Rozenblat împotriva Ucrainei și încă o cerere

Publicat la 26 iunie 2023 CIFTH SECȚIUNE Cereri nr. 27496/18 și 30291/18 Boryslav Solomovych ROZENBLAT împotriva Ucrainei depuse la 6 iunie 2018 și, respectiv, 13 iunie 2018 comunicate la 7 iunie 2023 OBIECTUL CAUZELOR Cererii se referă la căutarea și confiscarea bunurilor reclamantului fără autorizare judiciară anterioară (depunerea nr. 27496/18), precum și obligația de a purta o brățară electronică de urmărire și de a reține documentele de călătorie (depunerea nr. 30291/18). Reclamantul depune plângeri în acest sens în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 2 din Protocolul nr. 4. În perioada materială, reclamantul a fost membru al Parlamentului Ucrainean (Verkhovna Rada) ales din regiunea Zhytomyr cunoscută pentru depozitele sale bogate de ambar.

La 28 noiembrie 2016 a fost deschisă o anchetă penală în suspectă corupție în Verkhovna Rada, în vederea asigurării unui tratament favorabil pentru o anumită companie în obținerea licenței pentru extracția și exportul de ambar. În ceea ce privește aceste evenimente, în iulie 2017 Verkhovna Rada a ridicat imunitatea reclamantului împotriva urmăririi penale și a fost notificat cu suspiciune de tranzacționare în influență după o conspirație de către un grup. Judecătorul investigator a stabilit cauțiunea ca o măsură preventivă în ceea ce privește reclamantul și a ordonat o serie de obligații și restricții suplimentare. Ei au expirat la 17 Octombrie 2017. La 19 octombrie 2017, reclamantul a planificat o călătorie de mai multe zile în Germania, din care a informat Biroul Național Anti-Corupție („NaBU”) ca autoritate responsabilă de anchetă.

Când reclamantul era deja pe cale de plecare în avion, câțiva oficiali ai NABU au intrat în avion și au anunțat intenția lor de a efectua „o căutare urgentă în temeiul articolului 233 3 din codul de procedură penală legat de economisirea de bunuri care ar putea fi dovezi importante în cadrul anchetei penale” [1] După ce reclamantul și-a arătat bunurile, oficialii NABU au confiscat cartele bancare în posesia sa, pașaportul său și alte documente de călătorie, mai multe bucăți de bijuterii, un telefon mobil și un laptop. Autorizația judiciară pentru căutarea din 19 octombrie 2017 repetând în principal raționamentul NABU și care conține lista elementelor confiscate.

La 20 octombrie 2017 judecătorul investigator a impus aceleași obligații și restricții reclamantului ca cele care au expirat la 17 Octombrie 2017 (pornirea unei brățare electronice de urmărire, respectarea convocărilor, solicitarea autorizației prealabile de părăsire a Kyiv și Zhytomyr, informarea autorităților cu privire la orice modificare a locului de reședință sau de muncă și abținerea comunicării cu persoane specifice, precum și a reținerii de către autoritățile pașapoartelor reclamantului și a altor documente de călătorie).

Decembrie 2017 aceste obligații și restricții au fost prelungite până la 11 februarie 2018. La 9 februarie 2018, judecătorul investigator a acordat în parte cererea procurorului pentru o altă prelungire: toate obligațiile și restricțiile, cu excepția obligației de a purta o brățară de urmărire electronică, au fost prelungite până la 9 aprilie 2018. Într-o hotărâre similară din 5 aprilie 2018, după încă o altă cerere de prelungire a procurorului, judecătorul de investigare a refuzat să prelungească perioada de reținere a pașapoartelor și a documentelor de călătorie ale reclamantului, având în vedere că acestea ar împiedica activitățile profesionale ale reclamantului dintr-un membru al Parlamentului.

Cu toate acestea, el a prelungit până la 3 iunie 2018 obligația reclamantului de a respecta convocarile, de a informa autorităților cu privire la orice modificare a locului de reședință sau de muncă și de a se abține de la comunicare cu persoane specifice. La 24 august 2018, ancheta preliminară a fost încheiată și cazul a fost trimis la o instanță de judecată. În cererea nr. 27496/18, reclamantul se plânge că de facto a sa Căutarea personală a oficialilor NABU la bordul unui avion de pasageri la 19 octombrie 2017, fără autorizare judiciară prealabilă, documentată ca o căutare urgentă a acelui avion, precum și confiscarea laptop-ului său și a telefonului mobil și examinarea lor ulterioară, au încălcat dreptul său la respectarea vieții sale private și a corespondenței în temeiul articolului 8 din Convenție.

El se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 13 că nu a avut un remediu intern eficace în ceea ce privește plângerea de mai sus. În plus, reclamantul se plânge că confiscarea și păstrarea proprietății sale au încălcat dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. El se plânge în plus de o încălcare a dreptului său la libertatea de circulație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 din cauza confiscarea pașapoartelor sale la 19 octombrie 2017, care l-a împiedicat să efectueze călătoria planificată în Germania în acea dată, în ciuda absenței unor restricții de călătorie.

În cererea nr. 30291/18, reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenția privind o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private (în special în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor profesionale) din cauza obligației nejustificate de a purta o brățară de urmărire electronică în perioada cuprinsă între 14 decembrie 2017 și 9 Februarie 2018, precum și reținerea de către autoritățile pașapoartelor sale și a altor documente pentru călătoria în străinătate, care a fost, de asemenea, ordonată la 14 decembrie 2017 și a durat până la 5 Aprilie 2018. El se plânge de asemenea că a existat o încălcare a dreptului său la libertatea de circulație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 în ceea ce privește acest aspect menționat anterior.

În cele din urmă, reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut un remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile de mai sus. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza operațiunii de căutare și de ședere la 19 octombrie 2017? Părțile sunt invitate, în special, să facă comentarii cu privire la următoarele chestiuni: (a) Conceptul de „circumstanțe urgente” în art. 233 § 3 din Codul de Procedură Penală („CPC”) definit în dreptul intern cu suficientă precizie pentru a îndeplini cerința de previsibilitate? Guvernul este invitat să furnizeze orice instrucțiuni de poliție, material de jurisprudență și alte instrumente interne relevante pentru interpretarea conceptului menționat anterior.

(b) Cadrul intern aplicabil a conținut suficiente garanții procedurale pentru a limita discreția autorităților de aplicare a legii în utilizarea competențelor conferite în temeiul articolului 233 din CCP pentru căutarea proprietății reclamantului fără autorizație judiciară prealabilă? Guvernul este invitat să furnizeze statistici, dacă este cazul, care indică procentul cazurilor în care judecătorii investigatori au refuzat să furnizeze autorizații ex post facto pentru operațiunile de căutare efectuate în temeiul clauzei „circumstanțe urgente”. (c) Autoritățile au respectat dreptul intern aplicabil în acest caz? (d) A fost necesară operațiunea de căutare și ședință necorespunzătoare într-o societate democratică?

Reclamantul a avut la dispoziția sa un remediu eficace pentru plângerea sa de mai sus, în conformitate cu art. 8 din Convenție, așa cum este prevăzut la art. 13 din Convenție? A fost confiscarea proprietăților reclamantului la 19 octombrie 2017 și a reținutului lor ulterior legal în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1? Dacă este cazul, a fost necesar într-o societate democratică? Evenimentele din 19 octombrie 2017 au dus la o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de circulație garantată prin art. 2 din Protocolul nr. 4? Cererea nr. 30291/18: A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza obligației reclamantului de a purta o brățară de urmărire electronică? A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza reținerii de către autoritățile a pașapoartelor reclamantului și a altor documente de călătorie?

Reținerea de către autoritățile a documentelor de călătorie ale reclamantului în încălcarea dreptului său la libertate de circulație și, în special, a liberității sale de a părăsi teritoriul Ucrainei, în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 4? Reclamantul dispune de remedii eficace pentru plângerile sale de mai sus în temeiul articolului 8 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 4, conform articolului 13 din Convenție? [1] Această dispoziție permite autoritățile de investigare și de procuror să intre în proprietate privată și să efectueze operațiuni de căutare fără autorizare judiciară prealabilă în „circunstanțe urgente legate de salvarea vieților umane, a proprietăților sau a aprecierii imediate a persoanelor suspectate de a fi comis o infracțiune penală”.

Published on 26 June 2023

FIFTH SECTION

Applications nos. 27496/18 and 30291/18 Boryslav Solomonovych ROZENBLAT against Ukraine lodged on 6 June 2018 and 13 June 2018 respectively communicated on 7 June 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The applications concern a search and seizure of the applicant’s belongings without prior judicial authorisation (application no. 27496/18), as well as the obligation to wear an electronic tracking bracelet and withholding his travel documents (application no. 30291/18). The applicant raises complaints in that regard under Articles 8 and 13 of the Convention, as well as Article 1 of Protocol No. 1 and Article 2 of Protocol No. 4. At the material time the applicant was a member of the Ukrainian Parliament (Verkhovna Rada) elected from the Zhytomyr region known for its rich amber deposits. On 28 November 2016 a criminal investigation was opened into suspected corruption in the Verkhovna Rada with a view to ensuring favourable treatment to a particular company in getting license for amber extraction and export.

In relation to those events, in July 2017 the Verkhovna Rada lifted the applicant’s immunity against criminal prosecution, and he was served with a notice of suspicion of trading in influence following a conspiracy by a group. The investigating judge set bail as a preventive measure in respect of the applicant and ordered a number of additional obligations and restrictions. They expired on 17 October 2017. On 19 October 2017 the applicant planed a several-day trip to Germany, of which he had informed the National Anti-Corruption Bureau (“the NABU”) as the authority in charge of the investigation.

When the applicant was already in the airplane about to leave, several officials of the NABU entered the airplane and announced their intention to carry out “an urgent search under Article 233 § 3 of the Code of Criminal Procedure related to saving property which might be material evidence in the criminal investigation” [1] . After the applicant showed his belongings as instructed, the NABU officials seized the bank cards in his possession, his passport and other travel documents, several jewelry items, a mobile telephone and a laptop. The investigator subsequently recognized the seized items as material evidence in the criminal investigation, and the investigating judge issued ex post facto judicial authorisation for the search of 19 October 2017 mainly repeating the NABU’s reasoning and containing the list of the items seized.

On 20 October 2017 the investigating judge imposed the same obligations and restrictions on the applicant as those, which had expired on 17 October 2017 (wearing an electronic tracking bracelet, respecting summonses, seeking prior authorisation for leaving Kyiv and Zhytomyr, informing the authorities of any changes in the place of residence or work, and abstaining from communication with specific persons, as well as retention by the authorities of the applicant’s passports and other travel documents).

On 14 December 2017 those obligations and restrictions were extended until 11 February 2018. On 9 February 2018 the investigating judge granted in part the prosecutor’s application for another such extension: all the obligations and restrictions, except for the obligation to wear an electronic tracking bracelet, were extended until 9 April 2018. In a similar ruling of 5 April 2018, following yet another application for extension by the prosecutor, the investigating judge refused to extend the period of the retention by the authorities of the applicant’s passports and travel documents, having held that they would hamper the applicant’s professional activities of a Member of the Parliament. He, however, extended until 3 June 2018 the applicant’s obligations to respect summonses, to inform the authorities of any changes in the place of residence or work, and to abstain from communication with specific persons.

On 24 August 2018 the pre-trial investigation was completed and the case was sent to a trial court. In application no. 27496/18 the applicant complains that his de facto personal search by the NABU officials on board of a passenger airplane on 19 October 2017, without prior judicial authorisation, which was documented as an urgent search of that airplane, as well as the seizure of his laptop and mobile telephone and their subsequent examination, violated his right to respect for his private life and correspondence under Article 8 of the Convention. He also complains under Article 13 that he did not have an effective domestic remedy in respect of the above complaint.

Furthermore, the applicant complains that the seizure and retention of his property was in breach of his right to the peaceful enjoyment of his possessions under Article 1 of Protocol No. 1. He additionally complains of a violation of his right to freedom of movement under Article 2 of Protocol No. 4 on account of the seizure of his passports on 19 October 2017, which prevented him from carrying out the planned trip to Germany on that date in spite of the absence of any travelling restrictions.

In application no. 30291/18 the applicant complains under Article 8 of the Convention of a violation of his right to respect for his private life (notably, as regards development of professional relations) on account of the allegedly unjustified obligation to wear an electronic tracking bracelet during the period from 14 December 2017 to 9 February 2018, as well as the retention by the authorities of his passports and other documents for travelling abroad, which was also ordered on 14 December 2017 and lasted until 5 April 2018. He also complains that there was a violation of his right to freedom of movement under Article 2 of Protocol No. 4 in respect of that last-mentioned aspect. Lastly, the applicant complains under Article 13 of the Convention that he did not have an effective domestic remedy in respect of the above complaints.

QUESTIONS TO THE

PARTIES Application no. 27496/18: Has there been a violation of Article 8 of the Convention on account of the search-and-seizure operation on 19 October 2017? The parties are invited, in particular, to comment on the following matters: (a) Is the concept of “urgent circumstances” in Article 233 § 3 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”) defined in domestic law with sufficient precision to meet the foreseeability requirement? The Government are invited to provide any police instructions, case ‑ law material and other domestic instruments relevant to the interpretation of the aforementioned concept. (b) Did the applicable domestic framework contain sufficient procedural safeguards for limiting the discretion of law ‑ enforcement authorities in using the powers conferred on them by Article 233 § 3 of the CCP for searching the applicant’s property without prior judicial authorisation?

The Government are invited to provide statistics, if any, indicating the percentage of cases in which the investigating judges refused to provide ex post facto authorisations for search operations conducted under the “urgent circumstances” clause. (c) Did the authorities comply with the applicable domestic law in the present case? (d) Was the impugned search-and-seizure operation necessary in a democratic society? Did the applicant have at his disposal an effective remedy for his above complaint under Article 8 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention? Was the seizure of the applicant’s belongings on 19 October 2017 and their subsequent retention lawful within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was it necessary in a democratic society?

Did the events of 19 October 2017 give rise to a violation of the applicant’s right to liberty of movement guaranteed by Article 2 of Protocol No. 4? Application no. 30291/18: 1. Has there been a violation of Article 8 of the Convention on account of the applicant’s obligation to wear an electronic tracking bracelet? 2. Has there been a violation of Article 8 of the Convention on account of the retention by the authorities of the applicant’s passports and other travel documents? 3. Was the retention by the authorities of the applicant’s travel documents in breach of his right to liberty of movement and in particular of his freedom to leave the territory of Ukraine, contrary to Article 2 of Protocol No. 4? 4. Did the applicant have at his disposal effective remedies for his above complaints under Article 8 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4, as required by Article 13 of the Convention?

[1] That provision empowers investigative and prosecutorial authorities to enter private property and carry out search operations without prior judicial authorisation in “urgent circumstances related to saving human lives, property or immediate apprehension of individuals suspected of having committed a criminal offence”.