CtEDO 05.09.2002 Auto

KILIC v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.09.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KILIC v. TURKEY (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Dna Tsatsa-Nikolovska Doamna H.S. Greve, judecători și dl V. Berger Greve, judecător al Secțiunii Berger Având în vedere cererea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 28 mai 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, Ayșe Kılıç, este un național turc, născut în 1974 și trăiește în Ankara. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Ahmet Bozkurt Çağlar, avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iulie 1996, reclamantul a fost luat în custodie de poliție pe suspect că a participat la o serie de demonstrații ilegale. La 23 iulie 1996, reclamantul a fost interogat de ofițeri de poliție. La 25 iulie 1996, reclamantul a fost interogat de un procuror public la Curtea de Securitate de Stat din Ankara. Reclamantul a refuzat acuzațiile împotriva ei. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața unui judecător la Curtea de Securitate de Stat din Ankara împreună cu alți deținuți. În timpul interogatului reclamant a refuzat acuzațiile împotriva ei. Judecătorul a ordonat detenția reclamantului în reținere. La 12 august 1996, Curtea de Securitate a Ankara a depus un proiect de procuror public de inculpare la Curtea de Securitate a Ankara acuzând reclamantul de aderare la o organizație armată, și anume la Adunarea Comunistă Revoluționară Turcă (Türkiye İhtilalci Komünistler Birliği ). Procurorul public a solicitat că reclamantul să fie condamnat și condamnat în conformitate cu art. 168 § 2 din Codul Penal Turc și cu art. 5 din Legea nr. 3713. La 10 martie 1998, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a condamnat reclamantul de asistență și a suferit membrii unei organizații armate în temeiul art. 169 din Codul Penal și a condamnat-o la trei ani și nouă luni de închisoare. Pe 28 decembrie 1998, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procesul ei a fost nedrept din cauza prezenței unui judecător militar pe bancă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție că a fost supusă discriminării pentru că a fost condamnată și condamnată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3713. Reclamantul susține că dacă nu ar fi fost condamnată în temeiul Legii nr. 3713, ar fi primit o pedeapsă mai puțin severă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procesul ei a fost nedrept din cauza prezenței unui judecător militar pe bancă. Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 48 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe guvernul contestat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 din Convenție că a fost supusă discriminării pentru că a fost condamnată și condamnată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3713. Reclamantul susține că dacă nu ar fi fost condamnată în temeiul Legii nr. 3713, ar fi primit o pedeapsă mai puțin severă. Curtea reamintește că art. 14 nu se referă la toate diferențele de tratament, ci numai la diferențele care au drept bază sau motiv o caracteristică personală prin care persoanele sau grupul de persoane sunt distinse unul de altul (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 1976, Seria A nr. 23, p. 29, 56). În cazul instantaneu, Curtea observă că presupusa distincție nu este făcută între diferite grupuri de persoane, ci între diferite tipuri de infracțiuni, în funcție de punctul de vedere legislativ privind gravitatea lor (a se vedea Hotărârea Gerger v. Turcia din 8 iulie 1999, GC, nr. 24919/94, § 69). Curtea nu constată această diferență în ceea ce privește tratamentul arbitrar sau lipsa de obiectivitate. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii trebuie respinsă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantei privind independența și imparțialitatea Curții de Securitate de Stat din Ankara; declara inadmisibilă restul cererii. Vincent Berger Georg R ess Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă