 în cazul Çiraklar împotriva Turciei), și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la datele indicate în apendice, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile Curții, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri.

Apendicele la Rezoluție ResDH(2004)93 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților Cauzele Cerere nr. Data hotărârii Suma totală Plata pe Orhan KAYA 44272/98 05/06/2003 – final pe 05/09/2003 1 500 euro 05/12/2003 Yașar ÖZEL 42739/98 07/11/2002 – final pe 07/02/2003 2 370 euro 30/04/2003 Mustafa YÜKSEL 42430/98 24/06/2003 – final pe 24/09/2003 870 euro 18/12/2003 Ali Rıza YURTDAȘ și Mehmet INCI 40999/98 10/07/2003 – final pe 10/10/2003 370 euro 05/12/2003

Resolution ResDH(2004)93 concerning the judgments of the European Court of Human Rights of 7 November 2002 (final on 7 February 2003), 5 June 2003 (final on 5 September 2003), 24 June 2003 (final on 24 September 2003) and 10 July 2003 (final on 10 October 2003) in four cases against Turkey (see Appendix) concerning the lack of independence and impartiality of the State Security Courts on account of the presence of a military judge on the bench (Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004 at the 906th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgments of the European Court of Human Rights in the four cases details of which appear in the appendix to this resolution, delivered on 7 November 2002, 5 June, 24 June and 10 July 2003 and transmitted to the Committee of Ministers once they had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the cases originated in applications against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights between 23 March and 21 August 1998 under former Article 25 of the Convention by five Turkish nationals, and that the Court, seised of the cases under Article 5,

paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that first, the applicants were convicted by a State Security Court which cannot be regarded as independent and impartial due to the presence of a military judge on the bench and secondly that they did not have a fair trial (in all cases except that of Yüksel); Whereas in its judgments of 7 November 2002, 5 June, 24 June and 10 July 2003 concerning these cases the Court unanimously: - held, that there had been a violation of Article 6, paragraph, 1 of the Convention; - held that it was not necessary to examine the other complaints under Article 6 of the Convention (in all cases except that of Yüksel); - held, that that the judgment in itself constituted sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage alleged by the applicants; - held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgments became final, the amounts of costs and expenses (set out in the appendix to this resolution) to be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of settlement and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed,

the remainder of the applicants' claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgments of 7 November 2002, 5 June, 24 June and 10 July 2003, having regard to Turkey's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in these cases, notably through the amendment of Article 143 of the Turkish Constitution which concerns the composition of the State Security Courts (Law No. 4388, adopted on 18 June 1999), and the entry into force, on 22 June 1999, of Law No. 4390, which provides that the functions of the military judges and military prosecutors at the State Security Courts end at this date (see Resolution DH(99)555 in the case of Çiraklar against Turkey), and indicated that the Court's judgments had been sent out to the authorities directly concerned; Having satisfied itself that on the dates indicated in the appendix, within the time-limit set,

the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the Court's judgments, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases. Appendix to Resolution ResDH(2004)93 Details of the just satisfaction awarded to the applicants Cases Application No. Date of judgment Total sum Payment on Orhan KAYA 44272/98 05/06/2003 – final on 05/09/2003 1 500 euros 05/12/2003 Yașar ÖZEL 42739/98 07/11/2002 – final on 07/02/2003 2 370 euros 30/04/2003 Mustafa YÜKSEL 42430/98 24/06/2003 – final on 24/09/2003 870 euros 18/12/2003 Ali Rıza YURTDAȘ and Mehmet INCI 40999/98 10/07/2003 – final on 10/10/2003 1 370 euros 05/12/2003