AFFAIRE NECİP KENDİRCİ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

03.04.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NECİP KENDİRCİ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CEA MAI BUNĂ CUM STRASBURG 3 aprilie 2007 DEFINITIVF 09/07/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Necip Kendirci și în alte cazuri c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, D. Jočienė, D. Poović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 13 martie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura. La originea cauzei se află trei cereri (n 10582/02, 1441/03 și 7420/03) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dnii Necip Kendirci, Halil Kalkan și Cafer Kaplan ( În ianuarie 2002, 28 noiembrie 2002 și 6 ianuarie 2003, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 11 aprilie 2006 (solicitarea nr. 10582/02), la 21 octombrie 2005 (solicitarea nr. 1441/03) și la 27 septembrie 2005 (solicitarea nr. 7420/03), Curtea a decis să comunice cererile guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂTORII S-au născut în 1950, 1939 și, respectiv, 1928. Toți trei au locuit în Gaziantep. În 1998 și 1999, pentru construirea barajului Birechik, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale ( O comisie de experți a administrației a stabilit valoarea acestor terenuri, iar indemnizațiile de expropriere au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de administrație, reclamanții au introdus la tribunalul de mare instanță de la locul lor de reședință, pentru fiecare bun imobil, o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. Instanțele au acordat părți câștig de cauză reclamanților și au condamnat administrația să le plătească compensații suplimentare. Curtea de Casație a confirmat hotărârile de primă instanță. 10. Administrația a plătit reclamanților indemnizațiile suplimentare de expropriere. 11. Detaliile plăților sunt prezentate în tabelul următor, parțial, data la care a fost luată decizia de a lua o decizie cu privire la încetarea Curții de Casație, valoarea implementării COMPLENTE (TRL) data plății. Suma de plată (TRL) (solicitarea nr. 10582/02, dl Kendirci) 243.1998 (2001) 890 687 000 24.7.2001 936 495 000 7.3.1999 25.9.2000 217 912 683 27.11.2002 690 000 000 (solicitarea nr. 1441/03, dl Kalkan) 380 26.2.1999 19.6.2000 4 829 208 720 1.11.2002 14 524 782 444 1313 26.2.1999 24.4.2000 14 672 577 506 1.11.2002 44 315 203 920 (solicitarea nr. 7420/03, dl Kaplan) 106/534 6.3.1999 16.4.2001 134 088 550 25.12.2002 449 249 747 106/537 6.3.1999 16.4.2001 456 354 200 25.12.2002 723 784 109/692 28.2.1999 16.4.2001 226 120 299 25.12.2002 471 537 772 II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12 sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997 IV, p. 1305 1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). ÎN DREPTUL JONCȚIEI AFACERILOR 13. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 14. Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a despăgubirii suplimentare de expropriere din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia și invocă, în această privință, art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În primul rând, guvernul invită Curtea să respingă cererea domnului Kendirci de nerespectare a termenului de șase luni în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește parcela nr 243. Acest termen ar fi început să curgă începând cu 24 iulie 2001, data la care a fost plătită indemnizația suplimentară de expropriere reclamantului. 16. Curtea arată că motivul pentru care a fost sesizată se referă la întârzierea impusă de administrație de a plăti indemnizația suplimentară de expropriere și la prejudiciul care ar fi rezultat astfel pentru solicitant. 17. Curtea constată că întârzierea în cauză s-a încheiat la 24 iulie 2001, data plății sumei datorate de administrație. Or, reclamantul a sesizat Curtea la 31 ianuarie 2002. Prin urmare, și-a depus cererea la mai mult de șase luni de la data plății. 243 aparținând dlui Kendirci și respinge această parte a plângerii în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne 19. În al doilea rând, potrivit guvernului, reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat corect acțiunea pusă la dispoziția lor prin art. 105 din Codul obligațiilor. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata despăgubirii suplimentare ar fi fost posibilă în cazul în care părțile interesate ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzile moratoriu. 20. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Akac Turcia (hotărârea menționată anterior, §§ 34-37). Ea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 21. În cele din urmă, guvernul susține că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne din cauza faptului că au inițiat procedura de executare forțată. 22. Curtea reamintește încă o dată că a respins deja o excepție similară (a se vedea, printre altele, Yalçćnkaya c. Turcia, n 14796/03, 2 februarie 2006, Fad În decembrie 2003, Curtea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și respinge, de asemenea, această excepție a guvernului. 23. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, că cererile, cu condiția ca acestea să se refere la parcelele n 12, 380, 1313, 106/534, 106/537 și 109/692, trebuie să facă obiectul unei examinări de fond. Aceasta constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, punctul 31 și Aka) , citată anterior, §§ 50 51). 25. Curtea a examinat prezentele cauze și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazurile prezente. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului persoanelor la respectarea bunurilor. 26. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III privind încălcarea dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Recurenții se plâng, de asemenea, că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost invocat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 29. Având în vedere concluzia formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr 1 (punctele 25-26 de mai sus), Curtea nu consideră necesar să examineze problema separat din perspectiva articolului 6 alineatul (1). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 30. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, dl Kendirci pretinde că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează la 50 000 EUR. În plus, solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează și la 50 000 EUR. 32, dl Kalkan solicită 18 000 EUR pentru daune materiale și morale. 33. În ceea ce-l privește pe dl Kaplan, dl Kaplan afirmă că trebuie să fie despăgubit pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează la 20 de ani. În plus, solicită despăgubiri pentru un prejudiciu moral de 2 000 EUR. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată la punctul 36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă, pentru daune materiale, 4 000 EUR domnului Kendirci privind parcela nr. 12, 17 În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele cazului de față, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 38. Guvernul nu se pronunță. 39. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă alocarea sumei de 500 EUR pentru domnul Kendicci, indiferent de costuri. 40. În ceea ce privește dnii Kalkan și Kaplan, aceștia nu au prezentat o cerere privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se aloce o sumă în acest sens. Interese moratoriu 41. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor Declară cererile admisibile cu condiția ca acestea să se refere la parcelele nr. 12, 380, 1313, 106/534, 106/537 și 109/692 și inadmisibile pentru surplus A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți afirmă că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului domnului Kendirci: 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune materiale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată ii. 000 EUR (șaptesprezece mii EUR) pentru daune materiale către dl Kalkan (iii. 150 EUR (șapte mii o sută cincizeci de euro) către dl Kaplan pentru daune materiale (iv. orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe aceste sume) de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 aprilie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle Tulkens Grefier Președinte