ERKANAT contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4291/98 prezentate de Ali ERKANAT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 iunie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 iulie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a intenționat să o facă, face următoarea decizie în fața reclamantului, Ali Erkanat este un resortisant turc și își are reședința în Ankara.

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul I. Ezerbolat, avocat în barou d La data transferului de proprietate a fost plătit reclamantului, la data la care a fost transferată proprietatea, în loc de exproprierea unui teren deținut de reclamant și situat în Ankara, pentru construirea unei căi periferice. Recurentul, în dezacord cu suma plătită de Direcție, a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la tribunalul pendinte din Ankara. Instanța i-a acordat despăgubiri suplimentare de expropriere cu dobândă simplă la o rată legală de 30 % laan care urmează să fie calculată de la data cedării terenului către În 1997, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă.

Hotărârea s-a îndreptat către reclamant la un an de la hotărârea definitivă. Detaliile figurează în următorul tabel: DATA JUDECȚIEI DE LA luat în considerare (TRL) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) DATE DE LA CARE CURȚA DE CASSAȚIE Data la care s-a acordat ajutorul de stat în temeiul Legii nr. 3095 din 4 decembrie 1984, rata dobânzii datorate pentru întârzierea în decontarea datoriilor statului a fost de 30 % la an la momentul respectiv.

Rata dobânzii la termen aplicabilă datoriilor de la … În ianuarie 2000, când Legea privind dobânzile legale și moratorii prevedea că dobânda datorată pentru întârzierea efectuării plăților datoriilor la termen a fost stabilită la rata anuală de reeșalonare aplicată datoriilor pe termen scurt de Banca Centrală la data de 31 decembrie a anului precedent, și anume o rată de 60% începând cu anul 2000. Date economice Inflația în Turcia, măsurată prin indicele prețurilor cu amănuntul, a fost, în medie, între 1992 și 1997, cu 85% laan (1992: 66.0, 1993 : 71.1, 1994 : 125.5, 1995: 76.0, 1996 : 79.8, 1997 : 99.1). GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale din cauza întârzierii în plata în avans a drepturilor de proprietate suplimentară, însoțită de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia.

Reclamantul susține, de asemenea, că întârzierea în plata despăgubirii suplimentare constituie o încălcare a articolului 14 din convenție. (1) Reclamantul se plânge de întârzierea pe care l-a luat instanța cu privire la plata despăgubirii suplimentare pentru expropriere și la insuficiența ratei dobânzilor restante aplicate datoriilor statului membru. În această privință, el se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar ca această parte a cererii să fie adusă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură.

(2) Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, întemeiate pe articolele 6 3 (c), 14 și 17 din Convenție, așa cum au fost prezentate în cererea sa. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJURNE la examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, declară că este vorba de o suprataxă. Vincent Berger Georg Ress Registrar Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 42915/98 présentée par Ali ERKANAT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 juin 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič , M me H.S. Greve , M. K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Ali Erkanat, est un ressortissant turc et réside à Ankara.

Il est représenté devant la Cour par M e I. Ezerbolat, avocat au barreau d’Ankara. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. En 1995, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, « la Direction ») procéda à l’expropriation d’un terrain appartenant au requérant et sis à Ankara, pour la construction d’une voie périphérique. L’indemnité fixée par la Direction fut versée au requérant à la date du transfert de propriété. Le requérant, en désaccord avec le montant payé par la Direction, introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance d’Ankara.

Le tribunal lui accorda des indemnités complémentaires d’expropriation assorties d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration. En 1997, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif. La Direction versa au requérant l’indemnité complémentaire un an environ après la décision judiciaire définitive. Des détails figurent dans le tableau suivant :

DATE DU JUGEMENT

MONTANT

DE L’INDEMNITE COMPLEMENTAIRE

(TRL) (les intérêts et les frais d’avocats ne sont pas inclus) DATE

DE L’ARRET DE LA COUR DE CASSATION

DATE

DU PAIEMENT

MONTANT DE L’NDEMNITE COMPLEMENTAIRE ASSORTIE D’INTERETS MORATOIRES 30% l’an (TRL) 16. 07. 1996 12 .014. 315. 000 17. 02. 1997 20. 01. 1998 20. 923. 028. 000 B. Le droit interne En vertu de la loi n° 3095 du 4 décembre 1984, le taux des intérêts moratoires dus pour le retard dans le règlement des dettes de l’Etat était de 30 % l’an à l’époque des faits. Le taux de l’intérêt moratoire applicable aux dettes de l’Etat a été réajusté par la loi n° 3095 du 8 août 1997 d’après laquelle, à partir du 1 er janvier 1998, le taux légal est de 50 % l’an.

Suite à l’entrée en vigueur de la loi n° 4489 le 1 er janvier 2000, amendant la loi sur les intérêts légaux et moratoires, les intérêts dus pour retard de paiement des dettes de l’Etat ont été fixés au taux de réescompte annuel appliqué aux dettes à court terme par la Banque centrale le 31 décembre de l’année précédente, à savoir un taux de 60 % à partir de l’année 2000. Données économiques L’inflation en Turquie, mesurée par l’indice des prix de détail, était, de 1992 à 1997, de 85 % l’an en moyenne (1992 : 66.0, 1993 : 71.1, 1994 : 125.5, 1995 : 76.0, 1996 : 79.8, 1997 : 99.1). GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

Le requérant soutient aussi que le retard dans le paiement de l’indemnité complémentaire constitue une violation de l’article 14 de la Convention. EN DROIT 1. Le requérant se plaint du retard pris par l’Etat dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation et de l’insuffisance du taux des intérêts moratoires appliqué aux dettes de l’Etat. A cet égard, il invoque l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention. En l’état actuel du dossier, la Cour n’est pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et estime nécessaire de porter cette partie de la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en application de l’article 54 § 3 b) de son Règlement intérieur. 2. La Cour a examiné les autres griefs du requérant, tirés des articles 6 § 3 c), 14 et 17 de la Convention, tels qu’ils ont été présentés dans sa requête.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, elle n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, AJOURNE l’examen du grief du requérant tiré de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention ;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus. Vincent Berger Georg Ress Registrar Président