Toto împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 51571/99 prezentată de Nicola TOTO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 9 iulie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mes Vajić Bototarova Zagrebelsky, judecătorii mei Steiner Fribergh grefier de secțiune, Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 iulie 1999, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata unei proceduri penale.

6 alin. (1) din Convenție care, în părțile sale relevante, este formulată astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) scrisorile din 20 iunie 2001, din 6 martie 2002 (recomandată) și din 14 iunie 2002 (trimisă, de asemenea, prin fax), grefa a informat reclamantul cu privire la intrarea în vigoare în Italia a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 și i-a cerut să se asigure că acesta are competența de a sesiza instanța competentă sau dacă aceasta a solicitat Curții să examineze cererea. Reclamantul a fost, în același timp, invitat să-și prezinte.

În ultima scrisoare, grefa l-a informat pe reclamant cu privire la faptul că, în lipsa unui răspuns din partea sa în termenul stabilit (24 iunie 2002), Curtea ar putea considera că nu mai are intenția de a menține cererea și ar putea decide să o șteargă din rol, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenție. Recurentul nu a răspuns niciodată la grefă. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de soarta cererii sale și concluzionează că … În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. a impus continuarea examinării cererii în temeiul articolului fine din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Erik Fribergh Christos R ozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 51571/99 présentée par Nicola TOTO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 9 juillet 2002 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis , président , G. Bonello , P. Lorenzen , M mes N. Vajić , S. Botoucharova , M. V. Zagrebelsky, M mes E. Steiner , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 juillet 1999, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale. EN DROIT Le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale.

Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention qui, en ses parties pertinentes, est ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...) » Par lettres du 20 juin 2001, du 6 mars 2002 (recommandée) et du 14 juin 2002 (envoyée également par télécopie), le greffe a informé le requérant de l’entrée en vigueur en Italie de la loi n° 89 du 24 mars 2001 et lui a demandé s’il avait l’intention de saisir la cour d’appel compétente ou s’il insistait pour que la Cour examine la requête. Le requérant a été en même temps invité à soumettre son grief d’abord aux juridictions nationales.

Dans la dernière lettre, le greffe a informé le requérant de ce qu’en l’absence de réponse de sa part dans le délai fixé (24 juin 2002), la Cour pourrait estimer qu’il n’entendait plus maintenir la requête et pourrait décider de la rayer du rôle, conformément à l’article 37 § 1 de la Convention. Le requérant n’a jamais répondu au greffe. Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé au sort de sa requête et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. La Cour considère, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Pour ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Erik Fribergh Christos R ozakis Greffier Président