CtEDO 02.07.2002 Auto

LOYEN contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
02.07.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LOYEN contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43543/98 prezentate de René LOYEN împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 iulie 2002 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte J.-P. Costa Bîrsan Jungwiert Butkevych mei Thomassen Mularoni judecători M. T.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 ianuarie 1998, după ce a deliberat în acest sens, a făcut următoarea decizie: reclamantul, resortisant francez născut în 1937, avea reședința în Mouvaux. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Philippe Bernardet, sociolog, rezident în Fresnaye sur Chedouet. Candidatul a decedat la 3 noiembrie 1999. Moștenitoarele sale: văduva sa, Marie-Louise Loyen și fiica sa, Sophie Bruneej 17724/91, privind durata a două proceduri în despăgubire inițiate în fața Tribunalului Administrativ și a Tribunalului de Mare Instanță din Lille ca urmare a internării sale psihiatrice într-o instituție publică. În raportul său din 30 noiembrie 1994, Comisia a concluzionat că încălcarea articolului 6 1 din Convenție și Comitetul miniștrilor au adoptat la 25 iunie 1996 o rezoluție în același sens. Faptele prezentei cereri, așa cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: În urma hotărârii pronunțate la 9 iunie 1994 de Tribunalul Administrativ din Lille (a se vedea cererea nr. 17724/91), centrul spitalicesc a făcut apel la curtea administrativă din 12 august 1994. La 14 noiembrie 1994, reclamantul a prezentat o memorare în care forma un apel incident și a solicitat condamnarea spitalului să-i plătească o sumă de 600 000 La 21 noiembrie 1994, ministrul afacerilor sociale, al sănătății și al orașului și-a amintit că nu avea ce să prezinte. Prin hotărârea din 31 decembrie 1997, Curtea Administrativă de Apel a considerat că centrul spitalicesc a comis o abatere în n mai mult decât raportul bianual prevăzut de regulament și a confirmat valoarea daunelor-interese alocate reclamantului de către instanța administrativă (25 000 de franci); Pe de altă parte, Curtea a respins celelalte cereri ale reclamantului, pe motiv că acestea se aflau în jurisdicția judiciară, singura competentă pentru a aprecia bunăstarea unui rezident psihiatric și, în plus, a obligat centrul spitalicesc să plătească suma de 5 000 de franci pentru cheltuielile de procedură. La 5 martie 1998, centrul spitalicesc a executat hotărârea prin efectuarea unui transfer în contul reclamantului. ÎN DREPT Curtea ia act de decesul reclamantului, survenit la 3 noiembrie 1999, și de dorința soției și fiicei sale, dle Marie-Louise Loyen și Sophie Bruneel, de a continua cererea în fața Curții, în calitatea lor de moștenitori. În conformitate cu jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Hotărârea X. c. Franța din 31 martie 1992, seria A nr. 234-C, § 26), Curtea le recunoaște calitatea pentru a se substitui acum reclamantului. Reclamantul se plângea de durata procedurii în fața instanței administrative da Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul recunoaște că cauza, care nu prezenta dificultăți speciale, a fost judecată într-un termen relativ important. Pe de altă parte, consideră că este necesar să se țină seama de faptul că judecătorul de primă instanță l-a mulțumit pe reclamant prin hotărârea din 9 iunie 1994, care a fost executată, din cauza absenței efectului suspensiv al cererii introduse de administrație. Întrucât cele 25 000 FRF alocate de această hotărâre au fost astfel plătite rapid reclamantului, timpul de latență constatat în fața instanței administrative daciare a Nancy nu ar fi adus atingere intereselor să se dea înțelepciunea Curții în ceea ce privește aprecierea duratei procedurii, ținând seama în același timp de lipsa consecințelor asupra situației domnului Loyen asupra acestei perioade Mama și fiica reclamantului susțin că, în cazul în care hotărârea din 31 decembrie 1997 confirmă valoarea daunelor-interese alocate de instanța administrativă, din alte motive celor ale primilor judecători, modifică calculul dobânzilor și alocă o sumă suplimentară pentru cheltuielile irepetibile de recurs. 10 096,39 FRF suplimentare au fost plătite la 5 martie 1998 reclamantului. Curtea constată că procedura în litigiu a început la 12 august 1994 și că sa se încheie la 5 martie 1998, data executării hotărârii din 31 decembrie 1997 (a se vedea Hotărârea Di Pede c. Italia din 26 septembrie 1996, Rec., p. 1384, §24 și Hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Rec. 510-511, § 40-41. Prin urmare, aceasta a durat trei ani și aproape șapte luni pentru o singură instanță. Curtea consideră că, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că acest

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă