AFFAIRE ALDEMIR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

01.03.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ALDEMIR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 72632/01, 72633/01, 72640/01 și 72641/01) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2007 DEFINITIVF 01/06/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Aldemir și alte c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președinte Türmen Biersan Fura-Sandström Myjer mei Ziemele, Berro-Lefevre, judecători Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2007, Rend Hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc patru cereri (n 72632/01, 72633/01, 72640/01 și 72641/01) îndreptate împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, Yusuf Aldemir, Mahmut Demirel, Memiș Bal și Ekrem Keskinouilu, ( 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 1, recurentele s-au plâns în special de întârzierea luată de stat în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. Cererile au fost atribuite celei de-a treia secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 La 6 februarie 2006, președintele Camerei a decis să comunice cererile guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 293 din Convenție, el a decis să examineze, în același timp, admisibilitatea și temeinicia cauzelor. Ministerul Amenajării Ecuadorului a expropriat bunurile reclamanților, ca urmare a cutremurului din regiunea Dinar din 1995, în vederea renovării regiunii. Administrația le-a acordat o indemnizație de expropriere. În dezacord cu suma alocată de administrație, reclamanții au introdus acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Dinar și au obținut câștig de cauză. Hotărârile pronunțate de această instanță au fost confirmate de Curtea de Casație. Administrația a îndreptat compensațiile suplimentare de expropriere în două etape : 19 aprilie și 15 iulie 1999. Detaliile figurează în tabelul de mai jos Solicitări Data hotărârilor TGI de la Dinar Data hotărârilor Curții de Casație Sumele indemnizațiilor suplimentare alocate de instanțe Sumele indemnizațiilor suplimentare (cu dobânzi morale) plătite Yusuf Aldemir 72632/01 introduse la 07/01/2000 28/04/1997 23/06/1997 131 000 TRL 337 400 000 TRL Mahmut Demirel 72633/01 introdus la 07/01/2000 05/05/1997 23/06/1997 492 800 000 TRL (dintre care unul este alocat reclamantului) 054 592 000 TRL Memiș Bal 72640/01 introdus la 07/ 01/2000 05/05/1997 23/06/1997 700 719 750 TRL 499 540 565 TRL Ekrem Keskinolu 72641/01 introdus la 07/ 041 07/04/1997 30/06/1997 565 307 152 TRL 130 614 304 TRL II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 10. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). ÎN DREPT 11. Curtea trebuie să atașeze cererile în temeiul articolului 42 1 din Regulamentul său de procedură. CU PRIVIRE LA RECEVABILITATE12, reclamanții se plâng de o depreciere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere de administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia și invocă, în acest sens, art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 13. În primul rând, guvernul invită Curtea să respingă cererile de nerespectare a termenului de șase luni în temeiul articolului 35 1 din Convenție. 14. Curtea arată că motivul pe care este sesizată se referă numai la întârzierea impusă de administrație de a plăti indemnizațiile suplimentare de expropriere și la prejudiciul care ar fi rezultat astfel pentru reclamanți. 15. Curtea constată că întârzierea în cauză s-a încheiat la 15 iulie 1999, dată a plății sumei datorate de către administrație. Prin introducerea Curții la 6 și 7 ianuarie 2000, reclamanții au îndeplinit cerința articolului 35 1 din convenție. Prin urmare, Curtea respinge excepția guvernului. 16. În al doilea rând, guvernul susține că reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 1 din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul obligațiilor. 17. Reclamanții contestă această teză. 18. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Aka. (citată, pp. 2678 2679, § 34-37). Curtea nu percepe niciun motiv de a se depărta de la concluzia sa anterioară. 19. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akkuș, citată anterior) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că cererile trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; într-adevăr, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. II. PE FONDUL 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1310, § 30-31, și Aka, p. 2682§ 50-51). 21. În speță, aceasta constată că, în observațiile sale, guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în cazurile prezente. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne se datorează numai administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 22. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită, pentru fiecare cerere, o sumă globală de 3 000 de cărți turcești noi (YTL) (1 800 EUR (EUR) pentru daune materiale și 5 000 YTL (3 000 EUR) pentru daune morale; aceștia solicită, de asemenea, 2 500 YTL (1 300 EUR) pentru cheltuieli de avocatură. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Akkuș (citată anterior, p. 1331§ 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților pentru prejudiciul material următoarele sume: - 1 800 EUR pentru Yusuf Aldemir, 500 EUR pentru Mahmut Demirel, - 1 800 EUR pentru Memiș Bal și - 1 800 EUR pentru Ekrem Keskinoulu. 27. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 28. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a sumei de 1 de către reclamanți sau de către titularii de drepturi ai reclamanților. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor Declare cererile admisibile A se vedea faptul că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 6 prevede că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitanți A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății pentru daune materiale - 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) la Yusuf Aldemir, 500 EUR (cinci sute de euro) la Mahmut Demirel, - 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) la Memiș Bal și - 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) la Ekrem Keskino 000 EUR (mii EUR), împreună cu reclamanții (iii. plus orice sumă care poate fi datorată din sumele de mai sus pentru impozite că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. martie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Z upančič Moduler Președinte