CASE OF SADAK AND OTHERS v. TURKEY (No. 2)

Reclamanții, care s-au născut în 1954, 1961, 1955, 1957, 1955, 1961, 1942, 1951, 1956, 1946, 1961, 1959 și, respectiv, 1948, sunt cetățeni turci. Ei au fost membri ai Marei Adunări Naționale Turce și ai DEP (Partit Democrația – Demokrati Partisi), un partid politic dizolvat de Curtea Constituțională la 16 iunie 1994. 12. La 7 mai 1993, DEP a fost înființat și declarația adecvată prezentată Ministerului Internului. 13. La 2 noiembrie 1993 Avocatul principal al statului de la Curtea de Casație („Avocatul principal al statului”) a aplicat Curții Constituționale pentru ca DEP să fie dizolvat. În cererea sa, el a acuzat DEP de încălcarea principiilor Constituției și a legii privind partidele politice. El a considerat că declarațiile făcute de diferiți membri ai comitetului central al DEP și fostul său președinte în timpul a două reuniuni care au avut loc în străinătate (la Erbil în Irak și Bonn în Germania) ar putea submina integritatea statului și unitatea națională. 14. La 1 martie 1994, Curtea Constituțională a hotărât de propunerea sa de a obține observațiile orale ale anumitor părți interesate. Astfel, la 22 martie 1994, a obținut dovezi de la solicitant, dl Kartal, în calitate de vicepreședinte al DEP, și de la dl Kaplan, în calitate de reprezentant juridic al partidului. 15. La 2 martie 1994, Marea Adunare Națională a ridicat imunitatea parlamentară a unora dintre deputații ai DEP, inclusiv a reclamanților, ca răspuns la o serie de cereri făcute de procurorul public la Curtea Națională de Securitate din Ankara. 16. În aceeași zi dl Dicle și dl Doğan au fost arestați în timp ce părăseau parlamentul și au fost luate în custodie de poliție. La 4 martie 1994 s-a întâmplat același lucru cu dl Sakık, dl Türk și dna Zana. Arestarea dlui Yurttaș și dl Sadak, care rămâneseră în clădirea parlamentului, a fost împiedicată de președintele Adunării Naționale pe motiv că încă erau membri ai parlamentului. 17. La 16 iunie 1994, Curtea Constituțională a ordonat dizolvarea DEP, din cauza faptului că a afectat integritatea teritorială a statului și unității naționale. 18. Curtea Constituțională a declarat, de asemenea, că scaunurile parlamentare ale tuturor reclamanților au fost renunțate ca măsură secundară care a participat la decizia de dizolvare a DEP. Măsura nu a fost aplicată celor patru deputați care au părăsit partidul recent. 19. În aceeași zi, teamă de consecințele procedurilor penale aduse împotriva lor, dl Toguç, dl Güneș, dl Kılınç, dl Aydar, dl Yiğit și dl Kartal au plecat în străinătate (la Bruxelles). 20. La 1 iulie 1994, dl Sadak și dl Yurttaș au mers la procurorul cu avocatul lor și au fost în custodie. 21. La o dată mai târziu, Avocatul principal al statului a depus argumente în care a acuzat reclamanții de separatism și a subminat integritatea statului, ambele fiind infracțiuni de capital în temeiul articolului 125 din Codul Penal. 22. Curtea Națională de Securitate din Ankara a pronunțat hotărârea la 8 decembrie 1994. Aplicarea articoluluiui 8 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713), a condamnat dl Sakık la trei ani de închisoare pentru propaganda separatistă. Dl Türk, dl Dicle, dl Doğan, dl Sadak și dna Zana au fost fiecare condamnați la 15 ani de închisoare pentru aderarea la o bandă înarmată în conformitate cu art. 168 din Codul Penal și dl Yurttaș la șapte ani și jumătate de închisoare pentru asistență și sprijinirea unei bande înarmate, o infracțiune în temeiul art. 169 din Codul Penal. 23. La 26 octombrie 1995, Curtea de Casație a anulat condamnările dlui Türk și ale dlui Yurttaș și a ordonat eliberarea lor din cauza faptului că nu au contravenit decât art. 8 din Legea privind prevenirea terorismului. Curtea a susținut condamnările celorlalte reclamante. 24. Dispozițiile relevante ale Constituției prevăd următoarele: „Obiectivele și sarcinile fundamentale ale statului sunt de a proteja independența și integritatea națiunii turce, unitatea sa teritorială, Republica și democrația, de a asigura bunăstarea, pacea și fericirea atât a persoanelor, cât și a societății, și de a încerca să îndepărteze orice bariere politică, economică sau socială care restricționează drepturile și libertățile fundamentale ale individului într-un mod incompatibil cu principiile egalității în fața legii și justiției și de a asigura condițiile necesare pentru dezvoltarea materială și spirituală a individului.” „Toată lumea este egală în fața legii fără nicio distincție bazată pe limba, rasă, culoare, culoare, opinie politică, convingeri filozofică, religie, aderarea unei secte religioase sau alte motive similare. Nu se acordă niciun privilegiu oricărui individ, familie, grup sau clasă. Organele de stat și autoritățile administrative sunt obligate să respecte tot ceea ce fac cu principiul egalității în fața legii.” „Partirile politice nu se desfășoară în alte activități decât cele menționate în constituțiile și programele lor, nici nu ignoră restricțiile prevăzute de art. 14 din Constituție, privind durerea dizolvării permanente. ... Deciziile și conducerea internă a partidelor politice nu vor fi contrare principiilor democratice. ... Imediat se formează un partid politic, avocatul principal al statului va verifica, cu prioritate, că constituția și programul său și poziția juridică a membrilor fondatori sunt în conformitate cu Constituția și legile țării. El va monitoriza și activitățile sale. Partidele politice pot fi dizolvate de Curtea Constituțională, la cererea Avocatului Principal de Stat. Membrii fondatori și lideri, la orice nivel, de partide politice care au fost dizolvate permanent nu pot deveni membri fondatori, lideri sau auditori ai unui nou partid politic, nici nu se va forma un nou partid dacă majoritatea membrilor săi au aparținut anterior unui partid care a fost dizolvat. “... Membrii și liderii ale căror declarații și activități conduc la dizolvarea unui partid politic nu pot fi membri fondatori, lideri sau auditori ai unui alt partid politic pentru o perioadă de cinci ani de la data în care decizia motivată de a dizolva partidul este publicată în Gazettea Oficială ...” „... Mandatul unui membru al parlamentului al cărui cuvânt și fapte au condus, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale, la dizolvarea partidului său și a celorlalți membri ai partidului dizolvat la data în care a fost încheiat acțiunea de dizolvare, se încheie la data în care Președinția Marei Adunări Naționale este notificată de ordinea de dizolvare. “... Mandatul unui membru al parlamentului a cărui cuvinte și fapte au condus, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale, la dizolvarea partidului său, se încheie la data publicării acestei hotărâri în Jurnalul Oficial. Președinția Marei Adunări Naționale impune această parte a hotărârii și informează Adunării plenare în consecință.” 25. Dispozițiile relevante ale Codului penal prevăd: „Este o infracțiune pedepsită cu moartea să comite orice act care vizează subminarea statului sau a unei părți a statului de către un stat străin, care diminuă independența statului, își rupă unitatea sau îndepărtarea unei părți a teritoriului național din controlul statului.” „Cine persoană care, cu intenția de a comite infracțiunile definite la art. 125 ..., constituie o bandă sau organizație înarmată sau ia conducere ... sau comanda unei astfel de bande sau organizații sau asumă o responsabilitate specială în cadrul acesteia este condamnată la cel puțin cincisprezece ani de închisoare. Ceilalți membri ai bandei sau organizației sunt condamnați la cel puțin cinci și cel puțin cinci ani de închisoare.” „Cineva care, cu conștientizare că o astfel de bandă sau organizație înarmată este ilegală, îl asiste, își adăpostește membrii, îi furnizează alimente, arme și muniții sau haine sau îi facilitează operațiunile, în orice fel, va fi condamnat la cel puțin trei și cel puțin cinci ani de închisoare ...” 26. Secțiunea 8 alineatul (1) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713), astfel cum a fost modificată de Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, care a intrat în vigoare la 30 octombrie 1995, prevede: „Este interzisă propagandea, reuniunile, reuniunile și demonstrațiile cu scopul de a submina integritatea teritorială a Republicii Turciei sau unitatea indivizibilă a națiunii. Orice persoană care se ocupă de o astfel de activitate este condamnată la cel puțin unu și nu mai mult de trei ani de închisoare și la o amendă de la o sută de milioane la trei sute de milioane de lira turcă. Pedeapsa impusă unui infractor nu poate fi comutat la o amendă.”

The applicants, who were born in 1954, 1961, 1955, 1957, 1955, 1961, 1942, 1951, 1956, 1946, 1961, 1959 and 1948 respectively, are Turkish nationals. They were members of the Turkish Grand National Assembly and the DEP (Democracy Party – Demokrasi Partisi), a political party which was dissolved by the Constitutional Court on 16 June 1994. 12. On 7 May 1993 the DEP was founded and the appropriate declaration submitted to the Ministry of the Interior. 13. On 2 November 1993 Principal State Counsel at the Court of Cassation (“Principal State Counsel”) applied to the Constitutional Court for the DEP to be dissolved. In his application he accused the DEP of having infringed the principles of the Constitution and the law on political parties. He considered that declarations made by various members of the DEP's central committee and its former chairman during two meetings held abroad (at Erbil in Iraq and Bonn in Germany) were likely to undermine the integrity of the State and national unity. 14. On 1 March 1994 the Constitutional Court decided of its own motion to obtain the oral submissions of certain interested parties. Thus, on 22 March 1994 it took evidence from the applicant Mr Kartal, in his capacity as the vice-chairman of the DEP, and from Mr Kaplan, in his capacity as the party's legal representative. 15. On 2 March 1994 the Grand National Assembly lifted the parliamentary immunity of some of the DEP's MPs, including that of the applicants, in response to a series of applications made by the public prosecutor at the Ankara National Security Court. 16. On the same day Mr Dicle and Mr Doğan were arrested as they were leaving parliament, and taken into police custody. On 4 March 1994 the same thing happened to Mr Sakık, Mr Türk and Mrs Zana. The arrest of Mr Yurttaș and Mr Sadak, who had remained inside the parliament building, was prevented by the Speaker of the National Assembly on the ground that they were still members of parliament. 17. On 16 June 1994 the Constitutional Court ordered the dissolution of the DEP on the ground that it had undermined the territorial integrity of the State and national unity. 18. The Constitutional Court also declared that the parliamentary seats of all the applicants were forfeited as a secondary measure attending the decision to dissolve the DEP. The measure was not applied to four MPs who had recently left the party. 19. On the same day, fearful of the consequences of the criminal proceedings brought against them, Mr Toguç, Mr Güneș, Mr Kılınç, Mr Aydar, Mr Yiğit and Mr Kartal went abroad (to Brussels). 20. On 1 July 1994 Mr Sadak and Mr Yurttaș went to the public prosecutor's office with their lawyer and were placed in custody. 21. On a later date Principal State Counsel filed submissions in which he accused the applicants of separatism and undermining the integrity of the State, both of these being capital offences under Article 125 of the Criminal Code. 22. The Ankara National Security Court gave judgment on 8 December 1994. Applying section 8 of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713), it sentenced Mr Sakık to three years' imprisonment for separatist propaganda. Mr Türk, Mr Dicle, Mr Doğan, Mr Sadak and Mrs Zana were each sentenced to fifteen years' imprisonment for membership of an armed gang pursuant to Article 168 of the Criminal Code and Mr Yurttaș was sentenced to seven and a half years' imprisonment for assisting and supporting an armed gang, an offence under Article 169 of the Criminal Code. 23. On an appeal on points of law by the applicants and Principal State Counsel on 26 October 1995, the Court of Cassation quashed Mr Türk's and Mr Yurttaș's convictions and ordered their release on the ground that they had contravened only section 8 of the Prevention of Terrorism Act. The Court upheld the other applicants' convictions. 24. The relevant provisions of the Constitution provide as follows: “The fundamental aims and duties of the State shall be to safeguard the independence and integrity of the Turkish nation, its territorial unity, the Republic and democracy, to ensure the well-being, peace and happiness of both individuals and society, and to endeavour to remove any political, economic or social barrier restricting the fundamental rights and freedoms of the individual in a manner incompatible with the principles of equality before the law and justice and to secure the conditions required for the material and spiritual development of the individual.” “Everyone shall be equal before the law without any distinction based on language, race, colour, sex, political opinion, philosophical belief, religion, membership of a religious sect or other similar grounds. No privileges shall be granted to any individual, family, group or class. Organs of State and administrative authorities shall be required to comply in everything they do with the principle of equality before the law.” “Political parties shall not engage in activities other than those referred to in their constitutions and programmes, nor shall they disregard the restrictions laid down by Article 14 of the Constitution, on pain of permanent dissolution. ... The decisions and internal running of political parties shall not be contrary to democratic principles. ... Immediately a political party is formed, Principal State Counsel shall verify as a matter of priority that its constitution and programme and the legal position of its founder members are consistent with the Constitution and the laws of the land. He shall also monitor its activities. Political parties may be dissolved by the Constitutional Court, on application by Principal State Counsel. Founder members and leaders, at whatever level, of political parties which have been permanently dissolved may not become founder members, leaders or auditors of any new political party, nor shall a new party be formed if a majority of its members previously belonged to a party which has been dissolved.” “... Members and leaders whose declarations and activities lead to the dissolution of a political party may not be founder members, leaders or auditors of another political party for a period of five years from the date on which the reasoned decision to dissolve the party is published in the Official Gazette ...” “... The term of office of a member of parliament whose words and deeds have, according to the Constitutional Court's judgment, led to the dissolution of his party, and that of other members who belonged to the dissolved party on the date when the action for dissolution was brought, shall end on the date when the Presidency of the Grand National Assembly is notified of the dissolution order.” “... The term of office of a member of parliament whose words and deeds have, according to the Constitutional Court's judgment, led to the dissolution of his party, shall end on the date when that judgment is published in the Official Gazette. The Presidency of the Grand National Assembly shall enforce that part of the judgment and inform the plenary Assembly accordingly.” 25. The relevant provisions of the Criminal Code provide: “It shall be an offence punishable by death to commit any act aimed at subjecting the State or part of the State to domination by a foreign State, diminishing the State's independence, breaking its unity or removing part of the national territory from the State's control.” “Any person who, with the intention of committing the offences defined in Article 125 ..., forms an armed gang or organisation or takes leadership ... or command of such a gang or organisation or assumes some special responsibility within it shall be sentenced to not less than fifteen years' imprisonment. The other members of the gang or organisation shall be sentenced to not less than five and not more than fifteen years' imprisonment.” “Any person who, knowing that such an armed gang or organisation is illegal, assists it, harbours its members, provides it with food, weapons and ammunition or clothes or facilitates its operations in any manner whatsoever shall be sentenced to not less than three and not more than five years' imprisonment ...” 26. Section 8(1) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713), as amended by Law no. 4126 of 27 October 1995, which came into force on 30 October 1995, provides: “Written and spoken propaganda, meetings, assemblies and demonstrations aimed at undermining the territorial integrity of the Republic of Turkey or the indivisible unity of the nation are prohibited. Any person who engages in such an activity shall be sentenced to not less than one and not more than three years' imprisonment and a fine of from one hundred million to three hundred million Turkish liras. The penalty imposed on a reoffender may not be commuted to a fine.”