CAPUANO contre l'ITALIE

Prima SECȚIUNE DE Cerere nr. 46008/99 prezentată de Luigi Tullio CAPUANO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 9 iulie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L.

Rozakis președintele Bonello Lorenzen mei Vajić Botomararova Zagrebelsky, judecătorii mei Steiner Fribergh grefier de secțiune, formulată la 5 decembrie 1998, 6 alin. (1) din Convenție, care, în cadrul părților sale relevante, este formulată astfel: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) prin scrisorile din 13 iunie 2001, 6 martie 2002 (recomandată) și 14 iunie 2002 (recomandată) 2002 (trimisă, de asemenea, prin fax), grefa l-a informat pe reclamant cu privire la intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 și i-a cerut să se asigure că: are dreptul să sesizeze instanța de recurs competentă sau dacă aceasta insistă ca Curtea să examineze cererea.

Reclamantul a fost, în același timp, invitat să-și prezinte. În ultima scrisoare, grefa l-a informat pe reclamant cu privire la faptul că, în lipsa unui răspuns din partea sa în termenul stabilit (24 iunie 2002), Curtea ar putea considera că nu mai are intenția de a menține cererea și ar putea decide să o șteargă din rol, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenție. Recurentul nu a răspuns niciodată la grefă. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de soarta cererii sale și concluzionează că nu mai dorește să o mențină în sensul articolului (a) din convenție. În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. a impus continuarea examinării cererii în temeiul articolului fine din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Erik Fribergh Christos R ozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 46008/99 présentée par Luigi Tullio CAPUANO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 9 juillet 2002 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis , président , G. Bonello , P. Lorenzen , M mes N. Vajić , S. Botoucharova , M. V. Zagrebelsky, M mes E. Steiner , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 décembre 1998, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale. EN DROIT Le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale.

Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...) » Par lettres du 13 juin 2001, du 6 mars 2002 (recommandée) et du 14 juin 2002 (envoyée également par télécopie), le greffe a informé le requérant de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n° 89 du 24 mars 2001 et lui a demandé s’il avait l’intention de saisir la cour d’appel compétente ou s’il insistait pour que la Cour examine la requête. Le requérant a été en même temps invité à soumettre son grief d’abord aux juridictions nationales.

Dans la dernière lettre, le greffe a informé le requérant de ce qu’en l’absence de réponse de sa part dans le délai fixé (24 juin 2002), la Cour pourrait estimer qu’il n’entendait plus maintenir la requête et pourrait décider de la rayer du rôle, conformément à l’article 37 § 1 de la Convention. Le requérant n’a jamais répondu au greffe. Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé au sort de sa requête et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. La Cour considère, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Pour ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Erik Fribergh Christos R ozakis Greffier Président