MARIK v. THE CZECH REPUBLIC

SEGUNDA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ Nr. 56519/00 de către Miroslav MĂ văzând împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 27 august 2002 în calitate de Cameră compusă din J.-P. Președintele Costa Gaukur Jörundsson Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen Ugrekhelidze judecători și dna S. Dollé având în vedere cererea de mai sus introdusă la 17 februarie 2000, având în vedere decizia parțială a Secțiunii din 8 ianuarie 2002, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Miroslav Mařík, este un ceh și francez, care s-a născut în 1938 și trăiește în Charmey (Suezia). Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Schorm. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1968, reclamantul a părăsit fosta Cehoslovacie și s-a stabilit în Franța, obținând statutul de refugiat politic. În 1979 a obținut cetățenie franceză. Prin hotărârea Curții de District din Praga 7 (okresní soud) la 25 ianuarie 1983, el a fost considerat vinovat de părăsirea Republicii. El a fost condamnat la doi ani de închisoare și proprietatea sa a fost confiscată. În noiembrie 1984 proprietatea sa a fost vândută de stat către alte persoane. La 1 iulie 1990 a intrat în vigoare Legea privind reabilitarea judiciară. În temeiul articolului 2 alineatul (1), toate condamnările între 25 februarie 1948 și 1 ianuarie 1990 privind evenimentele care au avut loc după 5 mai 1945 au fost anulate cu efect de la data la care au fost pronunțate, împreună cu orice decizie ulterioară. Deciziile privind confiscarea proprietăților au fost un exemplu. În conformitate cu art. 23 alineatul (2), condițiile în care dispozițiile din lege ar trebui să se aplice cererilor de restituire, precum și modalitatea de remediere și domeniul de aplicare al acestor cereri ar trebui definite în legislație separată. La 1 aprilie 1991 a intrat în vigoare Legea privind reabilitarea extrajudicială care stabilește condițiile pentru cetățenia cehă și reședința permanentă în Republica Cehă pentru persoanele care solicită restituirea proprietăților confiscate în temeiul fostului regim comunist. La 12 iulie 1994, Curtea Constituțională a abrogat, printre altele, Tribunalul Constituțional. Condiția de a fi un rezident permanent în Republica Cehă, ca fiind contrar Constituției Republicii Cehe și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 21 aprilie 1995, reclamantul, care încă rezidă în Franța, a introdus, în conformitate cu Legea privind reabilitarea extrajuzială, o acțiune de restituire a proprietăților sale în fața Curții de District Prachatice. La 20 martie 1998, Curtea de District a ordonat inculpatului să încheie un acord de restituire cu reclamantul. La 16 septembrie 1998, Curtea Regională České Budějovice (krajský soud) a modificat hotărârea Curții de District și a respins acțiunea reclamantului. La 12 septembrie 2000, Curtea Supremă (Nejvyší soud) , la apelul reclamantului asupra punctelor de drept, A anulat hotărârile instanțelor de jos și a trimis această chestiune la Curtea de District care, la 17 august 2001, a ordonat inculpatului să încheie un acord de restituire cu reclamantul. La 18 aprilie 2002, hotărârea a devenit finală. La 27 mai 2002, reclamantul a fost înregistrat în Registrul de Land Prachatice în calitate de proprietar al proprietății. La 9 iunie 2002, el a luat posesia proprietății. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura de restituire în fața instanțelor cehe a fost irazonabilă. La 24 iunie 2002, reclamantul a informat Curtea că a fost înregistrat în Registrul de teren Prachatice ca proprietar al proprietății în cauză la 27 mai 2002, că a luat posesia acestei proprietăți la 9 Iunie 2002 și că, prin urmare, el nu a vrut să urmărească cererea. HOTĂRÂREA Reclamantul se plângea inițial de durata procedurii de restituire în fața instanțelor cehe. În scrisoarea din 17 iulie 2002, Guvernul a informat Curtea că reclamantul le-a notificat neoficial că nu va continua cererea în fața Curții. La 24 iunie 2002, reclamantul a informat Curtea că, la 27 mai 2002, a fost înregistrat de Registrul de Land Prachatice ca proprietar al proprietății care au fost obiectul procedurii de restituire, că a luat posesia acestei proprietăți la 9 iunie 2002 și că, în consecință, nu a vrut să continue cererea. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea constată că reclamantul nu intenționează să continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 56519/00

by Miroslav MAŘÍK

against the Czech Republic

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27

August 2002 as a Chamber composed of

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

Gaukur

Jörundsson

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

judges

,

and

Mrs

S. Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 17 February 2000,

Having regard to the Section’s partial decision of 8 January 2002,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Miroslav Mařík, is a Czech and French national, who was born in 1938 and lives in Charmey (Switzerland). The respondent Government were represented by their Agent, Mr V. Schorm.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1968 the applicant left the former Czechoslovakia and settled in France, obtaining the status of a political refugee. In 1979 he obtained French citizenship. By judgment of the Prague 7 District Court

(okresní soud)

on 25 January 1983, he was found guilty of deserting the Republic. He was sentenced to two years’ imprisonment and his property was confiscated. In November 1984 his property was sold by the State to other persons.

On 1 July 1990 the Judicial Rehabilitation Act entered into force. Under section 2(1), all convictions between 25 February 1948 and 1 January 1990 relating to events occurring after 5 May 1945 were quashed with effect from the date on which they were pronounced, together with any subsequent decisions. Decisions concerning confiscation of property were an example. According to section 23(2), the conditions under which the provisions of the Act were to apply to restitution claims, as well as the manner of redress and the scope of such claims, were to be defined in separate legislation.

On 1 April 1991 the Extra-Judicial Rehabilitation Act came into force setting out the conditions for Czech citizenship and permanent residence in the Czech Republic for persons claiming the restitution of property which had been confiscated under the former communist regime.

On 12 July 1994, with effect from 1 November 1994, the Constitutional Court repealed

inter alia

the condition of being a permanent resident in the Czech Republic, as being contrary to the Constitution of the Czech Republic and to Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

On 21 April 1995 the applicant, still residing in France, brought, pursuant to the Extra-Judicial Rehabilitation Act, an action for the restitution of his property before the Prachatice District Court.

On 20 March 1998 the District Court ordered the defendant to conclude a

restitution agreement with the applicant. On 16 September 1998 the České Budějovice Regional Court

(krajský soud)

, upon the defendant’s appeal,

modified the District Court’s judgment and dismissed the applicant’s action.

On 12 September 2000 the Supreme Court

(Nejvyšší soud)

, upon the applicant’s appeal on points of law,

quashed the judgments of the lower courts and sent the matter back to the District Court which, on 17

August

2001,

ordered the

defendant to conclude a

restitution agreement

with the applicant. On 18 April 2002 the judgment became final. On 27

May 2002 the applicant was registered in the Prachatice Land Registry as the owner of the property. On 9 June 2002 he took possession of the property.

COMPLAINT

The applicant originally complained under Article 6 § 1 of the Convention that the restitution proceedings before the Czech courts were unreasonably long.

On 24 June 2002 the applicant informed the Court that he had been registered in the Prachatice Land Register as the owner of the property at issue on 27 May 2002, that he had taken possession of this property on 9

June 2002 and that, consequently, he did not wish to pursue the application.

THE LAW

The applicant originally complained about the length of the restitution proceedings before the Czech courts.

In their letter of 17 July 2002 the Government informed the Court that the applicant had unofficially notified them that he would not continue to pursue his application before the Court.

On 24 June 2002 the applicant informed the Court that on 27 May 2002 he had been registered by the Prachatice Land Registry as the owner of the property which had been the subject of the restitution proceedings, that he had taken possession of this property on 9 June 2002 and that, consequently, he did not wish to pursue the application.

Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court notes that the applicant does not intend to pursue the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

J.-P. Costa

Registrar

President