AFFAIRE DEMOKRATİK KİTLE PARTİSİ ET ELÇİ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

03.05.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 11

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DEMOKRATİK KİTLE PARTİSİ ET ELÇİ c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 51290/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 3 mai 2007 DEFINIF 03/08/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 alineatul (2) din convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Demokratik Kitle Partsi și Elçi c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, R. Türmen, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecători, și al dlui S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 aprilie 2007, Rend hotărârea adoptată aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 51290/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un partid politic, Demokratik Kitle Partsi Partidul Popular Democrat La 24 august 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În special, reclamanții au susținut că dizolvarea DKP le-a încălcat drepturile la libertatea de asociere, libertatea de gândire și libertatea de exprimare și că au fost discriminați din cauza opiniilor politice promovate de formarea lor politică. La 24 martie 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice motivul întemeiat pe art. 9, 10, 11 din Convenția combinată cu art. 14 și 18 și art. 1 și 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cazului. DE FAPT primul reclamant, Demokratik Kitle Partsi (Parteneriatul Popular Democrat, DKP) A doua cerere a fost depusă la Ministerul de Interne. Cererea de dizolvare a DKP a fost depusă la Ministerul de Interne. La 18 iunie 1997, procurorul general din apropierea Curții de Casație a deschis în fața Curții Constituționale o acțiune în dizolvare a DKP. În recursul său, procurorul general a reproșat partidului că a încălcat integritatea statului. A fost de părere că anumite declarații ale președintelui partidului de presă și ale programului partidului încălcaseră Constituția și Legea privind reglementarea partidelor politice. La 24 iunie 1997, Curtea Constituțională a transmis pledoaria procurorului general președintelui DKP și a invitat-o pe aceasta din urmă să prezinte observațiile sale preliminare în apărare. La 11 august 1997, partidul și-a prezentat observațiile scrise preliminare, susținând, printre altele, că legea privind partidele politice conținea dispoziții contrare drepturilor fundamentale garantate prin Constituție, că problema kurdă era o realitate a Turciei și că era necesar să se renunțe la ideologia oficială 10. La 29 septembrie 1997, procurorul general a prezentat Curții Constituționale observațiile sale cu privire la fondul cauzei. 11. La 18 noiembrie 1997, partidul și-a prezentat, la rândul său, observațiile cu privire la fond. 12. La 24 martie 1998, președintele partidului politic și-a prezentat oral observațiile în fața Curții Constituționale. Dizolvarea DKP 13. La 26 februarie 1999, Curtea Constituțională a pronunțat dizolvarea DKP. 14. În hotărârea sa, Curtea Constituțională a reamintit principiile principale relevante în acest caz, potrivit cărora persoanele care își au reședința pe teritoriul turc, indiferent de originea lor etnică, formează o unitate prin cultura lor comună. Astfel, toate aceste persoane formează națiunea turcă . De asemenea, Comisia a reamintit faptul că ultimul paragraf al articolului 42 din Constituție prevedea, sub rezerva unor convenții internaționale contrare, că în școli nicio altă limbă pe care turcul nu o putea învăța cetățenilor turci ca limbă maternă. Curtea Constituțională a adăugat că nicio limbă nu era interzisă în Turcia și că diverse limbi puteau fi utilizate în viața privată. În ceea ce privește declarațiile președintelui DKP către presă, Curtea Constituțională a considerat că președintele partidului susținea un transfer de putere către administrațiile locale în vederea realizării eficiente, rapide și rentabile a serviciilor publice și că declarațiile utilizate în aceste declarații nu încălcau nici legea de reglementare a partidelor politice, nici Constituția. 16. În ceea ce privește programul partidului, Curtea Constituțională a considerat că acesta conținea cuvinte de natură să aducă atingere integrității teritoriale a statului și unității națiunii. Aceasta a arătat, în special, că a afirmat că pe teritoriul Republicii Turcia există minorități bazate pe diferențe legate de cultura națională, apartenența la rasă sau limbă, justificând astfel dizolvarea partidului în cauză. Astfel, DKP ar avea drept obiectiv distrugerea integrității națiunii, propunând, sub acoperire de protecție, promovarea sau difuzarea unei limbi sau a unei culturi ne turcești, să creeze minorități pe teritoriul Republicii Turcia. 17. Curtea Constituțională se referă la următoarele pasaje ale programului în cauză. Problema kurdă este una dintre principalele probleme ale Turciei: structura statului turc a fost, în conformitate cu cea a Imperiului Otoman, pe baza căreia acest stat fusese fondat, multinațional și multicultural și, în ciuda acestui fapt, s-a încercat crearea unei națiuni turce unice. Prin urmare, s-a dezvoltat o ideologie oficială naționalistă, susținută de o falsă teză istorică oficială. Această ideologie oficială și politicile de stat legate de aceasta s-au bazat pe ideea de negare totală a grupurilor aparținând unei alte culturi decât cultura turcă, susținând astfel că toate popoarele care trăiesc pe teritoriul Turciei aparțin rasei turce. Din aceste motive, este greșit să considerăm kurzii ca fiind un grup etnic obișnuit sau o minoritate lingvistică, deoarece poporul kurd, precum poporul turc, este un element esențial al acestei țări; [kurzii] doresc să trăiască fratern pe teritoriul Turciei, împărtășind aceeași soartă cu turcii, ghinionul și fericirea. Republica Turcia nu trebuie să se bazeze pe discriminare rasială (...). Ideea oficială conform căreia toți cei care trăiesc în Turcia aparțin rasei turce trebuie abandonată; din acest motiv soluția problemei kurde depinde de amendamentele ghidate de principiul egalității, în materie constituțională și legislativă. Aceste amendamente trebuie să aibă ca scop eliminarea inegalităților în ceea ce privește anumite populații, să depindă de standardele universale și să urmărească promovarea democrației; din aceste motive, DKP va proceda în primul rând la modificări în materie de identitate culturală. Numele originale în limba kurdă a satelor (...) au fost modificate fără nici un motiv, fără motiv, prin decizii arbitrare și unilaterale, ceea ce înseamnă lipsă de respect față de cultura kurdă. Vom pune capăt presiunilor asupra limbilor și culturilor, politicilor de asimilare și vom eficientiza dispozițiile tratatelor internaționale în materie de drepturi culturale. 18. Hotărârea de dizolvare a DKP pronunțată de Curtea Constituțională va duce la lichidarea bunurilor partidului și la transferul lor către Trezorerie, în conformitate cu art. 107 alineatul (1) din Legea nr. La 22 noiembrie 2001, hotărârea Curții Constituționale a fost publicată în Jurnalul Oficial și a interzis fondatorilor și liderilor partidului să exercite funcții similare în orice altă formare politică timp de cinci ani. Dispozițiile legale relevante în vigoare la data faptelor sunt descrise în Hotărârea Partidului Comunist Unificat din Turcia și în alte state membre ale acesteia din 30 ianuarie 1998, Rec., 1998, p. 11/2001, § 11-12. 21. 4709 din 3 octombrie 2001, dizolvarea unui partid politic nu poate fi pronunțată decât în cazul în care Curtea Constituțională stabilește că partidul a devenit centrul de gravitate al actelor contrare principiilor descrise la art. 68, cum ar fi independența statului, integritatea sa indivizibilă din punctul de vedere al teritoriului și al națiunii, al drepturilor omului, al principiilor egalității și statului de drept, al suveranității națiunii, al principiilor Republicii Democrate și laice. 22. Ca urmare a modificării legii nr. 2820 privind reglementarea partidelor politice, art. 101 din această lege prevede acum în ultimul său alineat că, în cazul în care Curtea Constituțională stabilește că statutul partidului politic în cauză conține cuvinte contrare principiilor menționate anterior (punctul 21) sau că acesta a devenit centrul de gravitate al actelor care contravin acestor principii, aceasta poate, în loc să pronunțe dizolvarea, să ia măsuri financiare împotriva partidului politic respectiv. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 11 DIN CONVENȚIE CU ARTICOLUL 1423, reclamanții susțin că dizolvarea DKP le-a încălcat drepturile garantate prin articolele 9, 10, 11 din Convenția combinată cu articolele 14 și 18 și articolele 1 și 3 din Protocolul nr. 1 la convenție. 24. Curtea consideră că aceste afirmații pot fi examinate prin art. 11 din Convenție coroborat cu art. 14, care se citesc astfel art. 11 Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii și prevenirii criminalității, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricții legitime privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să se bucure, fără a se face vreo distincție, de exemplu pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea consideră că interferența era prevăzută de lege și avea un scop legitim, și anume protejarea integrității teritoriale, în sensul articolului 11 alineatul (2) (a se vedea Partidul Socialist din Turcia (SPT) și alții c.Turcia, 12 noiembrie 2003, n 26482/95, § 27 și 28). În acest caz, litigiul se referă la necesitatea intervenției într-o societate democratică. 27. Guvernul susține în acest sens că într-o perioadă de terorism care amenință integritatea teritorială și provoacă mii de victime, liderii unui partid politic trebuie să se abțină să facă declarații de susținere a teroriștilor, să-și reia teza sau să-și facă apologia. Referindu-se la pasajele în litigiu din programul DKP luate în considerare de Curtea Constituțională, CESE consideră că, în aceste circumstanțe, dizolvarea acestui partid politic era necesară într-o societate democratică Curtea observă de la început că DKP a fost dizolvat doar pe baza anumitor cuvinte cuprinse în programul său și nu din cauza declarațiilor președintelui său către presă (a se vedea punctele 15 și 16 de mai sus). Ca și organismele naționale, Curtea se va baza, prin urmare, pe programul DKP pentru a evalua necesitatea intervenției în litigiu 29. Jurisprudența care trebuie aplicată în cazul de față este descrisă la punctele 86-89 și 96-100 din Hotărârea Refah Partsi (Partea prosperității) și altele ([GC], n 41440/98, 41342/98, 41343/98 și 41344/98, CEDO 2003. II. În special, potrivit Curții, un partid politic poate desfășura o campanie în favoarea unei schimbări a legislației sau a structurilor juridice sau constituționale ale statului cu două condiții: 1) mijloacele utilizate în acest scop trebuie să fie legale și democratice din toate punctele de vedere; 2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăși compatibilă cu principiile democratice fundamentale. Acest lucru înseamnă că un partid politic al cărui partid politic încurajează utilizarea violenței sau propune un proiect politic care nu respectă una sau mai multe norme ale democrației sau care vizează distrugerea acesteia, precum și necunoașterea drepturilor și libertăților pe care le recunoaște, nu poate invoca protecția Convenției împotriva sancțiunilor impuse din aceste motive ( Yazar și altele, cum ar fi Turcia, nr. 22723/93, 22724/93 și 2272/93, CEDO 2002-II, § 49, Refah Partsi (Parteneriatul prosperității) și altele, citată anterior, § 98. 30. În ceea ce privește problema dacă DKP urmărea obiective contrare principiilor democrației, Curtea Constituțională turcă a reproșat DKP să încerce să împartă integritatea națiunii turce în două, cu turcii pe de o parte și cu kurzii pe de altă parte, în scopul de a distruge integritatea națională și teritorială. 31. Curtea constată că părțile în litigiu ale programului DKP includ o analiză a problemei kurde în Turcia și o critică a modului în care guvernul combate activitățile separatiste și acceptă că aceste principii apărate de DKP nu sunt, ca atare, contrare principiilor fundamentale ale democrației. 32. În ceea ce privește teza guvernului potrivit căreia obiectivele DKP prezentau asemănări cu cele avansate de PKK pentru a-și justifica actele de terorism, Curtea amintește că, dacă se consideră că singura apărare a principiilor menționate anterior se rezumă, din partea unei formațiuni politice, în sprijinul actelor de terorism, s-ar reduce posibilitatea de a aborda chestiunile legate de acestea în cadrul unei dezbateri democratice și ar permite mișcărilor armate să monopolizeze apărarea acestor principii, ceea ce ar fi foarte contrar spiritului articolului. 11 și cu principiile democratice pe care se bazează (Yazar altele, citată anterior, punctul 57 33. Având în vedere lipsa unui proiect politic al DKP de natură să compromită regimul democratic din țară și/sau absența unei invitații sau a unei justificări pentru utilizarea forței în scopuri politice, dizolvarea acestuia nu poate fi considerată în mod rezonabil ca fiind un răspuns la un Nevoia socială imperioasă și astfel ca fiind necesară într-o societate democratică 34. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție. 35. Având în vedere constatarea sa de încălcare pe teren a articolului 11 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat motivul întemeiat pe articolele 9, 10, 14, 18 din Convenție și pe articolele 1 și 3 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită 593 000 de dolari americani (USD) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 38. Guvernul contestă aceste pretenții. 39. Curtea consideră că dizolvarea DKP a provocat un sentiment profund de frustrare în rândul reclamanților și al celorlalți fondatori și membri ai partidului ( mutatis mutandis, Comingersoll S.A.c. Portugalia [GC], n 35382/97, CEDO 2000-IV, și Emek Partizani și Șenol c. Turcia, n 39434/98, § 35, 31 mai 2005). Statuând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral și material (a se vedea Emek Partizansi și Șenol, citată anterior, § 35). De asemenea, reclamanții solicită 50 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 41. Guvernul contestă aceste pretenții. 42. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu și-au ventilat pretențiile în măsura în care nu au furnizat un număr de cont al activității efectuate de avocata lor și nici nu au justificat toate cheltuielile pretinse angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că reclamanții au suportat, fără îndoială, cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru depunerea cererii lor și consideră că este rezonabil să le ramburseze la o valoare forfetară de 1 000 EUR și, prin urmare, acordă această sumă reclamanților în acest sens. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenția menționată că nu este necesar să se examineze separat motivul întemeiat pe articolele 9, 10, 14 și 18 din convenție și pe articolele 1 și 3 din Protocolul nr. 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 3 mai 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Boštjan M. Zupančič Grefier adjunct președinte