CASE OF GÖNÜLSEN AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2004)91 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 octombrie 2003 (finală la 9 ianuarie 2004) în cazul Gönülșen împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gönülșen pronunțată la 9 Octombrie 2003 și transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 59649/00) împotriva Turciei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 16 iunie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de către dl Barıș Gönülșen, un cetățean turc, și că Curtea a declarat admisibile plângerile că, în primul rând, reclamantul a fost condamnat de un Curte de Securitate de stat care nu poate fi considerat independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar pe bancă și, în al doilea rând, că nu a avut un proces echitabil; întrucât, în hotărârea sa din 9 octombrie 2003, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate de Stat din Ankara; a considerat că nu este necesar să se examineze celelalte plângeri în temeiul art. 6 din Convenție; a susținut că hotărârea în sine a constituit suficientă satisfacție în ceea ce privește presupusele prejudiciu moral; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin modificarea articolului 143 din Constituția turcă, care se referă la compunerea Curților de Securitate de Stat (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999), și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, din Legea nr. 4390, care prevede că funcțiile judecătorilor militari și ale procurorilor militari de la Curții de Securitate de Stat s-au încheiat la acea dată (a se vedea Rezoluția DH(99)555 în cazul Çiraklar împotriva Turciei), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)91

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 9 October 2003 (final on 9 January 2004)

in the case of Gönülșen against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004

at the 906th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Gönülșen case delivered on 9

October 2003 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 59649/00) against Turkey, lodged with the European Court of Human Rights on 16 June 2000 under Article 34 of the Convention by Mr Barıș Gönülșen, a Turkish national, and that the Court declared admissible the complaints that first the applicant was convicted by a State Security Court which cannot be regarded as independent and impartial due to the presence of a military judge on the bench and secondly that he did not have a fair trial;

Whereas in its judgment of 9 October 2003 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the lack of independence and impartiality of the Ankara State Security Court;

-

held that it was not necessary to examine the other complaints under Article 6 of the Convention;

-

held that the judgment in itself constituted sufficient just satisfaction as to the alleged non-pecuniary damage;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 9 October 2003, having regard to Turkey's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the amendment of Article 143 of the Turkish Constitution which concerns the composition of the State Security Courts (Law No. 4388, adopted on 18 June 1999), and the entry into force, on 22 June 1999, of Law No. 4390, which provides that the functions of military judges and military prosecutors at the State Security Courts ended at that date (see Resolution DH(99)555 in the case of Çiraklar against Turkey), and indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.