CtEDO 11.10.2007 Auto

GÜLER v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GÜLER v. TURKEY (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Berro-Lefèvre, judecători și judecătorul adjunct al secțiunii S. Naismith având în vedere cererea depusă la 4 septembrie 1999, având în vedere decizia parțială din 28 septembrie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Mașuk Güler, este un cetățean turc născut în 1961 și locuiește în Gaziantep. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vefa, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 ianuarie 1994, reclamantul a fost luat în custodie de poliție la Tatvan pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, și anume PKK (Partiul lucrătorilor din Kurdistan). La 31 ianuarie 1994, procurorul de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului, împreună cu patruzeci și două de persoane. Reclamantul a fost acuzat de aderarea la PKK în temeiul articolului 168 din Codul Penal. La 18 decembrie 1997, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır, care a fost compusă din trei judecători, inclusiv un judecător militar, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare. La 2 martie 1999, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 din Convenție că nu a primit un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar pe banca Curții de Securitate de Stat din Diyarbakır. HOTĂRÂREA La 3 mai 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească ex gratie reclamantului cu o sumă totală de 1 500 EUR (1 000 500 euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, se plătește în euro, care urmează să fie convertită în lira nouă turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de mine. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” La 24 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex-gratie reclamantului o sumă totală de 1,500 EUR (1,000 și 500 de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi transformat în lira nouă turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către reclamant și/sau reprezentantul său autorizat corespunzător. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului [1] Dna E. Fura-Sandström a fost desemnată ca judecător național în ceea ce privește Turcia, în conformitate cu art. 29 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă