CtEDO 16.10.2003 Auto

AFFAIRE AYSE KILIC c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE AYSE KILIC c. TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA AYȘE KILIç c. TURCIA (solicitarea nr. 49164/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 octombrie 2003 DEFINITIVF 16/01/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. președintele Caflisch Kūris Türmen Hedigan H.S. Greve Traja, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 septembrie 2003, Renunță la hotărârea adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 49164/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ayșe K reclamanta a sesizat Curtea la 28 mai 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 5 septembrie 2002, Curtea (secțiunea a treia) a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice restul cererii guvernului. Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. Recurenta, născută în 1974, se află în Ankara. La 12 iulie 1996, a fost arestată pentru participarea la o serie de demonstrații ilegale și pentru apartenența la o organizație armată ilegală, și anume gruparea comuniștilor revoluționari din Turcia (Türkie Ihtilci Komunistler Birli La 23 iulie 1996, în timpul interogatoriului său, reclamanta a refuzat să răspundă la întrebările adresate de polițiști. La 25 iulie 1996, s-a prezentat în fața procurorului republicii lângă curtea de securitate a statului Ankara, în fața căreia a negat faptele care i-au fost reproșate. În aceeași zi, ea a fost adusă în fața judecătorului-șef lângă curtea de securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie. 10. La 12 august 1996, procurorul a solicitat reclamantului aplicarea art. 168 alin. (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului pentru apartenența la organizația ilegală în cauză. 11. La 10 martie 1998, Curtea de Securitate a statului, compusă din doi judecători civili și un judecător militar, a condamnat recurenta la trei ani și nouă luni de închisoare pentru asistență și asistență pentru organizarea ilegală în cauză, în temeiul articolului 169 din Codul Penal. 12. La 28 decembrie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. II. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Özdemir c. Turcia 59659/00, § 21-22, 6 februarie 2003). Recurenta susține că Curtea de Securitate a statului care a judecat-o și a condamnat-o nu constituie un tribunal echitabil și independent care i-a putut garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. Aceasta vede o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție care, în părțile sale relevante, se citește astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Cu privire la admisibilitate 15. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Çiraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VII) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că acest motiv trebuie să facă obiectul unei examinări de fond. În plus, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate. Pe fond 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alin. (1) din Convenție (a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34 și Özdemir, citată anterior, §§§ 36.17). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că este de înțeles că reclamanta, care răspundea în fața unei Curți de Securitate a statului de infracțiuni prevăzute și reprimate de Codul penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, ea putea să se teamă în mod legitim că Curtea de Securitate a statului se va lăsa ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le are reclamanta cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (ncal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1573, § 72 in fine 18. Curtea concluzionează că, atunci când a judecat și condamnat reclamanta, Curtea de Securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 20. Recurenta susține că a suferit un prejudiciu material și moral pe care îl evaluează la 50 000 EUR. 21. Guvernul nu se pronunță. 22. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă încălcarea Convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde recurentei o compensație în acest sens (a se vedea Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, § 85). 23. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă (a se vedea Éliraklar, citată anterior, p. 3074, § 49). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 24. Recurenta solicită pentru cheltuieli și cheltuieli o sumă pe care o lasă la aprecierea Curții. 25. Guvernul nu se pronunță. 26. Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 2 000 EUR din acest șef. Interese moratoriu 27. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului Ankara afirmă că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsul prejudiciu moral A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii EUR), pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte cheltuieli fiscale datorate în momentul plății, care trebuie convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 16 octombrie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-07-01
0,97
AFFAIRE YESIL c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YEŞİL c. TURQUIE (Requête n o 50249/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er juillet 2004 DÉFINITIF 01/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2004-11-04
0,96
AFFAIRE AYSE OZTURK c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION [1] AFFAIRE AYŞE ÖZTÜRK c. TURQUIE (Requête n o 59244/00) ARRÊT STRASBOURG 4 novembre 2004 DÉFINITIF 04/02/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2003-11-27
0,96
AFFAIRE KIRMAN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KIRMAN c. TURQUIE (Requête n o 48263/99) ARRÊT STRASBOURG 27 novembre 2003 DÉFINITIF 27/02/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2003-12-04
0,96
AFFAIRE YESIM TAS c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YEŞİM TAŞ c. TURQUIE (Requête n o 48134/99) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2003 DÉFINITIF 04/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2003-12-04
0,96
AFFAIRE TASKIN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE TAŞKIN c. TURQUIE (Requête n o 49517/99) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2003 DÉFINITIF 04/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă