ULUCAN et AUTRES contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44262/98 prezentate de Emin ULUCAN și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 12 iunie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Caflisch Kūris Türmen Zupančič mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 24 iulie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci și își au reședința în Ankara.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Özdemir, avocat în barou d (a) exproprierea de facto a terenului care aparține reclamanților și care se află în Ankara. Reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță o acțiune prin care solicitau despăgubiri pentru dreptul de proprietate de facto. Instanța le-a acordat un loc de muncă de expropriere care dispunea de interese simple cu o rată legală de 30 % laan, calculată începând cu data cedării terenului către direcie până la 31 decembrie 1997. În 1996, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație și a devenit definitivă. Hotărârea a vărsat reclamanților în două rânduri o parte din litieră la șapte și nouă luni de la hotărârea definitivă.

Soldul de 458 378 288 de lire turce nu a fost încă plătit reclamanților. Detaliile figurează în tabelul următor: DENUMIRILE RECERANȚELOR DATA Judecății În cazul în care, în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta proprietatea lor: - din cauza întârzierii în plata la: … Reclamanții invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 ca urmare a plății unei părți din lacună, cu o întârziere datorată în termen de șapte și nouă luni de la hotărârea definitivă. Faptele care ar constitui, potrivit reclamanților, o încălcare a dispoziției invocate a Convenției s-au încheiat la 23 august și 10 octombrie.

1996, data plăților a două părți din suma datorată de către l . . Or, cererea a fost introdusă la 24 iulie 1998, adică mai mult de șase luni de la încheierea încălcării invocate. În consecință, această parte a cererii este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 2. În ceea ce privește cauza reclamanților referitoare la neplata de 458 378 288 de lire turcești, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână În cazul în care nu se poate demonstra acest lucru, vă rugăm să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii.

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 44262/98 présentée par Emin ULUCAN et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , L. Caflisch , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 juillet 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, dont les noms figurent en annexe, sont des ressortissants turcs, et résidant à Ankara.

Ils sont représentés devant la Cour par M e Özdemir, avocat au barreau d’Ankara. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. En 1995, la Direction générale des routes nationales ( Karayolları Genel Müdürlüğü, « la Direction ») procéda à l’expropriation de facto du terrain appartenant aux requérants et sis à Ankara. Les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance d’İstanbul un recours demandant l’indemnisation pour l’expropriation de facto. Le tribunal leur accorda une indemnité d’expropriation qui était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date de cession du terrain à la Direction jusqu’au 31 décembre1997.

En 1996, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation et devint définitif. La Direction versa aux requérants en deux fois une partie de l’indemnité sept et neuf mois environ après la décision judiciaire définitive. Le solde de 458 378 288 livres turques n’a toujours pas été payé aux requérants. Des détails figurent dans le tableau suivant :

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DU JUGEMENT

MONTANT DE L’INDEMNITÉ

(TRL) (les intérêts et les frais d’avocat ne sont pas inclus)

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATES DES PAIEMENTS

MONTANT DE L’INDEMNITÉ ASSORTIE D’INTÉRÊTS MORATOIRES (30% l’an) (TRL) Emine ULUCAN Battal ULUCAN Mustafa ULUCAN Gönül ULUCAN Fatih ULUCAN Anakadın ULUCAN 06.07.1995 24 003 000 000 15.01.1996 23.08.1996 34 240 059 000 10.10.1996 2 888 613 000 GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leur bien : - en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie ; - en raison du non-paiement d’une partie de ladite indemnité. EN DROIT