CASE OF ALITHIA PUBLISHING COMPANY v. CYPRUS

RESPONDENT

CYP

HOTĂRÂRE

11.07.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ALITHIA PUBLISHING COMPANY v. CYPRUS (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

La 22 octombrie 1985, chiar înainte de alegerile din 1986, primul reclamant a publicat un articol intitulat “Caponele și autoestima Scurtă portret al dlui Tassos Papadopoulos Archives, Gigolo, Computer și Specimen de scris”, din care al doilea reclamant a fost autorul. 10. La 26 octombrie 1985 dl Papadopoulos a depus o acțiune civilă pentru libele la Curtea de District din Nicosia. Reclamanții au depus la 5 noiembrie 1985 un memorandum de înregistrare. Declarația reclamantului, care, în temeiul Ordinei 20 r.1 din Regulamentul de procedură civilă, ar trebui să fi fost depusă în termen de zece zile după înregistrare, a fost transmisă reclamanților la 3 februarie 1988. Deși, la 6 noiembrie 1987, Curtea de District a stabilit un termen de douăzeci și o zi pentru depunerea declarației de cerere, reclamantul a solicitat și a obținut la 11 ianuarie 1988 o prelungire până la 29 ianuarie 1988. În această dată, deoarece declarația depunerii nu a fost încă depusă, Curtea de District nu a rezolvat noul caz, ci a dat instrucțiuni grefierului de a aduce cazul înaintea acestuia, după 1 februarie 1988, pentru a-l respinge pentru lipsă de urmărire penală. 11. La 16 septembrie 1988 și 17 ianuarie 1989, reclamanții au depus două cereri similare prin care au căutat să obțină o pronunță a Curții care izbucnește sau modifică punctul 8 din declarația reclamantului, ca având tendința de a rușina sau de a întârzia examinarea corectă a acțiunii sau de a fi inutile sau scandaloasă. Audierea cererilor a fost stabilită pentru 7 noiembrie 1988, dar în acea dată a fost suspendată până la 14 decembrie 1988, la cererea ambelor părți și apoi, de oficiu, până la 9 ianuarie 1989, când a fost respinsă pentru lipsă de urmărire penală. La 17 ianuarie 1989, reclamanții au depus o a treia cerere similară care a fost ulterior retrasă la data audierii la 21 aprilie 1989, având în vedere o declarație formulată de avocatul reclamantului. 12. La 31 mai 1989, reclamanții au solicitat Curții de District pentru suspendarea termenului pentru a-și depune apărarea, din cauza faptului că nu a fost posibil să o facă în timp din cauza numeroaselor cereri care au fost depuse în acțiune. La 15 februarie 1990, reclamanții au solicitat Curții de District să accelereze procedurile. Curtea a stabilit cazul pentru menționare la 16 martie 1990 și pentru audierea la 9 noiembrie 1990. În această dată, ședința a fost suspendată de oficiu până la 21 martie 1991 și 15 noiembrie 1991 și apoi până la 28 mai 1992 și 13 ianuarie 1993. În ultima dată, reclamanții nu au reușit să apară deoarece avocatul reclamantului nu le-a notificat data audierii. 14. La 21 iunie 1993, ședința a fost suspendată din nou până la 4 februarie 1994, datorită lipsei de timp de către instanță și din nou până la 16 septembrie 1994, în urma unei cereri de la solicitanți. În trei ocazii a fost suspendată audierea ex officio: la 16 septembrie 1994, la 1 martie 1995 și 18 septembrie 1995 și, după o nouă cerere de la solicitanți, din nou la 12 ianuarie 1996. De la 16 martie 1990 până la 14 martie 1996, când audierea a început efectiv, a fost suspendată în opt ocazii, din cauza lipsei de timp a Curții: din 16 martie 1990 până la 9 noiembrie 1990 până la 21 martie 1991 până la 15 noiembrie 1991, din 15 noiembrie 1991 până la 28 mai 1992, din 28 mai 1992 până la 13 ianuarie 1993 până la 21 iunie 1993 până la 4 februarie 1994, din 4 februarie 1994 până la 16 septembrie 1994 (neatribuite Curții), din 16 septembrie 1994 până la 1 martie 1995 până la 18 septembrie 1995 până la 18 septembrie 1995 și 10 ianuarie 1996 (neatribuite Curții), din 10 ianuarie 1996 până la 13 martie 1996 (neatribuite Curții) și din 13 martie 1996 până la 14 martie 1996. 15. Audierea a început la 14 martie 1996 și a implicat șapte sesiuni: la 14 martie 1996, 2 aprilie 1996, 22 aprilie 1996, 29 mai 1996, 30 mai 1996, 12 iunie 1996 și 13 iunie 1996. La 14 martie 1996, la sfârșitul sesiunii de dimineață, avocații ambelor părți au declarat că nu au putut continua în după-amiază sau în săptămâna următoare, datorită altor angajamente ale instanței. Avocatul reclamantului a refuzat să relueze audierea la 5 aprilie 1996 deoarece a trebuit să apară la o altă instanță și la 23 aprilie 1996 pentru că a fost implicat într-o ședință pre-electivă a partidului său. Audierea a continuat astfel după alegerile parlamentare care au avut loc la 26 mai 1996. 16. La 28 ianuarie 1997, Curtea de District și-a pronunțat hotărârea. Curtea de District a respins afirmația reclamanților că procedurile erau nule și nule pentru că au depășit o lungime rezonabilă. Pe de o parte, Curtea de District a remarcat că reclamantul a întârziat depunerea cererilor sale, dar, pe de altă parte, că reclamanții nu s-au plâns de această întârziere înaintea audierii. 18. La 27 februarie 1997, reclamanții au apelat la Curtea Supremă. Ei s-au bazat pe două motive: lungimea excesivă a procedurii și valoarea atribuirii. La 8 aprilie 1997, reclamantul a depus un apel încrucișat prin care a solicitat o compensație mai mare. 19. Curtea Supremă a stabilit audierea la 22 decembrie 1998, dar în acea dată a suspendat-o până la 12 mai 1999. 20. La 22 iulie 1999, Curtea Supremă a respins apelul reclamanților și a crescut acordarea de daune la 20 000 de lire cipriotă. 21. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea Supremă a susținut că o mare parte din întârziere se datorează cererilor reclamanților de amânare. Cu toate acestea, a recunoscut că a durat 28 de luni pentru reclamantul depunerea cererilor sale din cauza călătoriilor sale frecvente în străinătate și că Curtea de District a suspendat audierea de mai multe ori pentru lipsă de timp. În special, Curtea Supremă a remarcat următoarele: la 16 septembrie 1988, reclamanții au invitat Curtea de District să elimine o parte din cererile reclamantului, dar, întrucât nu au apărut pentru audierea acestei chestiuni, Curtea de District a respins cererea. Reclamanții au solicitat apoi o prelungire a termenului pentru a depune observațiile lor, care au fost depuse la 12 septembrie 1989. La 23 august 1991, avocații reclamanților s-au retras și, la 11 noiembrie 1991, noul avocat a solicitat Curții de District să suspende audierea deoarece a fost obligat să apară în fața unei alte instanțe. La 1 martie 1995, avocatul reclamanților nu a fost prezent. La 13 septembrie 1995, el solicită o nouă amânare. În cele din urmă, audierea a început la 14 martie 1996 și a fost finalizată la 13 iunie 1996. În această perioadă, avocatul reclamantului a obținut încă două amânări.

On 22 October 1985, just before the 1986 elections, the first applicant published an Article entitled “The capon and self-esteem Short portrait of Mr Tassos Papadopoulos Archives, Gigolo, Computer and Specimen of writing”, of which the second applicant was the author. 10. On 26 October 1985 Mr Papadopoulos filed a civil action for libel with the District Court of Nicosia. The applicants filed a memorandum of appearance to the writ on 5 November 1985. The plaintiff's statement of claim, which, by virtue of Order 20 r.1 of the Civil Procedure Rules, ought to have been filed within ten days after the appearance, was delivered to the applicants on 3 February 1988. Although on 6 November 1987 the District Court had fixed a time-limit of twenty-one days for the filing of the statement of claim, the plaintiff requested and obtained on 11 January 1988 an extension until 29 January 1988. On that date, as the statement of claim was not yet filed, the District Court did not fix the case anew, but gave instructions to the Registrar to bring the case before it, after 1 February 1988, in order to dismiss it for want of prosecution. 11. On 16 September 1988 and 17 January 1989 the applicants filed two similar applications whereby they sought to obtain an order of the court striking out or amending paragraph 8 of the plaintiff's statement of claim, as tending to embarrass or delay the fair examination of the action or as being unnecessary or scandalous. The hearing of the applications was fixed for 7 November 1988, but on that date it was adjourned until 14 December 1988 at the request of both parties and then, ex officio, until 9 January 1989, when it was dismissed for want of prosecution. On 17 January 1989 the applicants filed a third similar application which was subsequently withdrawn on the date of the hearing on 21 April 1989, in the light of a statement made by the plaintiff's lawyer. 12. On 31 May 1989 the applicants applied to the District Court for an adjournment of the time-limit to file their defence, on the ground that it had not been possible to do it in time owing to the numerous applications which were submitted in the action. An adjournment was granted until 7 June 1989 but the applicants did not file their defence until 12 September 1989. 13. On 15 February 1990 the applicants applied to the District Court to expedite proceedings. The court fixed the case for mention on 16 March 1990 and for hearing on 9 November 1990. On that date the hearing was adjourned ex officio until 21 March 1991 and 15 November 1991, and then until 28 May 1992 and 13 January 1993. On that last date the applicants failed to appear because the plaintiff's lawyer had omitted to notify them of the date of the hearing. 14. On 21 June 1993 the hearing was adjourned again until 4 February 1994, owing to the lack of time by the court, and again until 16 September 1994, following a request from the applicants. On three occasions the hearing was adjourned ex officio: on 16 September 1994, 1 March 1995 and 18 September 1995 and, following a further request from the applicants, again on 12 January 1996. From 16 March 1990 until 14 March 1996, when the hearing actually started, the hearing was adjourned on eight occasions, due to lack of time of the Court: from 16 March 1990 to 9 November 1990, from 9 November 1990 to 21 March 1991, from 21 March 1991 to 15 November 1991, from 15 November 1991 to 28 May 1992, from 28 May 1992 to 13 January 1993, from 13 January 1993 to 21 June 1993, from 21 June 1993 to 4 February 1994, from 4 February 1994 to 16 September 1994 (not attributed to the Court), from 16 September 1994 to 1 March 1995, from 1 March 1995 to 18 September 1995, from 18 September 1995 to 10 January 1996 (not attributed to the Court), from 10 January 1996 to 13 March 1996 (not attributed to the Court) and from 13 March 1996 to 14 March 1996. 15. The hearing commenced on 14 March 1996 and involved seven sessions: on 14 March 1996, 2 April 1996, 22 April 1996, 29 May 1996, 30 May 1996, 12 June 1996 and 13 June 1996. On 14 March 1996, at the end of the morning session, the lawyers of both parties declared that they were unable to continue in the afternoon or the following week due to other court engagements. The applicants' lawyer refused to resume the hearing on 5 April 1996 because he had to appear before another court, and on 23 April 1996 because he was engaged in a pre-election meeting of his party. The hearing thus continued after the parliamentary elections held on 26 May 1996. 16. On 28 January 1997 the District Court delivered its judgment. It found that the applicants had committed libel and ordered them to pay the plaintiff 12,000 Cypriot pounds in damages. 17. The District Court rejected the applicants' claim that the proceedings were null and void because they had exceeded a reasonable length. The District Court noted, on the one hand, that the plaintiff had delayed filing his claims, but, on the other hand, that the applicants had not complained of this delay prior to the hearing. 18. On 27 February 1997 the applicants appealed to the Supreme Court. They relied on two grounds: the excessive length of the proceedings and the amount of the award. On 8 April 1997 the plaintiff filed a cross-appeal whereby he sought higher compensation. 19. The Supreme Court fixed the hearing on 22 December 1998 but on that date adjourned it until 12 May 1999. 20. On 22 July 1999 the Supreme Court rejected the applicants' appeal and increased the award of damages to 20,000 Cypriot pounds. 21. As regards the length of the proceedings, the Supreme Court held that much of the delay was due to the applicants' requests for adjournments. It acknowledged, however, that it took 28 months for the plaintiff to file his claims because of his frequent trips abroad, and that the District Court had adjourned the hearing several times for lack of time. In particular, the Supreme Court noted the following: on 16 September 1988 the applicants had invited the District Court to strike out part of the plaintiff's claims but, as they did not appear for the hearing of that matter, the District Court rejected the application. The applicants then asked for an extension of the time-limit to file their observations, which were submitted on 12 September 1989. On 23 August 1991 the applicants' lawyers withdrew, and on 11 November 1991 the new lawyer requested the District Court to adjourn the hearing because he was obliged to appear before another court. On 1 March 1995 the applicants' lawyer was not present. On 13 September 1995 he asked for a new adjournment. Finally, the hearing started on 14 March 1996 and was completed on 13 June 1996. During that period, the applicants' lawyer obtained two more adjournments.

§ Cauze similare