AFFAIRE DERTLI ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE DERTLI ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE (CtEDO, 2004)
Rezoluția ResDH(2004) 90 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2003 (definită la 24 septembrie 2003) în cauza Dertli și alții împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004, cu ocazia celei de-a 906-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 iunie 2003 în cauza Dertli și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 45672/99) îndreptată împotriva Turciei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 2 decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenție, de dl Emrah Dertli, de dl Mahir Karadaya și de dl Mahir Karadaya. Hasan Atar, trei cetățeni turci, și Curtea a declarat admisibile obiecțiunile potrivit cărora, pe de o parte, reclamanții au fost judecați și condamnați de o instanță de securitate a statului care nu putea fi considerată independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său și, pe de altă parte, au făcut obiectul unei discriminări Întrucât, în hotărârea sa din 24 iunie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a declarat că nu a existat nicio încălcare a articolului 14 din Convenția combinată cu art. 6 - a afirmat că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată minus 630 EUR pentru asistență judiciară, pentru a fi convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice altă sarcină fiscală exigibilă în momentul plății și care ar fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins, în unanimitate, pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 24 aprilie 2014 iunie 2003, având în vedere obligația Turciei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv modificarea articolului 143 din Constituția turcă privind componența cursurilor de securitate ale statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390 privind încetarea, la aceeași dată, a funcțiilor magistraților și procurorilor militari în cadrul cursurilor de securitate ale statului (a se vedea Rezoluția DH(99) 555 în cauza șteraklar împotriva Turciei) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate S-a asigurat că, la 16 decembrie 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 24 iunie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Turciei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.