CASE OF SAILER v. AUSTRIA

Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în St. Peter am Hart. 10. La 9 iulie 1995, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic rutier în care pasagerul său a fost ușor rănit. 11. La 25 septembrie 1995, Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft) a ordonat reclamantului să plătească o amendă de 10 000 de chiluri austriece (ATS), cu nouă zile de închisoare în lipsă, pentru conducerea sub influența băuturilor, în contravenție cu art. 5 alineatul (1) și art. 99 alineatul (1) litera (a) din Legea privind traficul rutier din 1960 (Straßenverkehrsordnung). Între timp, la 8 august 1995, a fost pusă o informație penală împotriva lui. 13. La 7 ianuarie 1997, Curtea de District Grieskirchen (Bezirksgericht) a condamnat reclamantul în temeiul articolului 88 §§ 1 și al articolului 3 din Codul Penal (Strafgesetzbuch) de a provoca prejudiciu prin neglijență, cu elementul suplimentar al articolului 81 § 2, și l-a condamnat să plătească o amendă de 8 000 ATS cu 20 de zile de închisoare în lipsa sa. 14. La 18 iunie 1997, Curtea regională Wels (Landesgericht) a respins recursul reclamantului. Curtea regională a remarcat că, între timp, Curtea Europeană a constatat că rezervarea austriaca în ceea ce privește art. 4 din Protocolul nr. 7 nu a fost validă (a se vedea Hotărârea Gradinger v. Austria din 23 octombrie 1995, Serie A nr. 328-C, p. 64-65, §§§ 49-51). Cu toate acestea, hotărârea nu era direct aplicabilă și, prin urmare, trebuia să se presupună că pedeapsa dublă este încă legală în temeiul dreptului intern, în cazul în care instanțele hotărăsc după autoritățile administrative. În plus, a remarcat că, în urma unei hotărâri a Curții Constituționale care modifică dispozițiile privind subsidiaritatea din art. 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, infracțiunile administrative de conducere beat au fost filiale la o infracțiune în temeiul Codului penal comisă cu elementul suplimentar al articolului 81 alineatul § 2. Această schimbare de drept nu se aplică totuși cazul în cauză. 15. Secțiunea 5 alineatul (1) din Legea privind traficul rutier din 1960 prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. 16. Secțiunea 99 din Legea din 1960, în măsura în care este relevantă, prevăzută în momentul material, că: „(1) Este o infracțiune administrativă (Verwaltungsubertretung), pedepsită cu o amendă de cel puțin 8 000 ATS și nu mai mare de 50 000 ATS sau, în lipsa plății cu o pana la șase săptămâni de închisoare, pentru orice persoană: (a) să conducă un vehicul atunci când este sub influența băuturilor ... (6) O infracțiune administrativă nu este comisă în cazul în care: ... (c) fapte care constituie o infracțiune în subsecțiunile (2), (2a), (2b), (3) sau (4) constituie, de asemenea, o infracțiune care intră sub jurisdicția jurisdicției [ordinarie] ....” 17. În hotărârea sa din 5 decembrie 1996, Curtea Constituțională a trebuit să examineze constituționalitatea articolului 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, prin care infracția administrativă de conducere sub influența băuturilor nu a fost subsidiară unei infracțiuni care intră sub jurisdicția instanțelor. Curtea Constituțională a remarcat că nu este contrar articolului 4 din Protocolul nr. 7 dacă un singur act constituie mai mult de o infracțiune, ceea ce reprezintă o caracteristică comună în dreptul penal al multor țări europene. Cu toate acestea, s-a acceptat, de asemenea, în doctrina dreptului penal faptul că uneori un singur act pare să constituie mai mult de o infracțiune, în timp ce interpretarea a arătat că o infracțiune a acoperit în întregime greșitul conținut în celălalt, astfel încât să nu fie necesară o nouă pedeapsă. 7 a interzis procesul și pedeapsa cuiva pentru infracțiuni diferite dacă interpretarea a arătat că una exclude aplicarea celuilalt. În cazul în care, ca în cazul în cauză, legea prevede în mod explicit că o infracțiune nu este subsidiară cu alta, aceasta trebuie să fie condusă de art. 4 din Protocolul nr. Hotărârea Curții privind gradul de judecată din 23 octombrie 1995 a arătat că există încălcarea prezentului articol în cazul în care un aspect esențial al unei infracțiuni, care era deja judecat de instanțe, a fost judecat din nou de către autoritățile administrative. Secțiunea 99 subsecțiunea (1) litera (a) și (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, luată împreună, a însemnat că infracțiunile administrative de conducere beat ar putea fi urmărite chiar și în cazul în care o infracțiune care intră în competența instanțelor penale normale a fost, de asemenea, aparentă. În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor penale în temeiul articolului 81 alineatul (2) din Codul penal (citat mai jos), conducerea beată a fost, de asemenea, un aspect esențial al anumitor infracțiuni judecate de aceste instanțe. În măsura în care art. 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier a limitat subsidiaritatea infracțiunilor administrative la cele enumerate în secțiunea (2)-(4) din secțiunea 99, excluzând astfel subsidiaritatea pentru infracțiunile de conducere beat conținute în secțiunea 99 alineatul (1) litera (a), a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 18. Între timp, art. 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier a fost modificat. În prezent, aceasta prevede că o infracțiune administrativă nu este comisă atunci când faptele constituie o infracțiune în temeiul Legii privind traficul rutier constituie, de asemenea, o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor obișnuite. 19. Prin art. 88 § 1 din Codul penal, este o infracțiune, pedepsită cu până la trei luni de închisoare sau cu o amendă de până la o sută și optzeci de zile, pentru a provoca prejudiciu prin neglijență. În temeiul articolului 88 § 3, în cazul în care se aplică circumstanțele speciale prevăzute la art. 81 § 2, sentința maximă posibilă se ridică de la trei luni la șase luni de închisoare sau la o amendă de până la trei sute și șase zile. 20. art. 81 § 2 se aplică în cazul în care o persoană comite infracțiunii „după a se permite, chiar dacă este neglijent, să devină intoxicată ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care își exclude responsabilitatea, în ciuda faptului că el a prevăzut sau ar fi putut preveni că ar trebui să se ocupe în curând de o activitate care să poată ... un pericol pentru viața ... alții dacă ar fi efectuat în acest stat”. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare se consideră „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2.