- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 iunie 2002
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Filiz și Kalkan împotriva Turciei
Traducere în română Auto
La 28 iulie 1996, ofițerii de poliție ai filialei antiterroriste ale Direcției de Securitate de la Izmir au arestat reclamanții pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, PRK-Rızgari. 10. La 5 august 1996, Curtea de Securitate de Stat de la Izmir a ordonat detenția reclamanților la reținere. 11. La 28 august 1996, procurorul public șef a depus o acuzație la Curtea de Securitate de Stat de la Izmir acuzarea reclamanților de aderare la PRK-Rızgari și a întreprins acțiuni împotriva integrității indivizibile a statului. Acuzațiile au fost acuzate în temeiul articolelor 125 și 168 din Codul Penal. 12. Într-o hotărâre din 14 august 1997 Curtea de Securitate de Stat a achitat doamna Melahat Filiz din acuzațiile, declarând că nu există dovezi suficiente pentru condamnarea ei.
Curtea a constatat dl Nadir Kalkan vinovat de infracțiunile în temeiul articolelor 125 și 168 și l-a condamnat la pedeapsa capitală. 13. La 19 septembrie 1997, dl Kalkan a interzis un recurs la Curtea de casă. 14. art. 19 din Constituție prevede: „Toată lumea are dreptul la libertate și la securitatea persoanei. Nimeni nu poate fi privat de libertate, în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu formalitățile și condițiile prevăzute de lege: ... Persoana arestat sau reținută trebuie să fie adusă în fața unui judecător în termen de 48 de ore sau, în cazul infracțiunilor comise de mai mult de o persoană, în termen de 15 zile... Aceste termene pot fi prelungite în timpul unei situații de urgență...
O persoană privată de libertate pentru orice motiv are dreptul de a lua o procedură în fața unei autorități judiciare care să dea o hotărâre rapidă asupra cazului său și să ordone eliberarea imediată dacă constată că privarea de libertate este ilegală. Remunerarea trebuie să fie plătită de stat pentru daune suportate de persoanele care au fost victime de tratament în contradicție cu dispozițiile de mai sus, după cum prevede legea.” 15. art. 168 din Codul Penal prevede: „Cineva care, cu intenția de a comite infracțiunile definite în articolele ..., formează o bandă armată sau organizație sau ia conducere ... sau comanda unei astfel de bande sau organizații sau asumă o responsabilitate specială în cadrul acesteia este condamnată la cel puțin 15 ani de închisoare.
Ceilalți membri ai bandei sau organizației sunt condamnați la cel puțin cinci și cel puțin 15 ani de închisoare.” 16. art. 125 din Codul penal prevede: „Este o infracțiune, pedepsită cu pedeapsa cu moartea, să comite orice act care vizează subminarea statului sau a oricărei părți ale statului de către un stat străin, să reducă independența statului sau să îndepărteze o parte din teritoriul național din controlul statului.” 17. În temeiul articolelor 3 și 4 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991), infracțiunile definite în articolele 125 și 168 din Codul Penal sunt clasificate drept acte „terroriste”. În conformitate cu art. 5 din Legea nr. 3713, sancțiunile prevăzute în Codul Penal ca pedeapsă pentru infracțiunile definite în articolele 3 și 4 din Legea sunt majorate cu jumătate.
18. În temeiul articolului 9 din Legea nr. 3842 privind procedura în instanța de securitate a statului, numai aceste instanțe pot judeca cazuri care implică infracțiunile definite la articolele 125 și 168 din Codul Penal. 19. La momentul material, art. 30 din Legea nr. 3842 din 18 noiembrie 1992, de modificare a legislației privind procedura penală, cu condiția ca, în ceea ce privește infracțiunile aflate în jurisdicția instanțelor de securitate a statului, orice persoană arestat să fie adusă în fața unui judecător în termen de 48 de ore cel târziu, sau, în cazul infracțiunilor comise de mai mult de o persoană, în termen de 15 zile.
9. On 28 July 1996 police officers from the anti-terrorist branch of the İzmir Security Directorate arrested the applicants on suspicion of membership of an illegal organisation, the PRK-Rızgari. 10. On 5 August 1996 the İzmir State Security Court ordered the applicants' detention on remand. 11. On 28 August 1996 the Chief Public Prosecutor filed an indictment with the İzmir State Security Court charging the applicants with membership of the PRK-Rızgari and undertaking actions against the indivisible integrity of the state. The charges were brought under Articles 125 and 168 of the Criminal Code. 12. In a judgment dated 14 August 1997 the İzmir State Security Court acquitted Ms Melahat Filiz of the charges, holding that there was insufficient evidence to convict her.
The court found Mr Nadir Kalkan guilty of the offences under Articles 125 and 168 and sentenced him to capital punishment. 13. On 19 September 1997 Mr Kalkan lodged an appeal with the Court of Cassation. The applicant did not submit any information concerning the outcome of the criminal proceedings against him. 14. Article 19 of the Constitution provides: “Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with the formalities and conditions prescribed by law: ... The arrested or detained person must be brought before a judge within forty-eight hours at the latest or, in the case of offences committed by more than one person, within fifteen days ... These time-limits may be extended during a state of emergency…
A person deprived of his liberty for whatever reason shall have the right to take proceedings before a judicial authority which shall give a speedy ruling on his case and order his immediate release if it finds that the deprivation of liberty was unlawful. Compensation must be paid by the State for damage sustained by persons who have been victims of treatment contrary to the above provisions, as the law shall provide.” 15. Article 168 of the Criminal Code provides: “Any person who, with the intention of committing the offences defined in Articles ..., forms an armed gang or organisation or takes leadership ... or command of such a gang or organisation or assumes some special responsibility within it shall be sentenced to not less than fifteen years' imprisonment.
The other members of the gang or organisation shall be sentenced to not less than five and not more than fifteen years' imprisonment.” 16. Article 125 of the Criminal Code provides: “It shall be an offence, punishable by the death penalty, to commit any act aimed at subjecting the State or any part of the State to domination by a foreign State, diminishing the State's independence or removing part of the national territory from the State's control.” 17. Under Articles 3 and 4 of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713 of 12 April 1991), the offences defined in Articles 125 and 168 of the Criminal Code are classified as “terrorist” acts. Pursuant to Article 5 of Law no. 3713, penalties laid down in the Criminal Code as punishment for the offences defined in Articles 3 and 4 of the Act are increased by one half.
18. Under Article 9 of Law no. 3842 on procedure in the state security courts, only these courts can try cases involving the offences defined in Articles 125 and 168 of the Criminal Code. 19. At the material time, Article 30 of Law no. 3842 of 18 November 1992, amending the legislation on criminal procedure, provided that, with regard to offences within the jurisdiction of state security courts, any arrested person had to be brought before a judge within 48 hours at the latest, or, in the case of offences committed by more than one person, within 15 days.