SUYUR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
SUYUR v. TURKEY (CtEDO, 2004)
DECIZIA PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 13797/02 de Abdurrezzak ȘUYUR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 8 iulie 2004 ca Cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflesch Türmen Hedigan dna H.S. Greve Traja, judecători și V. Berger Având în vedere cererea depusă la 27 februarie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Abdulrezzak Suyur, este un național turc, născut în 1965 și locuiește în Siirt. El este reprezentat în fața Curții de către dl Kurbanoğlu, un avocat practicant în Diyarbakır. La 26 aprilie 1993, reclamantul a fost arestat la Marmaris de către ofițerii de poliție din Departamentul de Securitate Muğla și a fost arestat până la 21 mai 1993. La 21 mai 1993, Curtea Siirt Magistrate a hotărât că reclamantul a fost reținut în reținere. La 8 iunie 1993, procurorul public de la Curtea de Securitate a statului Diyarbakır a depus un proiect de pronunțare de acuzație acuzând reclamantul de a fi membru al unei organizații teroriste ilegale și de a asista și de a susține organizația respectivă în contravenție cu art. 125 din Codul Penal. La 16 iunie 1993, Curtea de Securitate de Stat a început procesul împotriva reclamantului și a altor doi suspecți și a ordonat ca detenția reclamantului la retragere să continue. La 27 decembrie 2001, Curtea de Securitate de Stat a condamnat reclamantul și a aplicat art. 125 din Codul Penal, l-a condamnat la închisoare pe viață. În aceeași dată, reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri în fața Curții de Casație. La 10 iulie 2002, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că, în cursul celor 9 ani în care a fost judecat, a trăit cu frica de pedeapsa cu moarte, care a constituit un maltrat în sensul articolului 3. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție pentru faptul că este luat în custodie ilegală. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 § 2 că nu a fost informat de motivele arestării sale și de acuzația împotriva acestuia. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 5 §§ 3 din Convenția de a fi reținut pentru o perioadă de timp irezonabilă, ca nouă ani, fără motive care ar putea justifica aceste acte. Reclamantul susține că el nu a fost judecat într-un timp rezonabil și că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial, în încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, din cauza procesului și condamnării de către Curtea de Securitate de Stat. El susține, de asemenea, că, având în vedere că a fost reținut tot timpul în care a fost judecat, el nu a fost presupus nevinovat de către instanța relevantă, care a încălcat art. 6 § 2 din Convenție. În cele din urmă, el susține încălcarea articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție din moment ce a fost judecat din cauza acuzațiilor împotriva lui prin intermediul unui martor, dar el nu a primit posibilitatea de a depune mărturie împotriva acestor acuzații. Reclamantul susține că durata perioadelor de custodie și de proces, însoțită de faptul că a trăit cu frica de a fi condamnat la moarte timp de nouă ani, a constituit o tortură în sensul articolului 3 din Convenție. Curtea reamintește că, pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3, tratamentul presupus trebuie să atingă un nivel minim de severitate, al cărui evaluare depinde de toate circumstanțele cazului, cum ar fi durata tratamentului, efectele sale fizice sau mentale și, în unele cazuri, de sex, vârstă și starea de sănătate a victimei, etc. În cazul în cauză, nu există nici o indicație că tratamentul se plângea că a ajuns la pragul de severitate necesar pentru a pune chestiunea în domeniul de aplicare al articolului 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, că a fost luat în custodie ilegală. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție pentru faptul că nu a fost informat despre motivele reale de a fi luat în custodie. Curtea observă că perioada de custodie a reclamantului s-a încheiat la 21 Mai 1993. Reclamantul și-a depus cererea la 15 mai 2002, adică mai mult de șase luni mai târziu. De aceea, reclamațiile referitoare la arestarea sa au fost introduse fără timp și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Reclamantul susține în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că perioada sa de detenție a fost nejustificată. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul plânge că procedura penală interzisă împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un „temps motivabil”, conform articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 că nu a avut un proces echitabil în fața Curții de Securitate de Stat. El susține, de asemenea, că, având în vedere că a fost reținut tot timpul în care a fost judecat, el nu a fost presupus nevinovat de către instanța relevantă, care a încălcat art. 6 § 2 din Convenție. În cele din urmă, el susține încălcarea articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție din moment ce a fost judecat din cauza acuzațiilor împotriva lui prin intermediul unui martor, dar nu i s-a dat posibilitatea de a depune mărturie împotriva acestor acuzații. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide, cu majoritate, să se suspende examinarea plângerilor reclamantei cu privire la durata perioadei de detenție a reținutului, durata procedurii penale, dreptul său de a fi judecat de către un tribunal imparțial și independent, dreptul său la presunție de nevinovăție, lipsa unor facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale și legalitatea detenției sale; declara în unanimitate restul cererii inadmisibil. Vincent Berger Georg Ress Președintele grefierului