MASCOLO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 51104/99 prezentată de Angelo MASCOLO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la noiembrie 2000 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Conforti Bonello Strážnická Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și de E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 martie 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1944 și rezident în Pago Veiano (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul L. Perifano, avocat în baroul din Benevent. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 ianuarie 1991, reclamantul a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benévent, în calitate de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la o pensie de invaliditate (pensie di invalidità) La 25 februarie 1991, judecătorul a stabilit prima ședință la 17 februarie 1992. Această ședință a fost pronunțată din oficiu la 27 aprilie 1992. În acea zi, judecătorul a numit un expert și a amânat cauza la 13 decembrie 1993. Această ședință a fost pronunțată din oficiu la 12 octombrie 1994. Prin aceeași decizie, al cărei text a fost depus la grefă la 6 decembrie 1994, judecătorul a respins cererea reclamantului. La data de 11 ianuarie 1995, reclamantul a solicitat judecarea în fața Tribunalului din Benevent. La 15 februarie 1995, președintele Tribunalului a numit un judecător raportor și a stabilit prima ședință la 7 iunie 1995. Această ședință a fost pronunțată din oficiu de patru ori până la 14 ianuarie 1998. printr-o ordonanță din aceeași zi, tribunalul a numit un expert și a retrimis la ședința din 10 iunie 1998. La data respectivă, instanța, în așteptarea depunerii raportului de competență, a reportat la instanță la 11 noiembrie 1998. Cu toate acestea, această audiere a fost pronunțată din oficiu la 24 februarie 1999. În ziua următoare, reclamantul a putut să își verse competența privată, din cauza unui impediment din partea expertului, reclamantul a solicitat judecătorului o amânare a procesului. Judecătorul a acceptat această cerere și s-a plâns la tribunal la 23 iunie 1999. Cu toate acestea, această audiere a fost revocată din oficiu la 3 noiembrie 1999. GRIEF Invochează art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN Â 23 august 2000 grefa a adresat Consiliului reclamantului o scrisoare pentru a-i cere informații cu privire la continuarea procedurii. Prin scrisoarea din 3 octombrie 2000, prin recomandarea cu confirmare de primire, grefa a informat Consiliul reclamantului că, în cazul în care nu răspunde până la 3 noiembrie 2000, cererea va fi retrasă din rol. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se concluzioneze că reclamantul nu mai intenționează să își mențină pledoaria. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine, Curtea nu a identificat circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate, care să impună continuarea examinării cererii. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n° 51104/99

présentée par Angelo MASCOLO

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le

30

novembre 2000 en une chambre composée de

MM.

C.L.

Rozakis

,

président

,

A.B.

Baka

,

B.

Conforti

,

G.

Bonello

,

M

me

V.

Strážnická

,

M.

M.

Fischbach

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh

,

greffier

de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 mars 1998 et enregistrée le 20

septembre 1999,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1944 et résidant à Pago Veiano (Bénévent). Il est représenté devant la Cour par M

e

L. Perifano, avocat au barreau de Bénévent.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 30 janvier 1991, le requérant déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement d’une pension d’invalidité (

pensione di invalidità

).

Le 25 février 1991, le juge d’instance fixa la première audience au 17 février 1992. Cette audience fut renvoyée d’office au 27 avril 1992. Ce jour-là, le juge nomma un expert et ajourna l’affaire au 13 décembre 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 12 octobre 1994. Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 6 décembre 1994, le juge rejeta la demande du requérant.

Le 11 janvier 1995, le requérant interjeta appel du jugement devant le tribunal de Bénévent. Le 15 février 1995, le président du tribunal nomma un juge rapporteur et fixa la première audience au 7 juin 1995. Cette audience fut renvoyée d’office à quatre reprises jusqu’au 14 janvier 1998. Par une ordonnance du même jour, le tribunal nomma un expert puis remit l’audience au 10 juin 1998. A cette date, le tribunal, en attendant le dépôt du rapport d’expertise, reporta l’audience au 11 novembre 1998. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office au 24 février 1999. Le jour venu, le requérant n’ayant pu verser au dossier son expertise privée, en raison d’un empêchement de l’expert, le requérant demanda au juge un report de l’audience. Le juge fit droit à cette demande et remit l’audience au 23 juin 1999. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office au 3 novembre 1999.

GRIEF

Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure.

EN DROIT

Le 23 août 2000 le greffe a adressé au conseil du requérant une lettre pour lui demander des informations concernant la suite de la procédure. Le conseil du requérant ne répondit pas à cette lettre. Par courrier du 3 octobre 2000, en recommandé avec accusé de réception, le greffe informa le conseil du requérant que, au cas où il ne répondrait pas avant le 3 novembre 2000, la requête serait rayée du rôle. Aucune réponse ne fit suite à ce dernier avertissement.

A la lumière de ce qui précède, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour estime qu'il y a lieu d'en conclure que le requérant n'entend plus maintenir sa requête.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour n’a pas relevé de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis pas la Convention exigeant la poursuite de l’examen de la requête.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Greffier

Président