CASE OF FILIZ AND KALKAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 5-3;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF FILIZ AND KALKAN v. TURKEY (CtEDO, 2002)
La 28 iulie 1996, ofițerii de poliție ai filialei antiterroriste ale Direcției de Securitate de la Izmir au arestat reclamanții pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, PRK-Rızgari. 10. La 5 august 1996, Curtea de Securitate de Stat de la Izmir a ordonat detenția reclamanților la reținere. 11. La 28 august 1996, procurorul public șef a depus o acuzație la Curtea de Securitate de Stat de la Izmir acuzarea reclamanților de aderare la PRK-Rızgari și a întreprins acțiuni împotriva integrității indivizibile a statului. Acuzațiile au fost acuzate în temeiul articolelor 125 și 168 din Codul Penal. 12. Într-o hotărâre din 14 august 1997 Curtea de Securitate de Stat a achitat doamna Melahat Filiz din acuzațiile, declarând că nu există dovezi suficiente pentru condamnarea ei. Curtea a constatat dl Nadir Kalkan vinovat de infracțiunile în temeiul articolelor 125 și 168 și l-a condamnat la pedeapsa capitală. 13. La 19 septembrie 1997, dl Kalkan a interzis un recurs la Curtea de casă. 14. art. 19 din Constituție prevede: „Toată lumea are dreptul la libertate și la securitatea persoanei. Nimeni nu poate fi privat de libertate, în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu formalitățile și condițiile prevăzute de lege: ... Persoana arestat sau reținută trebuie să fie adusă în fața unui judecător în termen de 48 de ore sau, în cazul infracțiunilor comise de mai mult de o persoană, în termen de 15 zile... Aceste termene pot fi prelungite în timpul unei situații de urgență... O persoană privată de libertate pentru orice motiv are dreptul de a lua o procedură în fața unei autorități judiciare care să dea o hotărâre rapidă asupra cazului său și să ordone eliberarea imediată dacă constată că privarea de libertate este ilegală. Remunerarea trebuie să fie plătită de stat pentru daune suportate de persoanele care au fost victime de tratament în contradicție cu dispozițiile de mai sus, după cum prevede legea.” 15. art. 168 din Codul Penal prevede: „Cineva care, cu intenția de a comite infracțiunile definite în articolele ..., formează o bandă armată sau organizație sau ia conducere ... sau comanda unei astfel de bande sau organizații sau asumă o responsabilitate specială în cadrul acesteia este condamnată la cel puțin 15 ani de închisoare. Ceilalți membri ai bandei sau organizației sunt condamnați la cel puțin cinci și cel puțin 15 ani de închisoare.” 16. art. 125 din Codul penal prevede: „Este o infracțiune, pedepsită cu pedeapsa cu moartea, să comite orice act care vizează subminarea statului sau a oricărei părți ale statului de către un stat străin, să reducă independența statului sau să îndepărteze o parte din teritoriul național din controlul statului.” 17. În temeiul articolelor 3 și 4 din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713 din 12 aprilie 1991), infracțiunile definite în articolele 125 și 168 din Codul Penal sunt clasificate drept acte „terroriste”. În conformitate cu art. 5 din Legea nr. 3713, sancțiunile prevăzute în Codul Penal ca pedeapsă pentru infracțiunile definite în articolele 3 și 4 din Legea sunt majorate cu jumătate. 18. În temeiul articolului 9 din Legea nr. 3842 privind procedura în instanța de securitate a statului, numai aceste instanțe pot judeca cazuri care implică infracțiunile definite la articolele 125 și 168 din Codul Penal. 19. La momentul material, art. 30 din Legea nr. 3842 din 18 noiembrie 1992, de modificare a legislației privind procedura penală, cu condiția ca, în ceea ce privește infracțiunile aflate în jurisdicția instanțelor de securitate a statului, orice persoană arestat să fie adusă în fața unui judecător în termen de 48 de ore cel târziu, sau, în cazul infracțiunilor comise de mai mult de o persoană, în termen de 15 zile.