Vladov împotriva Bulgariei

Publicat pe 3 iulie 2023 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 35060/17 Nikolay Nikolaev VLADOV împotriva Bulgariei introdus la 9 mai 2017 comunicat la 12 iunie 2023 OBIECTUL L În 2009, autoritățile de urmărire penală au dispus inițierea unei proceduri penale împotriva reclamantului pentru neplăți, pe o perioadă de 21 de luni, a pensiei alimentare datorate copilului său minor. printr-o hotărâre din 22 noiembrie 2010, Tribunalul Districtual Sofia l-a declarat pe reclamant vinovat de încălcarea dreptului de proprietate asupra căruia a fost acuzat. Cu toate acestea, observând că acesta din urmă a soluționat sumele în litigiu, instanța nu i-a aplicat nicio pedeapsă, făcând astfel aplicarea art. 183 alin. (3) din Codul penal în temeiul căruia autorul de lacună nu este pedepsit cu sigilarea obligației sale de a plăti pensia alimentară înainte de adoptarea hotărârii de către instanța de primă instanță.

La 5 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat apoi Ministerului de Interne să șteargă fișierul de poliție creat cu privire la acesta și care conține date personale, cum ar fi numele și prenumele, datele din actul de identitate al acestuia, adresa sa, talpa de care a făcut obiectul, precum și amprentele digitale ale acestuia. La 19 martie 2015, directorul general al poliției criminale a respins cererea reclamantului în temeiul hotărârii din 22 noiembrie 2010. Recurentul a recurs împotriva acestei decizii în fața instanțelor administrative și a subliniat, în special, că, potrivit unei hotărâri interpretative a Adunării Plenare a camerelor penale ale Curții Supreme din 1974, o hotărâre întemeiată pe art. 183 alineatul (3) nu conține o condamnare și, prin urmare, chiar și în cazul recunoașterii vinovăției autorului, acesta nu este considerat condamnat.

Prin hotărârea din 18 august 2016, Tribunalul Administrativ al Sofia a respins recursul reclamantului, considerând că, chiar dacă acesta din urmă nu avea dreptul să impună o pedeapsă penală, vina sa fusese stabilită și că legea nu prevedea data la care dosarul poliției era pus la dispoziție într-un astfel de caz. Prin hotărârea din 16 ianuarie 2017, Curtea Administrativă Supremă a confirmat pe deplin hotărârea Tribunalului Administrativ. Această instanță a precizat că deciziile interpretative ale Adunării Plenare a camerelor penale ale Curții Supreme nu aveau caracter obligatoriu pentru instanțe. În cazul reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță a furnizat o justificare pertinentă pentru refuzul de a declara dosarul de poliție.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat o încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din convenție (S. și Marper c. Regatul Unit [GC], n 30562/04 și 30566/04, CEDH 2008)

Publié le 3 juillet 2023

TROISIÈME SECTION

Requête n o 35060/17 Nikolay Nikolaev VLADOV contre la Bulgarie introduite le 9 mai 2017 communiquée le 12 juin 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, sous l’angle de l’article 8 de la Convention, le refus d’effacement des données à caractère personnel du requérant conservées dans un fichier de police. En 2009, les autorités de poursuite ordonnèrent l’ouverture d’une procédure pénale contre le requérant pour non-paiement, pendant une durée de 21 mois, de la pension alimentaire due à son enfant mineur. Par un jugement du 22 novembre 2010, le tribunal de district de Sofia déclara le requérant coupable de l’infraction dont il était accusé. Cependant, notant que ce dernier avait réglé les montants litigieux, le tribunal ne lui infligea aucune peine, faisant ainsi application de l’article 183, alinéa 3 du code pénal en vertu duquel l’auteur de l’infraction n’est pas puni s’il s’acquitte de son obligation de verser la pension alimentaire avant l’adoption du jugement par le tribunal de première instance.

Le requérant demanda alors au ministère de l’Intérieur d’effacer le fichier de police créé à son égard, le 5 novembre 2009, et comportant des données personnelles telles que ses nom et prénom, des données de sa pièce d’identité, son adresse, l’infraction dont il avait fait l’objet, ainsi que ses empreintes digitales. Le 19 mars 2015, le Directeur Générale de la Police Criminelle rejeta la demande du requérant sur le fondement du jugement du 22 novembre 2010. Le requérant recourut contre cette décision devant les juridictions administratives et mit en avant, en particulier, que selon une décision interprétative de l’Assemblée plénière des chambres pénales de la Cour suprême de 1974, un jugement fondé sur l’article 183, alinéa 3 ne contient pas une condamnation et, dès lors, même en cas de reconnaissance de la culpabilité de l’auteur, celui-ci n’est pas considéré comme condamné.

Par un jugement du 18 août 2016, le tribunal administratif de Sofia rejeta le recours du requérant, considérant que, même si celui-ci ne s’était pas vu infliger une peine pénale, sa culpabilité avait été établie, et que la loi ne prévoyait pas l’effacement du fichier de police dans un tel cas. Par un arrêt du 16 janvier 2017, la Cour administrative suprême confirma pleinement le jugement du tribunal administratif. Cette cour précisa que les décisions interprétatives de l’Assemblée plénière des chambres pénales de la Cour suprême n’avaient pas de caractère contraignant pour les tribunaux. Dans le cas du requérant, le tribunal de première instance avait fourni une justification pertinente au refus d’effacement du fichier de police.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention ( S. et Marper c. Royaume-Uni [GC], n os 30562/04 et 30566/04, CEDH 2008) ?