AFFAIRE KADAYIFCI ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.07.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KADAYIFCI ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KATAYIFÇI [1] ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 16480/03, 16486/03 și 28128/03) HOTĂRÂREA ACEASTA A fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 29 noiembrie 2007. STRASBURG 17 iulie 2007 DEFINITIVF 17/10/2007 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Katay Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, D. Jočienė, D. Poović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 26 iunie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află trei cereri (n 16480/03, 16486/03 și 28128/03) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dnii Necdet Katay Iulie 2003 pentru ultimul, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 28128/03), Curtea a decis să comunice cererile guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3), Curtea a decis că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzelor. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂTORII S-au născut în 1953, 1924 și, respectiv, 1934, și își au reședința în Hatay. Cererea nr. 16480/03 introdusă de Necdet Katay Reclamantul a fost proprietarul parcelei de teren nr 1157 care se afla în districtul din Éliećde de Samanda. În conformitate cu titlul de proprietate, la 30 decembrie 1993, a achiziționat-o de la o terță persoană, care a cumpărat-o de la primăria Samandei în 1960. printr-o hotărâre din 6 noiembrie 2001, în temeiul articolului 43 din Constituție, întrucât proprietatea nu putea fi achiziționată cu titlu privat și făcea parte din traseul litoralului maritim, Tribunalul de Mare Instanță din Samanda La o dată nespecificată, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. Pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, susținea că această anulare se analiza într-o expropriere și că, în acest scop, trebuia să i se acorde o compensație; în plus, a precizat că mijloacele sale de apărare nu fuseseră luate în considerare contrar celor ale Trezoreriei Publice și că hotărârea nu era întemeiată în drept. Prin hotărârea din 31 octombrie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Prin hotărârea din 24 februarie 2003, Curtea de Casație a respins recursul prin rectificarea hotărârii, condamnând reclamantul la o amendă de 86 700 000 de lire turcești (TRL). La 1 decembrie 2005, reclamantul a introdus o acțiune în constatarea valorii bunului în cauză. În aceeași zi, Tribunalul de Mare Instanță a primit cererea sa. 11. La 6 decembrie 2005, reclamantul a prezentat un raport de expertiză Tribunalului. Valoarea bunului în litigiu, un teren pe care se afla o vilă cu două etaje, era estimată la 211 062,31 de noi cărți turcești (YTL) [aproximativ 133 200 EUR (EUR) ]. Cerere n 16486/03 introdusă de Mahmut Kaday 1881 care se află în districtul Çiećdede din Samandai (Hatay) și se află pe malul mării. 13. printr-o hotărâre din 6 noiembrie 2001, pe baza articolului 43 din Constituție, întrucât proprietatea nu putea fi achiziționată cu titlu privat și făcea parte din traseul litoralului maritim, Tribunalul de Mare Instanță al Samandei a anulat înregistrarea proprietății imobiliare pe registrul funciar și a ordonat reinscrierea acesteia în numele Trezoreriei Publice. 14. La 6 mai 2003, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. Referindu-se la Convenție, acesta a explicat că anularea titlului său de proprietate se analiza într-o expropriere și că, în acest scop, ar trebui să i se acorde o despăgubire. 15. Prin hotărârea din 30 iunie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată și l-a condamnat pe solicitant la o amendă de 407 390 000 TRL. 16. La 6 august 2003, reclamantul a formulat un recurs în rectificarea hotărârii. În memoriul său amplificativ, acesta a explicat că fusese privat de proprietatea sa fără nicio compensație în schimb. În plus, a precizat că mijloacele sale de apărare nu fuseseră luate în considerare contrar celor ale Trezoreriei Publice 17. Prin hotărârea din 17 decembrie 2003, Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii și l-a condamnat pe solicitant la o amendă de 102 790 000 TRL. 18. La 1 decembrie 2005, reclamantul a introdus o acțiune în constatarea valorii bunului, al cărei titlu de proprietate fusese anulat. În aceeași zi, Tribunalul de Mare Instanță i-a primit cererea. 19. La 6 decembrie 2005, reclamantul a prezentat Tribunalului un raport de expertiză cu privire la valoarea bunului în litigiu, un teren pe care se afla o casă de beton armat, estimat la 216 182,5 YTL [aproximativ 136 450 EUR]. Reclamantul este proprietarul unui teren situat pe malul mării, în satul Samanda Printr-o hotărâre din 24 ianuarie 2002, cu privire la o acțiune introdusă de Trezorerie, Tribunalul de Mare Instanță din Samanda a anulat înregistrarea bunului imobil pe registrul funciar, deoarece acesta făcea parte din coasta maritimă și, în acest sens, nu putea face parte din domeniul privat. Prin urmare, reclamantul nu putea pretinde niciun drept de proprietate pe acest teren. 22. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2002, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 23. În recursul său din 16 decembrie 2002, reclamantul a precizat că titlul său de proprietate fusese anulat pe registrul funciar fără plata unei despăgubiri, încălcând dreptul internațional și convențiile internaționale. 24. La 24 februarie 2003, Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii. 25. La 17 octombrie 2006, reclamantul a introdus o acțiune în constatarea valorii bunului în cauză. În aceeași zi, Tribunalul de Mare Instanță și-a primit cererea. 26. La 26 octombrie 2006, reclamantul a prezentat un raport de expertiză Tribunalului. Valoarea bunului în litigiu, un teren gol, a fost estimată la 132 600 YTL [aproximativ 71 800 EUR]. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 27. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea N.A. și în alte hotărâri ale Turciei 37451/97, § 30 CEDO 2005 .... ÎN DREPTUL JONCȚIEI AFACERILOR 28. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 29. Reclamanții susțin că au fost privați de titlul lor de proprietate în beneficiul Trezoreriei Publice fără a fi fost despăgubiți în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 30. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 31. În ceea ce privește cele trei cereri, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne și susține că reclamanții ar putea intenta o acțiune ca urmare a prejudiciului pentru anularea titlului lor de proprietate în temeiul articolului 125 din Constituție sau al articolelor relevante din Codul de procedură administrativă sau din Codul civil. În ceea ce privește cererea formulată de Münip Katayfç În ceea ce privește primul aspect al excepției, Curtea amintește că a respins deja un argument similar în cauza Do În ceea ce privește al doilea aspect al excepției, Curtea constată că, în recursul său din 16 decembrie 2002 prezentat Curții de Casație (punctul 25 de mai sus), Münip Katay În sfârșit, în ceea ce privește excepția din termenul de șase luni, Curtea arată că procedura privind anularea titlului de proprietate al domnului Katay Curtea constată că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Curtea constată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 35. În acest caz, Curtea constată că ingerința în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor se analizează într-o singură cauză. privarea de proprietate în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf din art. 1 din Protocolul 36. Curtea amintește că a examinat deja un litigiu identic cu cel prezentat de solicitanți și că a încheiat cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. (1) Într-adevăr, aceasta a afirmat că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunurilor, privarea de proprietate constituie în mod normal o încălcare excesivă și că o absență totală a despăgubirii nu poate fi justificată pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în circumstanțe excepționale (N.A. și altele, menționate anterior, § 41 43).În cazul de față, reclamanții nu au primit nicio compensație din cauza transferului proprietății asupra bunurilor lor către Trezorerie. Curtea constată că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în cazurile prezente (N.A. și altele, citată anterior, punctul 42). 37. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 38. Reclamanții susțin că instanțele naționale nu și-au motivat suficient deciziile și se plâng, de asemenea, că au fost obligați să plătească toate cheltuielile aferente procedurii de anulare a titlurilor de proprietate și invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 39. Guvernul contestă această teză. 40. Având în vedere constatarea unei încălcări la care a ajuns (punctul 37 de mai sus), Curtea consideră că a examinat problema juridică principală adresată de prezentele cereri (Aksoy (Eroi) c. Turcia, n 59741/00, § 35, 31 octombrie 2006, Sadak și alții c. Turcia, n 29900/96, 29901/96, 29902/96 și 29903/96, § 73, CEDO 2001 VIII și Uzun c. Turcia, n 37410/97, § 64, 10 mai 2007). Având în vedere toate faptele cauzei și argumentele părților, Comisia consideră că nu mai este necesar să se pronunțe separat cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 din Convenția IV. PRIVIND aplicarea articolului 41 din Convenție 41. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit, reclamanții solicită Necdet Katay În cazul de față, Curtea constată că lipsa unei indemnizații adecvate și nu a unei ilegalități intrinsece a controlului pe teren a fost cauza încălcării constatate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (Scordino c. Italia (n [GC], n 36813/97, §§ 255 și următoarele, CEDO 2006 .... 45. Având în vedere aceste elemente și informațiile de care dispune cu privire la prețul locuințelor și la cel al terenurilor în litigiu descrise mai sus, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră rezonabil să acorde reclamanților următoarele sume pentru daune materiale 000 EUR către Necdet Katay 000 EUR în Mahmut Kaday 48. Guvernul contestă aceste sume. 49. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR și o acordă reclamanților în comun. Interese moratorii 50. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să se alăture cererilor Declară cererile admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că nu este necesar să se examineze separat obiecțiunile care rezultă din art. 6 din convenție arată că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume pentru daune materiale 000 EUR (șaizeci de mii EUR) către Necdet Katay că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 iulie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. Necdet Kaday