RURAK contre l'UKRAINE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 59935/00 prezentată de Vasyl Yakovych RURAK împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 iulie 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucages Bîrsan Jungwiert Butkevych Me Thomassen Mularoni judecători M. T.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 martie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Vasyl Yakovych Rurak, este un resortisant ucrainean, născut în 1937 și rezident în Ternopil, Ucraina. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La data de 5 mai 1999, reclamantul a demisionat din întreprinderea din statul Agropromtekhnika din Ternopil.

În urma demisiei sale, a solicitat plata salariului său la 1 345,48 UAH ( укра Prin hotărârea din 14 octombrie 1999, instanța a acceptat cererea reclamantului și a dispus întreprinderii în cauză să plătească reclamantului suma solicitată, corespunzătoare salariului său integral. La 26 octombrie 1999, instanța a trimis întreprinderii debitoare ordinul de executare a hotărârii pronunțate. În perioada noiembrie 1999-iunie 2000, reclamantul a depus mai multe plângeri la Departamentul de Justiție al Ucrainei în regiunea Ternopil în vederea executării forțate a hotărârii din 14 octombrie 1999. Printr-o scrisoare din 6 iulie 2000, adjunctul șefului Departamentului de Justiție al Ucrainei din regiunea Ternopil a confirmat reclamantului că întreprinderea în cauză îi datora suma solicitată.

De asemenea, Tribunalul a informat că hotărârea pronunțată în favoarea sa rămâne neexecutată din cauza insolvenței întreprinderii, sechestrarea bunurilor acesteia fiind interzisă de administrarea taxelor Ternopil. Potrivit guvernului pârât, hotărârea Tribunalului din Ternopil din 14 octombrie 1999 a fost executată în întregime la 25 ianuarie 2001. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de neexecutarea hotărârii Tribunalului din Ternopil din 14 octombrie 1999 de recunoaștere a dreptului la integralitatea salariului său. PROCEDURE Cererea a fost introdusă la 10 martie 2000 și înregistrată la 16 august 2000. La 12 decembrie 2000, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât.

Guvernul și-a prezentat observațiile la 21 februarie 2001. La 27 martie 2001, observațiile guvernului pârât au fost comunicate reclamantului pentru ca acesta din urmă să își poată prezenta observațiile înainte de 8 mai 2001. Având în vedere lipsa unui răspuns din partea reclamantului, grefa Curții a trimis reclamantului la 9 iulie 2001 o scrisoare recomandată prin care să se precizeze că, în lipsa unui răspuns din partea sa înainte de 1 august 2001, Curtea ar putea considera că nu mai avea de gând să își mențină cererea și să decidă să o elimine din rol. Nu s-a dat niciun răspuns acestei scrisori. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de neexecutarea hotărârii Tribunalului din Ternopil din 14 octombrie 1999. Curtea constată că reclamantul a fost invitat printr-o scrisoare din 27 martie 2001 să își prezinte observațiile ca răspuns la cele ale guvernului.

Printr-o scrisoare din 9 iulie 2001, adresată prin recomandarea cu confirmare de primire, reclamantul a fost informat cu privire la posibilitatea de eliminare a rolului cererii sale, prin aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, în cazul în care nu a răspuns. Aceste scrisori au rămas fără răspuns. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n° 59935/00 présentée par Vasyl Yakovych RURAK contre l’Ukraine La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 2 juillet 2002 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , V. Butkevych , M mes W. Thomassen , A. Mularoni , juges , et de M. T.L. Early , greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 mars 2000, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Vasyl Yakovych Rurak, est un ressortissant ukrainien, né en 1937 et résidant à Ternopil, en Ukraine. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 5 mai 1999, le requérant démissionna de l’entreprise d’Etat « Agropromtekhnika » de Ternopil. A la suite de sa démission, il demanda le paiement de son salaire s’élevant à 1 345,48 UAH ( українські гривні ). En octobre 1999, en l’absence de paiement, le requérant saisit le tribunal de Ternopil d’une demande dirigée contre l’entreprise d’Etat « Agropromtekhnika », et relative au recouvrement de la somme en question. Par un jugement du 14 octobre 1999, le tribunal fit droit à la demande du requérant et ordonna à l’entreprise en question de payer au requérant la somme réclamée, correspondant à la totalité de son salaire. Le 26 octobre 1999, le tribunal fit parvenir à l’entreprise débitrice l’ordre d’exécution du jugement rendu.

Entre novembre 1999 et juin 2000, le requérant déposa plusieurs plaintes auprès du département du ministère de la Justice de l’Ukraine dans la région de Ternopil en vue de l’exécution forcée du jugement du 14 octobre 1999. Par une lettre du 6 juillet 2000, l’adjoint du chef du département du ministère de la Justice de l’Ukraine dans la région de Ternopil confirma au requérant que l’entreprise concernée lui devait la somme réclamée. Il l’informa également que le jugement rendu en sa faveur restait inexécuté en raison de l’insolvabilité de l’entreprise, la saisie des biens de celle-ci étant interdite par l’administration des taxes de Ternopil.

Selon le gouvernement défendeur, le jugement du tribunal de Ternopil du 14 octobre 1999 a été entièrement exécuté le 25 janvier 2001. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n° 1, le requérant se plaint de la non-exécution du jugement du tribunal de Ternopil du 14 octobre 1999 lui reconnaissant le droit à la totalité de son salaire. PROCEDURE La requête a été introduite le 10 mars 2000 et enregistrée le 16 août 2000. Le 12 décembre 2000, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur.

Le Gouvernement a présenté ses observations le 21 février 2001. Le 27 mars 2001, les observations du gouvernement défendeur ont été communiquées au requérant afin que ce dernier puisse présenter, à son tour, ses observations avant le 8 mai 2001. Du fait de l’absence de réponse de la part du requérant, le greffe de la Cour a envoyé au requérant le 9 juillet 2001 une lettre recommandée l’informant de ce que, en l’absence de réponse de sa part avant le 1 er août 2001, la Cour pourrait estimer qu’il n’entendait plus maintenir sa requête et décider de la rayer du rôle. Aucune réponse n’a été donnée à ce courrier. EN DROIT Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n° 1, le requérant se plaint de la non-exécution du jugement du tribunal de Ternopil du 14 octobre 1999. La Cour constate que le requérant a été invité par une lettre du 27 mars 2001 à présenter ses observations en réponse de celles du Gouvernement.

Par une lettre du 9 juillet 2001, adressée en recommandé avec accusé de réception, le requérant a été averti d’une possibilité de radiation du rôle de sa requête, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction. Ces lettres sont restées sans réponse. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

T.L. Early J.-P. Costa Greffier adjoint Président