Alpar împotriva Turciei

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 5684/02, de către Seyitan ALPAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 martie 2007 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Türmen dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Berro-Lefèvre, judecători și secretarul secțiunii S. Quesada Având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Seyithan Alpar, este un național turc, care s-a născut în 1972 și își îndeplinește în prezent condamnarea în închisoarea Midyat. El este reprezentat în fața Curții de către dl Fethi Gümüș, un avocat practicant în Diyarbakır.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 1992, reclamantul a fost luat în custodie de poliție de către ofițeri de poliție din filiala antiterrorism a Direcției de Securitate Nusaybin cu privire la suspiciunile de aderare la PKK (Partitul muncitorilor kurzi În 18 ianuarie 1993, Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a ordonat detenția sa în reținere. Procurorul public a depus o declarație de inculpare la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır, în temeiul articolului 125 din Codul Penal, cu aderarea la o organizație teroristă și cu participarea la acte care vizează separarea unei părți a teritoriului statului. La 26 aprilie 1993, Curtea de Securitate de Stat a început procesul împotriva reclamantului și a altor treisprezece suspecți.

La 8 mai 2000, Curtea de Securitate de Stat a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la închisoare pe viață. Reclamantul a interzis hotărârea. La 2 aprilie 2001, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Reclamantul afirmă că este încălcat art. 5 § 3 din Convenție, deoarece a fost păstrat în custodie de poliție timp de douăzeci și șase zile între 22 decembrie 1992 și 18 ianuarie 1993 fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că a fost refuzat o audiere echitabilă din cauza prezenței unui judecător militar pe banca Curții de Securitate a statului Diyarbakır, care l-a judecat și l-a condamnat.

În plus, el se plânge sub aceeași direcție că procedurile penale introduse împotriva acestuia nu au fost încheiate într-un termen rezonabil, în încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. 1. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că a fost reținut în arest de poliție timp de douăzeci și șase zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Curtea reiterează că în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, Curtea nu poate trata o chestiune decât într-o perioadă de șase luni de la data în care a fost luată decizia finală. În lipsa măsurilor interne, perioada de șase luni de la data actului reclamat.

Curtea constată că reclamantul a fost luat în custodie de poliție la 22 decembrie 1992 și că detenția sa de poliție s-a încheiat la 18 În ianuarie 1993, când judecătorul a ordonat detenția sa în reținere, în timp ce cererea a fost introdusă cu Curtea la 5 decembrie 2001, adică mai mult de șase luni mai târziu. Rezultă că această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. 2. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la o audiere echitabilă a fost încălcat în timp ce el a fost judecat și condamnat de Curtea de Securitate de Stat din Diyarbakır, care lipsește independența și imparțialitatea. El se plânge în continuare sub aceeași direcție că lungimea procedurii penale împotriva lui a fost excesivă.

Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 2 litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate de Stat Diyarbakır și durata procedurii penale împotriva lui; declara restul cererii inadmisibil. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 5684/02 by Seyithan ALPAR against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 March 2007 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr R. Türmen , Mrs E. Fura-Sandström , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer , Mr David Thór Björgvinsson , Mrs I. Berro-Lefèvre, judges , and Mr S. Quesada , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 December 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Seyithan Alpar, is a Turkish national, who was born in 1972 and is currently serving his sentence in Midyat prison. He is represented before the Court by Mr Fethi Gümüș, a lawyer practising in Diyarbakır.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 22 December 1992 the applicant was taken into police custody by police officers from the anti-terrorism branch of the Nusaybin Security Directorate on suspicion of membership of the PKK ( Kurdish Workers’ Party ). He was held in detention in police custody for twenty-six days without being brought before a judge. On 18 January 1993 the Diyarbakır State Security Court ordered his detention on remand. The public prosecutor filed a bill of indictment with the Diyarbakır State Security Court charging the applicant, under Article 125 of the Criminal Code, with membership of a terrorist organisation and with having been engaged in acts aimed at the separation of a part of the territory of the State.

On 26 April 1993 the State Security Court commenced the trial against the applicant and thirteen other suspects. On 8 May 2000 the State Security Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to life imprisonment. The applicant appealed against the judgment. On 2 April 2001 the Court of Cassation upheld the judgment. This decision was served on the applicant on 22 October 2001. COMPLAINTS The applicant alleges a violation of Article 5 § 3 of the Convention in that he was kept in police custody for twenty-six days between 22 December 1992 and 18 January 1993 without being brought before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he was denied a fair hearing on account of the presence of a military judge on the bench of the Diyarbakır State Security Court, which tried and convicted him.

He further complains under the same heading that the criminal proceedings brought against him were not concluded within a “reasonable time”, in violation of Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW 1. The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that he was held in police custody for twenty-six days without being brought before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power. The Court reiterates that pursuant to Article 35 § 1 of the Convention, the Court may only deal with a matter within a period of six months from the date on which the final decision was taken. In the absence of domestic remedies, the six-month period runs from the date of the act complained of.

The Court notes that the applicant was taken into police custody on 22 December 1992 and that his detention in police custody ended on 18 January 1993, when the judge ordered his detention on remand, whereas the application was introduced with the Court on 5 December 2001, i.e. more than six months later. It follows that this complaint has been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. 2. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that his right to a fair hearing was breached as he was tried and convicted by the Diyarbakır State Security Court, which lacked independence and impartiality. He further complains under the same heading that the length of the criminal proceedings against him was excessive.

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaints concerning the independence and impartiality of the Diyarbakır State Security Court and the length of the criminal proceedings brought against him; Declares the remainder of the application inadmissible. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Registrar President