Sved și alții împotriva Finlandei

Reclamanții, dna Stina Lise-Lott Sved, dna Erika Sved, dna Elin Sved și dl Markus Sved, sunt resortisanți finlandezi, care s-au născut în 1957, 1985, 1987 și, respectiv, 1988 și trăiesc în Närpiö, Finlanda. Ei sunt văduvă și cei trei copii ai defuntului dl Rune Sved. Sunt reprezentați în fața Curții de către dl Matias Wallgren, avocat practicant în Helsinki, Finlanda. La 8 noiembrie 1995, dl Rune Sved, care a fost fermier, a solicitat o subvenție pentru a renunța la cultivarea cu efect de seră. La 19 ianuarie 1996, Fondul de pensii pentru industria agricolă (maatalousyrittäjien eläkelaitos, lantbruksföretagarnas pensiunianstalt) a hotărât să acorde dlui Sved o subvenție de la FIM 263.800 (aproximativ 44.400 euro), cu condiția ca serele să fie demolate sau eliminate în mod definitiv din producție și zona relevantă adaptată la peisajul înconjurător.

La data de 21 ianuarie 1996 a murit dl Rune Sved fără să cunoască decizia. La 6 martie 1996, văduva dl Sved solicită să plătească subvenția proprietății sale. La 15 martie 1996, Fondul de pensii a refuzat să plătească subvenția, deoarece nu s-a demolat serele înainte de moartea dlui Rune Sved. Reclamanții au apelat la Consiliul de Pensiune (eläkelautakunta, pensionsnämnden), cerând plata subvenției. Consiliul a hotărât, la 12 februarie 1997, că subvenția nu a putut fi plătită proprietății dlui Sved, deoarece el nu a demolit serele însuși pe parcursul vieții sale. La 27 martie 1997, reclamanții au apelat la Curtea de Asigurări (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen), susținând că hotărârea Consiliului este irezonabilă, deoarece dl Rune Sved nu a fost în măsură să demoleze serele, deoarece el nici măcar nu a știut despre decizia înainte de a muri.

Ei au remarcat că nu au de ales decât să continue producția cu efect de seră sau să lase serele către un alt agricultor dacă hotărârea instanței nu le era favorabilă. Se pare din declarația de recurs că serele nu au fost demolate până la 27 martie 1997. La 2 septembrie 1998, Curtea de Asigurări a susținut decizia Consiliului. În conformitate cu secțiunea 4, subsecțiunea 1 și 2, din Legea privind subvenția pentru reducerea producției de mărfuri și agriculturii Apple (laki kasvihuonetuotannon ja omnanviljelyn lopettamisturista, lag om stöd för nedläggning av växthusproduktion och äppelodling), se acordă unei subvenții unui reclamant cu condiția ca serele sale să fie demolate sau eliminate permanent din producție cu efect de seră și zonele relevante adaptate la peisaj.

În conformitate cu secțiunea 3 din legea menționată mai sus, subvenția nu poate fi acordată decât dacă reclamantul a fost agricultor pentru o perioadă minimă de zece ani imediat înainte de a renunța la această activitate și cu condiția ca cultivarea comercială cu efect de seră să fie efectuată într-o suprafață de peste 500 de metri pătrați și agricultorul cu efect de seră să fie asigurat pentru această activitate ca antreprenor privat în sensul Actului privind pensiile pentru întreprinderi private (yrittäjien eläkelaki, lag om pension för för företagare) sau ca agricultor în sensul Actului privind pensiile pentru agricultori (maalousyrittäjien eläkelaki, lag om pension för lantbruksföretagare).

În conformitate cu secțiunea 10 din legea menționată mai sus, subvenția se plătește după încetarea producției cu efect de seră sau încetării culturii cu măr.

The applicants, Mrs Stina Lise-Lott Sved, Ms Erika Sved, Ms Elin Sved and Mr Markus Sved, are Finnish nationals, who were born in 1957, 1985, 1987 and 1988 respectively and live in Närpiö, Finland. They are the widow and the three children of the late Mr Rune Sved. They are represented before the Court by Mr Matias Wallgren, a lawyer practising in Helsinki, Finland. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 8 November 1995 Mr Rune Sved, who was a farmer, applied for a subsidy to give up greenhouse farming. On 19 January 1996 the Pension Fund for Farming Industry (maatalousyrittäjien eläkelaitos, lantbruksföretagarnas pensionsanstalt) decided to grant Mr Sved a subsidy of FIM 263,800 (approximately 44,400 euros) on condition that the greenhouses were demolished or otherwise permanently taken out of production and the relevant area adjusted to the surrounding landscape.

Written information when these measures had been carried out was requested as a condition of payment. Mr Rune Sved died on 21 January 1996 without knowing about the decision. On 6 March 1996 Mr Sved’s widow requested that the subsidy be paid to his estate. On 15 March 1996 the Pension Fund refused to pay the subsidy as the greenhouses had not been demolished before the death of Mr Rune Sved. The applicants appealed to the Pension Board (eläkelautakunta, pensionsnämnden), requesting payment of the subsidy. The Board decided, on 12 February 1997, that the subsidy could not be paid to Mr Sved’s estate since he had not demolished the greenhouses himself during his lifetime. On 27 March 1997, the applicants appealed to the Insurance Court (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen), contending that the Board’s decision was unreasonable as Mr Rune Sved had not been able to demolish the greenhouses as he had not even known about the decision before he died.

They noted that they had no other choice than to continue the greenhouse production or to let the greenhouses to another farmer if the court’s decision was not favourable to them. It appears from the statement of appeal that the greenhouses had not been demolished by 27 March 1997. On 2 September 1998 the Insurance Court upheld the Board’s decision. According to Section 4, subsections 1 and 2, of the Act on Subsidy for Reducing Greenhouse Production and Apple Farming (laki kasvihuonetuotannon ja omenanviljelyn lopettamistuesta, lag om stöd för nedläggning av växthusproduktion och äppelodling), a subsidy shall be paid to an applicant on condition that his greenhouses are permanently demolished or otherwise taken out of greenhouse production and the relevant areas adjusted to the landscape.

According to Section 3 of the above-mentioned Act, the subsidy can only be granted if the applicant has been farming for a minimum period of ten years immediately before giving up this activity, and on condition that commercial greenhouse farming has been carried out in an area exceeding 500 square metres and the greenhouse farmer has been insured for this activity as a private entrepreneur within the meaning of the Act on Pensions for Private Entrepreneurs (yrittäjien eläkelaki, lag om pension för företagare) or as a farmer within the meaning of the Act on Pensions for Farmers (maatalousyrittäjien eläkelaki, lag om pension för lantbruksföretagare). According to Section 10 of the above-mentioned Act, the subsidy is paid after the greenhouse production or apple farming has ceased.