CASE OF GÜNDOGAN AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2004)95 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2002 (finală la 10 ianuarie 2003) în cazul Gündoğan împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 decembrie 2004 la a 906-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gündoğan pronunțată la 10 octombrie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 31877/96) împotriva Turciei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 16 aprilie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Halil Gündoğan, un național turc, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerile referitoare la durata excesivă a detenției în custodie de poliție, absența unui recurs judiciar pentru a contesta legalitatea detenției și imposibilitatea pentru reclamantul de a solicita compensații în ceea ce privește durata excesivă a detenției; întrucât în hotărârea sa din 10 octombrie 2002 Curtea în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție; a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (5) din convenție; a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 2 750 euro pentru prejudiciu moral; 1 500 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice sumă care acționează în ceea ce privește impozitul pe valoare adăugată sau orice alt impozit datorat la momentul plății, mai puțin de 630 de euro primite în asistență juridică și că dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin amendamentele legislației care reglementează detenția în custodie de poliție și compensarea pentru detenția ilegală (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)110 în cazul Sakık și altele), și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că, la 26 februarie 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 10 octombrie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)95

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 10 October 2002 (final on 10 January 2003)

in the case of Gündoğan against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 22 December 2004

at the 906th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Gündoğan case delivered on 10 October 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31877/96) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 16 April 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr

Halil

Gündoğan, a Turkish national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints relating to the excessive length of detention in police custody, the absence of judicial remedy to challenge the lawfulness of the detention and the impossibility for the applicant of claiming compensation in respect of the excessive length of the detention;

Whereas in its judgment of 10 October 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention;

-

held that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention;

-

held that there had been a violation of Article 5, paragraph 5, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 2

750 euros in respect of non-pecuniary damage; 1

500 euros in respect of costs and expenses plus any amount accruing in respect of Value Added Tax or any other tax due at the time of payment, less 630 euros received in legal aid and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 10 October 2002, having regard to Turkey's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case, notably through the amendments of the legislation governing detention in police custody and compensation for illegal detention (see Resolution ResDH(2002)110 in the Sakık and others case), and indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 26 February 2003, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 10 October 2002,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.