- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 decembrie 2004
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
Dertli și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Rezoluția ResDH(2004) 90 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2003 (definită la 24 septembrie 2003) în cauza Dertli și alții împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 iunie 2003 în cauza Dertli și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 45672/99) îndreptată împotriva Turciei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 2 decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție, de dl Emrah Dertli, de dl Mahir Karadaya și de dl Mahir Karadaya.
Hasan Atar, trei cetățeni turci, și Curtea a declarat admisibile obiecțiunile potrivit cărora, pe de o parte, reclamanții au fost judecați și condamnați de o instanță de securitate a statului care nu putea fi considerată independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său și, pe de altă parte, au făcut obiectul unei discriminări Întrucât, în hotărârea sa din 24 iunie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a declarat că nu a existat nicio încălcare a articolului 14 din Convenția combinată cu art. 6 - a afirmat că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată minus 630 EUR pentru asistență judiciară, pentru a fi convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului,
plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice altă sarcină fiscală exigibilă în momentul plății și care ar fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins, în unanimitate, pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 24 aprilie 2014 iunie 2003, având în vedere obligația Turciei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv modificarea articolului 143 din Constituția turcă privind componența cursurilor de securitate ale statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390 privind încetarea, la aceeași dată,
a funcțiilor magistraților și procurorilor militari în cadrul cursurilor de securitate ale statului (a se vedea Rezoluția DH(99) 555 în cauza șteraklar împotriva Turciei) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate S-a asigurat că, la 16 decembrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 24 iunie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.
Résolution ResDH(2004)90 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 24 juin 2003 (définitif le 24 septembre 2003) dans l'affaire Dertli et autres contre la Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 22 décembre 2004, lors de la 906e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 24 juin 2003 dans l'affaire Dertli et autres et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 45672/99) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 2 décembre 1998 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Emrah Dertli, M. Mahir Karadayı et M. Hasan Atar, trois ressortissants turcs,
et que la Cour a déclaré recevables les griefs selon lesquels d'une part les requérants avait été jugés et condamnés par une cour de sûreté de l'Etat qui ne pouvait pas être considérée comme étant indépendante et impartiale en raison de la présence d'un juge militaire siégeant en son sein et d'autre part ils avaient fait l'objet d'une discrimination ; Considérant que dans son arrêt du 24 juin 2003 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit qu'il n'y avait pas eu violation de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 6 ; - a dit que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral allégué ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 1 500 euros au titre des frais et dépens moins les 630 euros perçus au titre de l'assistance judiciaire, à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement,
plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée ou toute autre charge fiscale exigible au moment du versement et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté, à l'unanimité, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 24 juin 2003, eu égard à l'obligation qu'a la Turquie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'amendement de l'article 143 de la Constitution turque relatif à la composition des cours de sûreté de l'Etat (loi n o 4388, adoptée le 18 juin 1999) et l'entrée en vigueur, le 22 juin 1999, de la loi n o 4390 mettant fin, à la même date,
aux fonctions des magistrats et procureurs militaires au sein des cours de sûreté de l'Etat (voir Résolution DH(99)555 dans l'affaire Çiraklar contre la Turquie), et a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 16 décembre 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 24 juin 2003, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.