ALPAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
ALPAR v. TURKEY (CtEDO, 2007)
SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 5684/02, de către Seyitan ALPAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 martie 2007 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Türmen dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Berro-Lefèvre, judecători și secretarul secțiunii S. Quesada Având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Seyithan Alpar, este un național turc, care s-a născut în 1972 și își îndeplinește în prezent condamnarea în închisoarea Midyat. El este reprezentat în fața Curții de către dl Fethi Gümüș, un avocat practicant în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 1992, reclamantul a fost luat în custodie de poliție de către ofițeri de poliție din filiala antiterrorism a Direcției de Securitate Nusaybin cu privire la suspiciunile de aderare la PKK (Partitul muncitorilor kurzi În 18 ianuarie 1993, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a ordonat detenția sa în reținere. Procurorul public a depus o declarație de inculpare la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır, în temeiul articolului 125 din Codul Penal, cu aderarea la o organizație teroristă și cu participarea la acte care vizează separarea unei părți a teritoriului statului. La 26 aprilie 1993, Curtea de Securitate de Stat a început procesul împotriva reclamantului și a altor treisprezece suspecți. La 8 mai 2000, Curtea de Securitate de Stat a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. Reclamantul a interzis hotărârea. La 2 aprilie 2001, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Reclamantul afirmă că este încălcat art. 5 § 3 din Convenție, deoarece a fost păstrat în custodie de poliție timp de douăzeci și șase zile între 22 decembrie 1992 și 18 ianuarie 1993 fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că a fost refuzat o audiere echitabilă din cauza prezenței unui judecător militar pe banca Curții de Securitate a statului Diyarbakır, care l-a judecat și l-a condamnat. În plus, el se plânge sub aceeași direcție că procedurile penale introduse împotriva acestuia nu au fost încheiate într-un termen rezonabil, în încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. 1. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că a fost reținut în arest de poliție timp de douăzeci și șase zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Curtea reiterează că în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, Curtea nu poate trata o chestiune decât într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală. În lipsa măsurilor interne, perioada de șase luni de la data actului reclamat. Curtea constată că reclamantul a fost luat în custodie de poliție la 22 decembrie 1992 și că detenția sa de poliție s-a încheiat la 18 În ianuarie 1993, când judecătorul a ordonat detenția sa în reținere, în timp ce cererea a fost introdusă cu Curtea la 5 decembrie 2001, adică mai mult de șase luni mai târziu. Rezultă că această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. 2. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat în timp ce el a fost judecat și condamnat de Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır, care lipsește independența și imparțialitatea. El se plânge în continuare sub aceeași direcție că lungimea procedurii penale împotriva lui a fost excesivă. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 2 litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate de Stat Diyarbakır și durata procedurii penale împotriva lui; declara restul cererii inadmisibil. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič