ÖZER et AUTRES contre la TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 42587/98 prezentată de Saffet Özer și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 martie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 iunie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamanții, ale căror nume sunt enumerate în anexă, sunt resortisanți turci și își au reședința în prezent în Ankara. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Gökçal Caetin Ekșio În cazul în care, în urma unei cereri din partea unei autorități competente din statul membru în care se află sediul social al unui stat membru sau al unui stat membru în care se află sediul social al unui stat membru în care se află sediul social al unui stat membru sau al unui stat membru în care se află sediul social al unui stat membru sau al unui stat membru în care se află sediul social al unui stat membru în care se află sediul social al unui stat membru sau al unui stat membru al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe în care se află sediul social al unui stat membru sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe în care se află sediul social sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe sau al unei țări terțe terțe sau al unei țări terțe terțe sau al unei țări terțe terțe sau a unei țări terțe terțe terțe sau a unei țări terțe terțe terțe terțe terțe terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe terțe terțe terțe terțe terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe terțe terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei terțe terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări terțe sau a unei țări terțe a unei țări sau a unei țări sau a unei țări terțe a unei țări sau a unei țări terțe a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări terțe a unei țări terțe a unei țări sau a unei țări terțe a unei țări terțe a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei țări sau a unei Reclamanții, în dezacord cu suma plătită de către l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 20 decembrie 1996, instanța a acordat reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o compensație suplimentară de 1 034 283 600 de lire turcești (TRL). Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 30 % laan care urma să fie calculată de la data cedării terenurilor către Õ. În lipsa recursului în casare, hotărârea Tribunalului de Mare Instanță a devenit definitivă la 29 ianuarie 1997. La data de 28 noiembrie 2001, instanța a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată la 13 noiembrie 2001: I notific that the Government of Turkey are pregatit to pay the sum of 2,700 (two thousand seven hundred) United States dolari covering pecuniary and moraly damage and costs to Mr Saffet Özer, Mr Hüsnü Aksungur, Mr mail Aksungur, dl Sabri Aksungur, dl Saffet Özer Muharrem Aksungur, domnul Recep Aksungur, domnul Sinan Özer, doamna Akk La 15 ianuarie 2002, guvernul a emis, la rândul său, o declarație semnată la 14 ianuarie 2002 pe baza proiectului care fusese adus la cunoștința sa și care, în cele din urmă, a fost aprobat ca atare: "I declaration that the Government of Turkey offer to pay 2,700 (two thousand seven hundred) United States USD to Mr Saffet Özer, Mr Hüsnü Aksungur, Mr mail Aksungur, domnul Sabri Aksungur, domnul Muharrem Aksungur, domnul Recep Aksungur, domnul Sinan Özer, doamna Akk 42587/98. This sum shall cover any pecuniary and moraly damage as well as costs, and it will be plata within three months from the data of delivery of the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. Această sumă sum shall be paid in US Dollars to a bank account named by the aplicants, free of any taxe and taxe that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case ... Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Module Președinte Anexă Lista reclamanților Saffet Özer Hüsnü Aksungur Sabri Aksungur Muharrem Aksungur Recep Aksungur Sinan Özer Akk

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n° 42587/98

présentée par Saffet ÖZER et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 mars 2002 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L.

Caflisch

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

M

me

H.S.

Greve

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M. V.

Berger

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 9 juin 1998,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, dont les noms sont cités en annexe, sont des ressortissants turcs et résident actuellement à Ankara. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Gökçal Çetin Ekșioğlu, avocat au barreau d’Ankara

En janvier 1996, l’Administration des routes nationales (

Karayolları Genel müdürlüğü,

« l’Administration » ), organisme d’État chargé de la construction des routes, expropria des terrains des requérants.

Une indemnité d’expropriation fixée par une commission d’experts de ladite administration fut versée aux requérants à la date d’expropriation.

Les requérants, en désaccord avec le montant payé par l’Administration, introduisirent, toujours en janvier 1996, un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance d’Ankara.

Par un jugement du 20 décembre 1996, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 1 034 283 600 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an à calculer à partir de la date de cession des terrains à l’Administration.

Faute de pourvoi en cassation, la décision du tribunal de grande instance devint définitive le 29 janvier 1997.

L’indemnité complémentaire majorée d’un intérêt moratoire simple fut versée aux requérants le 19 février 1998. Elle s’élevait à 1 616 976 000 TRL.

EN DROIT

Le 28 novembre 2001, la Cour a reçu du représentant du requérant, la déclaration suivante signée le 13 novembre 2001:

« I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 2,700 (two thousand seven hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Saffet Özer, Mr Hüsnü Aksungur, Mr İsmail Aksungur, Mr Sabri Aksungur, Mr

Muharrem Aksungur, Mr Recep Aksungur, Mr Sinan Özer, Ms Akkız Çelik, Ms Nazife Aksungur, Ms Hafize Uğuz and Mr Rahmi Özer with a view to securing a friendly settlement of application no. 42587/98 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached ... »

Le 15 janvier 2002, le Gouvernement fit, à son tour, parvenir une déclaration, signée le 14 janvier 2002 sur la base du projet qui avait été porté à sa connaissance et qui a finalement été entériné en tant que tel :

« I declare that the Government of Turkey offer to pay 2,700 (two thousand seven hundred) United States dollars to Mr Saffet Özer, Mr Hüsnü Aksungur, Mr İsmail Aksungur, Mr Sabri Aksungur, Mr

Muharrem Aksungur, Mr Recep Aksungur, Mr Sinan Özer, Ms Akkız Çelik, Ms Nazife Aksungur, Ms Hafize Uğuz and Mr Rahmi Özer with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42587/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid in US Dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case ... »

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président

ANNEXE

Liste des requérants

Saffet Özer

Hüsnü Aksungur

Sabri Aksungur

Muharrem Aksungur

Recep Aksungur

Sinan Özer

Akkız Çelik

Nazife Aksungur

Hafize Uğuz

Rahmi Özer

Les héritiers d’İsmail Aksungur:

Sabri Aksungur

Recep Aksungur

Muharrem Aksungur