DIDIER v. FRANCE

Reclamantul, Jean-Louis Didier, este un național francez născut în 1962 și locuiește în Neuilly-sur-Seine. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Bremond, din Barul Parisului. Reclamantul este șeful departamentului de arbitraj din Dynabourse SA, o companie, și este responsabil cu tranzacțiile efectuate de Dynabourse Arbitrage, un parteneriat comercial în care Dynabourse SA are o poziție de peste 77%. Având în vedere un raport elaborat de inspectorii săi în urma unei anchete, Autoritatea de reglementare a Bolsei (Comisia des opérations de bourse) a aplicat Comitetului pentru piețe financiare (Conseil des marches finaciers – “FMB”) să dispună de proceduri disciplinare împotriva reclamantului. La 1 iulie 1998, președintele FMB a notificat reclamantul plângerilor împotriva acestuia. La 27 ianuarie 1999, Consiliul piețelor financiare, exercitând competențele sale disciplinare, a hotărât să suspende licența de tranzacționare a reclamantului timp de șase luni și i-a amendat 5.000.000 de franci francezi. La 30 aprilie 1999, reclamantul a introdus o acțiune în Conseil d’Etat, încercând să aibă decizia în eliberare anulată și executarea sa a rămas. La 3 decembrie 1999, Consiliul d’Etat a respins acțiunea reclamantului și, în special, a considerat că, atunci când se ocupă de un caz privind actele pentru care ar putea fi impuse sancțiuni disciplinare, „Consiliul piețelor financiare trebuie considerat ca determinând acuzațiile penale în sensul dispozițiilor de mai sus ... Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale”. Conseil d’Etat a mai susținut: „având în vedere că o acțiune poate fi inițiată în cadrul Conseil d’Etat în ceea ce privește o decizie a Consiliului piețelor financiare, faptul că procedurile în fața consiliului ar putea să nu îndeplinească cerințele de la art. 6 § 1 nu pot fi luate în orice privință pentru a constitui o încălcare a dreptului la o audiere echitabilă în toate aceste cazuri. Cu toate acestea, chiar dacă Consiliul piețelor financiare, în exercitarea competențelor sale disciplinare, nu este o instanță în temeiul dreptului intern, motivul recursului în sensul faptului că modalitatea în care a tratat cazul a contravenit principiul imparțialității prevăzut în art. 6 § 1 de mai sus poate fi invocat în mod valabil, având în vedere natura, aderarea și funcțiile acesteia, în sprijinul unei acțiuni în cadrul Consiliului d’Etat în ceea ce privește o decizie a Consiliului. ... raportorul, care nu inițiează procesul de referință, nu joacă nici o parte în formularea plângerilor. El nu are competența de a întrerupe procedura sau, invers, de a extinde domeniul de aplicare al unui caz. competențele de investigare pe care le bucură în evaluarea validității plângerilor și a observațiilor persoanei împotriva cărora au fost introduse proceduri nu-l autorizează să facă cauze sau convulsii sau să ia orice altă măsură coercitivă în cursul anchetei. În acest caz ... nu s-a stabilit, sau chiar a afirmat, că în îndeplinirea atribuțiilor sale, raportorul a depășit competențele care i-au fost conferite de dispozițiile menționate mai sus și care nu sunt diferite de cele disponibile de comitetul disciplinar al Comitetului pentru piețele financiare în sine. În consecință, participarea sa la deliberări și voturi care au dus la impunerea unei pedeapse asupra dlui Didier nu a dus la încălcarea principiului imparțialității, astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale.” Dispozițiile relevante ale decretului nr. 96-872 din 3 octombrie 1996 privind grupurile disciplinare ale Comitetului pentru piețele financiare sunt redactate după cum urmează: ... „Decizia se transmite persoanei în cauză și comisarului guvernamental prin intermediul unei scrisori înregistrate cu livrare înregistrată. Persoanele asupra cărora sunt impuse sancțiuni și ministrul afacerilor economice și al finanțelor au două luni pentru a aduce o acțiune în Consiliul d’Etat; în cazul ministrului, acest timp începe să se ruleze de la data în care decizia este preluată în favoarea comisarului guvernamental. ...”

The applicant, Jean-Louis Didier, is a French national who was born in 1962 and lives in Neuilly-sur-Seine. He was represented before the Court by Mr C. Bremond, of the Paris Bar. The applicant is head of the arbitrage department of Dynabourse SA, a company, and is in charge of the transactions carried out by Dynabourse Arbitrage, a commercial partnership in which Dynabourse SA has a stake of more than 77%. In the light of a report drawn up by its inspectors following an inquiry, the Stock Exchange Regulatory Authority (Commission des opérations de bourse) applied to the Financial Markets Board (Conseil des marchés financiers – “the FMB”) to have disciplinary proceedings instituted against the applicant. On 1 July 1998 the chairman of the FMB notified the applicant of the complaints against him. On 27 January 1999 the Financial Markets Board, exercising its disciplinary powers, decided to suspend the applicant’s trading licence for six months and fined him 5,000,000 French francs. On 30 April 1999 the applicant brought an action in the Conseil d’Etat, seeking to have the decision in issue quashed and its execution stayed. On 3 December 1999 the Conseil d’Etat dismissed the applicant’s action. It held, in particular, that when dealing with a case concerning acts for which disciplinary penalties could be imposed, “the Financial Markets Board must be regarded as determining criminal charges within the meaning of the aforementioned provisions of the ... Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms”. The Conseil d’Etat further held: “Seeing that an action may be brought in the Conseil d’Etat in respect of a decision by the Financial Markets Board, the fact that proceedings before the Board might not satisfy the requirements of Article 6 § 1 in every respect cannot be taken to constitute an infringement of the right to a fair hearing in all such cases. However, even though the Financial Markets Board, when exercising its disciplinary powers, is not a court under domestic law, the ground of appeal to the effect that the manner in which it dealt with the case contravened the principle of impartiality set forth in the aforementioned Article 6 § 1 may, having regard to its nature, membership and functions, be validly relied on in support of an action in the Conseil d’Etat in respect of a decision by the Board. ... the rapporteur, who does not initiate the referral process, plays no part in the formulation of complaints. He does not have the power to discontinue proceedings or, conversely, to broaden the scope of a case. The investigative powers he enjoys in assessing the validity of the complaints and of the observations of the person against whom proceedings have been brought do not authorise him to make searches or seizures or to take any other coercive measures during the investigation. In the present case ... it has not been established, or even alleged, that in performing his duties the rapporteur exceeded the powers which were conferred on him by the provisions cited above and which are no different from those available to the Financial Markets Board’s disciplinary panel itself. Consequently, his participation in the deliberations and vote that resulted in the imposition of a penalty on Mr Didier did not give rise to any breach of the principle of impartiality as set forth in Article 6 § 1 of the ... Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.” The relevant provisions of Decree no. 96-872 of 3 October 1996 on the disciplinary panels of the Financial Markets Board are worded as follows: ... “The decision shall be served on the person concerned and on the Government Commissioner by means of a registered letter with recorded delivery. The Board shall, where appropriate, notify its decision to the referring entity. Persons on whom penalties are imposed and the Minister for Economic Affairs and Finance shall have two months to bring an action in the Conseil d’Etat; in the Minister’s case, that time shall start to run from the date on which the decision is served on the Government Commissioner. ...” ...